Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1384/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1384/R/2008
Ședința publică din 13 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Antoaneta
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ȘI, împotriva deciziei civile nr.32/A din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați, și STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei recurente Ortodoxă Română a și C, avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 5, reprezentanții pârâților intimați și, avocat, precum și avocat,cu împuterniciri avocațiale la dosar și pârâta personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei recurente Ortodoxă Română a și C, depune în probațiune cererea pe care a înregistrat-o la CEDO privind încălcarea prevederilor art.6 și art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertățiilor Fundamentale, având ca obiect și decizia civilă nr. 2155/R/18.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea,după deliberare, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei recurente Ortodoxă Română a și C, solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 32/A/17.01.20087, casarea hotărârii și păstrarea cauzei spre rejudecare și respingerea ca nefondate apelurilor formulate în cauză și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 9047/2006 a Judecătoriei Cluj -
Arată că nu s-a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare,hotărârea fiind dată cu nerespectarea dreptului la apărare al recurentei.
Susține motivele de recurs arătând că actul de donație este lovit de nulitate absolută întrucât s-au încălcat prevederile art.35 din Decretul nr. 31/1954, precum și prevederile art.4 Decretul nr.478/1954. Totodată, nulitatea absolută este determinată de frauda la lege, constând chiar în încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, care exclude prin chiar primul său articol apartamentul în litigiu.
Reprezentantul pârâților intimați și, avocat solicită respingerea recursului formulat și pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate, în sensul respingerii ca nefondată a cererii introductive, completată și precizată de către recurentă, cu cheltuieli de judecată,pentru motivele arătate în întâmpinare susținând că instanța de apel a amânat pronunțarea pentru a nu prejudicia dreptul la apărare al recurentei. Totodată, arată că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, Statul român era înscris în CF ca fiind proprietar tabular, cumpărătorii fiind de bună credință, în conformitate cu prevederile art.45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001. Actele care au stat la baza încheierii donației au respectat prevederile legale în vigoare, actul fiind încheiat cu voința părților, liberă și neîngrădită.
Apreciază că și din punct de vedere canonic, donația a fost valabilă, cel care și-a manifestat voința în sensul efectuării liberalității fiind episcopul, nefiind încălcate prevederile art.948, 813 și urm. civ. la încheierea contractului de donație,iar imobilul în litigiu nu a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv.
Reprezentanta pârâților intimați și, avocat arată că imobilul în litigiu a fost revendicat doar în anul 2005,susținând celelalte motive din întâmpinare.
CURTEA:
Reține că prin sentința civilă nr.9047 din 29.11.2006, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului împotriva pârâților și soția și s-a constatat nulitatea absolută a actului de donație încheiat în favoarea Statului Român asupra imobilului situat pe str. - nr.9 (fost 3), înscris inițial în CF 8708 C, nr.top.1495 și ulterior transcris în CF 185 C, act de donație din data de 15.10.1962 și preluat de Statul Român în baza deciziei nr.421/1963 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii C de acceptare a donației.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.30301/27.09.1996 încheiat între pârâții și SC SA C-N în baza Protocolului nr.28871/30.07.1996 încheiat cu Consiliul Local al Municipiului C-
S-a dispus rectificarea întabulării CF- încheierea 6659/ 22.04.1998 din CF - C, nr.top.1495/1/1/I în sensul că s-a anulat încheierea de întabulare și s-a restabilit situația anterioară de CF în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea operativă a Consiliului Local al Municipiului C-
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din copiile cărților funciare depuse la dosar reiese faptul că imobilul în litigiu a fost inițial înscris în CF 8708 C, nr.top.1495 sub nr.ser. proprietar fiind Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului, fiind transcris în CF 185 C-N cu încheierea CF 4290/1962, când imobilul a trecut în favoarea Statului Român și administrarea operativă a Sfatului Popular al Orașului C, iar ulterior după o partajare, imobilul cu nr.top.1495/1/1/I - apartamentul nr.1 compus din 4 camere și dependințe, cu suprafața utilă de 119 mp s-a înscris în CF - C, sub nr.ser.A+ 1, în favoarea pârâților.
S-a mai reținut că actul de donație încheiat în favoarea Statului Român în data de 15.10.1962 și preluat de acesta în baza Deciziei nr.421/1963 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii este lovit de nulitate absolută, deoarece la încheierea actului de donație nu au fost respectate prevederile art.4 din Decretul nr.478/1954, respectiv a lipsit avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale. De asemenea, s-a constatat că pârâta nu a făcut dovada existenței actului de donație în formă autentică, pentru a fi valabil, donația fiind un act solemn.
Totodată, s-a reținut că imobilul în litigiu nu a aparținut unor persoane fizice, fiind preluat de stat de la Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului, astfel că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995, respectiv că fostul proprietar nu poate obține restituirea în natură a imobilului sau măsuri compensatorii, iar chiriașul nu poate beneficia de dreptul de cumpărare a imobilului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, ulterior fiind recalificată calea de atac ca fiind apel, pârâții și, solicitând în principal admiterea apelului, casarea sentinței atacate, având în vedere că se impune administrarea unor probe, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași hotărâri a mai declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
Prin decizia civilă nr.32/A din 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de apelanți, precum și excepțiile lipsei de interes a reclamantei, a prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate de apelanții și.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, invocată de apelanții și.
S-au admis apelurile declarate de pârâții și și de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N împotriva sentinței, care a fost schimbată în tot în sensul că s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului împotriva pârâților și și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N, ca prescrisă, în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și ca neîntemeiată pentru celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilul înscris în CF 8708 C-N, cu nr.top.1495, casă din cărămidă, curte și grădină de 382 stjp a fost proprietatea Episcopiei Ortodoxe Române
Imobilul a fost donat în favoarea Sfatului Popular al Regiunii C, prin Decizia 863/1962 fiind acceptată donația oferită de Episcopia Ortodoxă Română de către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii De asemenea, s-a încredințat Comitetul executiv cu îndeplinirea formalităților de trecere în proprietatea statului și în administrarea Comitetului executiv al Sfatului Popular al Orașului Ca urmare, a fost încheiat contractul de donație autentificat cu încheierea 7019 din 15.10.1962 a notariatului Regional de Stat C, prin care Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului a donat Statului Român în administrarea operativă directă a Sfatului Popular al Orașului C imobilul înscris în CF 8708 C-N, sub, nr.top.1495, casă cu parter și etaj, situată în-, cu teren în suprafață de 1374 mp, specificându-se acceptarea donației de către Comitetul executiv al Sfatului Popular al Regiunii
Astfel, în baza contractului de donație s-a dat decizia 421/1963 prin care, în conformitate cu dispozițiile Decretului 478/1955 și în baza art.23 și 24 din Legea nr. 6/1957, s-a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului și s-a dispus preluarea în administrarea operativă a Comitetului executiv și s-a efectuat înscrierea în cartea funciară, imobilul fiind transcris în CF 8708 C-N în CF 185 C-N, sub, cu nr.top.1495 în favoarea Statului Român, în administrarea operativă a Sfatului Popular al Orașului
Potrivit dispozițiilor Decretului nr.478/1954, în cazul în care donațiile privesc o construcție, situată într-un oraș sau o comună se solicită avizul obligatoriu al Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locative. Avizul din punct de vedere al dreptului administrativ reprezintă o operațiune tehnicoadministrativă, care se cere a fi obținut în prealabil efectuării actului civil sau administrativ ce urmează să se încheie. În cazul avizului conform, cum este cazul avizului prevăzut de art.1 din Decretul nr.478/1954 lipsa avizului duce la nulitatea actului încheiat fără existența acestui aviz.
Potrivit Decretului nr.63/1957, Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locative s-a desființat, iar atribuțiile acestui minister urmau să treacă în seama altor organe ale statului în baza hotărârii Consiliului de Miniștri.
Prin art.2 din 273/1957 s-a dispus ca sarcinile Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locative să fie preluate de comitetele executive ale sfaturilor populare regionale, respectiv ale capitalei, titulare de investiții.
Ca atare, în sarcina aceluiași organ sunt atribuțiile atât a avizării cât și a acceptării donației, în conformitate cu prevederile art.814 alin.2 civ.
Astfel, Decizia nr.863/1962 poate fi considerată atât ca aviz prevăzut de Decretul nr.478/1954, cât și ca o acceptare a donației, confirmată atât de actul de donație, cât și de decizia 421/1963.
S-a reținut, în conformitate cu art.296 pr.civ. că apelul este fondat astfel că sentința a fost schimbată în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a actului de donație, considerând că donația a fost efectuată în conformitate cu prevederile legale, raportat la motivele invocate întrucât alte cauze de nulitate a donației nu au fost invocate și demonstrate.
În ce privește lipsa calității procesuale active a Ortodoxe Române a, și Clujului, s-a reținut că această excepție nu este întemeiată, întrucât anterior intrării în proprietatea Statului Român a imobilului din litigiu, proprietar tabular era Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului și ca urmare a Statutului și ținându-se cont de Decretul nr.177/1948, s-a dispus ridicarea în grad a fostei episcopii la gradul de arhiepiscopie, astfel că drepturile și obligațiile episcopiei au fost preluate de arhiepiscopie, în fapt aceeași persoană juridică, având însă un mai înalt în cadrul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.
În ce privește inadmisibilitatea și prematuritatea, acestei excepții aceasta a fost respinsă, deoarece potrivit adresei Comisiei speciale de retrocedare, aceasta nu s-a pronunțat cu privire la apartamentele 2, 3, 4, 6 și 7, arătând că dosarul este suspendat până la pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri definitive și irevocabile, potrivit art.6 alin.3 din OUG nr.94/2000.
Ca atare, reclamanta nu poate fi oprită de la promovarea unei acțiuni judecătorești, întrucât considerând imobilul retrocedabil și datorită vânzării acestor apartamente neputând continua procedura administrativă, singura posibilitate este de a promova o acțiune în scopul constatării nulității actului de donație și a contractelor de vânzare-cumpărare.
Reclamanta a formulat o cerere înregistrată cu nr.507/ 23.01.2003, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în C-N,-. Acest imobil a făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr.30301/27.09.1996 încheiat între apelanții și, prin care aceștia au dobândit apartamentul nr.l, în calitate de chiriași potrivit dispozițiilor Legii 112/1995.
Potrivit art.9 din Legea nr.112/1996, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pot opta pentru încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare privitor la aceste apartamente.
Instanța de fond a reținut că sfera de aplicabilitate a Legii nr.112/1995 se referă doar la imobilele cu destinația de locuințe ce au aparținut unor persoane fizice, iar în acest caz imobilul a aparținut unui cult religios, astfel că actele de înstrăinare a imobilului în litigiu sunt lovite de nulitate absolută, în conformitate cu art.6 alin.2 din OUG nr.94/2000.
Potrivit art.6 din OUG nr. 94/2000, se specifică faptul că titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, dacă imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență a fost înstrăinat legal după data de 22.12.1989.
Prin urmare, s-a stipulat posibilitatea ca înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.94/2000, locuințele care au aparținut cultelor religioase să fi putut fi înstrăinate legal.
În cazul de față imobilul a trecut, în opinia tribunalului, în baza unui act juridic valabil încheiat, în proprietatea statului.
Pe de altă parte, se impune a fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.30301/27.09.1996 încheiat între pârâții și SC SA C-
Acțiunea a fost formulată de reclamantă la data de 08.12.2005 și potrivit Legii nr. 48/2004 art.II, dreptul la acțiune prevăzut la Titlul II, art.VI alin.4 din OUG nr.184/2002, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, publicată în Monitorul Oficial din 25.03.2004.
Astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost admisă și în consecință acest capăt de cerere a fost respins ca prescris.
Considerând că nu s-au încălcat prevederile art.948, 813 și urm. civ. la încheierea contractului de donație imobilul din litigiu nu a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv și constatând ca prescris capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, instanța a admis apelul și a schimbat sentința apelată respingând acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ A, ȘI, solicitând casarea hotărârii și în urma rejudecării, respingerea ca nefondate a tuturor apelurilor formulate în cauză și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.9047/2006 a Judecătoriei Cluj -N, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii precizate.
În motivarea recursului arată că instanța de apel, a încălcat flagrant dreptul la apărare al reclamantei, ignorând atât cererea de amânare pentru lipsă de apărare (comunicată prin fax chiar în ziua termenului de judecată), cât și cererea de strigare a cauzei la ora 13,30 formulată de Av. - justificat cu citația ce atestă deplasarea la Judecătoria D e j, cerere formulată și comunicată instanței prin fax cu o zi înaintea termenului de judecată, în lipsa oricărui apărător; de asemenea, revine cu privire la o probă încuviințată anterior, deci câștigată cauzei (respectiv expertiza) și fără a pune în contradictoriu în discuția părților acest aspect, acordă doar părților adverse cuvântul pe fond.
Susține că în această precipitare cel puțin suspectă a instanței, nu a fost pusă în dezbaterea părților în contradictoriu cu reclamanta prin intermediul apărătorului nici excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.30301/27.09.1996,care așa cum reține chiar instanța de apel, nu a fost invocată prin motivele de apel, prin care a fost invocată doar excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei. acă instanța de apel ar fi respectat atât dreptul de apărare al reclamantei cât și formele procedurale de invocare și punere obligatorie în dezbaterea părților a tuturor excepțiilor, invocate chiar și prin intermediul notelor de ședință, cu siguranță instanța de apel, nu făcea această gravă eroare în a ignora în ceea ce privește prev. art. III, TITLUL II din Legea nr.247/2005, prevedere legală intrată în vigoare la 25 iulie 2005, adică la trei zile de la publicarea sa în Of. a respectivei legi.
Precizează că prevederea legală invocată, respectiv art.III, Titlul II din Legea 247/2005 statuează explicit și fără echivoc faptul că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut la art.41 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.94/2000, aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr.501/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ceea ce determină printr-un simplu calcul concluzia că prescripția extinctivă a acestui drept la acțiune a avut loc doar la data de 25 ianuarie 2006, adică, ulterior înregistrării acțiunii reclamantei la data de 8 decembrie 2005, în aceste condiții fiind evident că instanța a admis total eronat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.30301 /27.09.1996, care, în mod legal, se impunea a fi respinsă ca neîntemeiată.
Mai arată că prin probațiunea administrată în cauză, în mod corect instanța de fond a reținut că s-a dovedit nevalabilitatea titlului de preluare în favoarea statului, pentru motivele reținute, ceea ce determină nulitatea absolută a actului de preluare. Actul de donație către Statul Român este lovit de nulitate absoluta atât deoarece s-au încălcat prev. art. 34 si 35 din Decretul nr.31/1954, dar, și pentru că s-au încălcat prev. art.4 Decretul nr. 478/1954, lipsind condiția prealabilă a autorizării donației prin avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale (ale cărui atribuții au fost preluate după desființare de către Ministerul Finanțelor), dar și prin aceea că toate actele existente la dosar conduc la concluzia că nu există un acord concomitent în fața notarului public la momentul întocmirii actului.
Apoi, antecesoarea reclamantei nici măcar nu avea capacitate de exercițiu pentru realizarea valabilă a actului de donație, deoarece nu corespunde scopului reclamantei ca persoană juridică, condiție de nulitate stabilită specific de prev. art. 34 si 35 din Decretul nr.31/1954. De altfel, cererea privind constarea nulității absolute a contractului de donație, nu are caracter de revendicare, ci o cerere tipică în constatare, pentru a stabili din perspectiva art.1 a OUG 94/2000, caracterul abuziv și nevalabil al actului de preluare în favoarea statului.
Susține, de asemenea, că, din perspectiva art.1 a nr.OUG94/2000, caracterul abuziv și nevalabil al actului de preluare în favoarea statului constituie chiar o prezumție legală.
In ceea ce privește petitul de rectificare al acțiunii, arată că situația este, de asemenea, clară. Nulitatea absolută este determinată de frauda la lege, și, după cum se cunoaște, fraus omnia corumpit. Astfel, nici o lege ulterioară (și cu atât mai puțin anterioară) anului 1989 nu permite înstrăinarea terenurilor aferente imobilelor preluate cu sau fără titlu de Statul Român de la persoanele fizice sau juridice.
Consideră că, urmare constatării nulității absolute a așa-zisului act de donație către Statul român a imobilului, în mod logic sunt lovite de nulitate absolută și toate actele subsecvente, respectiv și orice dezmembrări și parcelări, precum și contractele de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, în baza principiuluifraus omnia corumpit, fiind lovite de nulitate absolută și toate actele sau faptele juridice subsecvente acestuia, ceea ce are ca și consecință restabilirea situației de CF anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare. In aceste condiții, prev. OUG nr.94/2000 sunt aplicabile în mod indubitabil întregului imobil, ce face obiectul prezentei acțiuni, nulitatea absolută producându-și efecteleex tunc, adică și pentru trecut, ceea ce face aplicabilă prevederea legală din art.1 din OUG nr. 94/2000.
Susține că, atât sub aspectul constatării nulității absolute a donației,cât și cu privire la constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, în baza probațiunii administrate în cauză, în mod corect instanța de fond, a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamanta reținând în mod corect faptul că s-a dovedit nevalabilitatea titlului de preluare în favoarea statului, pentru motivele specificate, ceea ce determină nulitatea absolută a actului abuziv de preluare, indiferent dacă aceasta s-a realizat cu sau fără titlu.
Arată că actul de donație către Statul Român este lovit de nulitate absolută deoarece s-au încălcat prev. art. 35 din Decretul nr. 31/ 1954, cât și pentru că s-a încălcat prev. art.4 din Decretul nr.478/1954 lipsind condiția prealabilă a autorizării donației prin avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, dar, și prin aceea că toate actele existente la dosar conduc la concluzia că nu a existat un acord concomitent în fața notarului public la momentul întocmirii actului. Pentru a putea lua în considerare apărările pârâtei ar trebui ca aceasta să facă proba existenței avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale deoarece reclamanta este în imposibilitatea administrării unei probe negative.
In sfârșit,arată că în ceea ce privește primul petit al acțiunii, situația este clară. Nulitatea absolută este determinată de frauda la lege, aceasta constând în încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995 care exclude prin chiar primul sau articol apartamentul în litigiu din obiectul legii, fiind evident că apartamentul în litigiu nu face obiectul acestei legi, deoarece nu a fost preluat de la un fost proprietar persoană fizică ci de la reclamantă, care nu mai este o persoană juridică (morală), ci chiar un cult religios actualmente definite prin lege ca persoane juridice de utilitate publică.
De altfel, prin art. 25 din aceeași lege, acest tip de imobile erau excluse specific de la vânzare, legea prevăzând că rin p. legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea sfatului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor inițială, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publică.
În aceste condiții consideră că prevederile nr.OUG94/2000 sunt aplicabile în mod indubitabil și apartamentului ce face obiectul prezentei acțiuni, deoarece, nulitatea absolută își produce efectele și pentru trecut, ceea ce face aplicabilă prevederea legală din art.1 a nr.OUG94/2000 care stabilește că "se retrocedează - imobilele existente în natură și deținute de Statul Român sau de unitățile administrativ-teritoriale la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență", deoarece, prin ficțiunea legii, acest apartament nu a ieșit niciodată din patrimoniul Statului Român, respectiv a primăriei C-N, indiferent ca acesta l-a obținut abuziv cu sau fără titlu valabil, fiind în continuare deținut de acesta, ceea ce determină caracterul de imobil retrocedabil reclamantei în lumina textelor de lege invocate.
Pârâții și, prin întâmpinarea depusă la dosar( 45-52),au solicitat respingerea recursului și pe cale consecință menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.32/A/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul respingerii ca nefondată a cererii introductive completată și precizată de către reclamanta recurentă.
Prin întâmpinare,Consiliul local al municipiului C- Nas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs,Curtea reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din 10 ianuarie 2008,avocatul ales al reclamantei a formulat o cerere prin care a solicitat strigarea cauzei la ora 13,pentru a avea posibilitatea de a susține interesele părții pe care o reprezenta(120,apel).
Totodată, reclamanta Ortodoxă Română a, și Clujului a solicitat, printr-o cerere separată, expediată prin fax la 10 ian. 2008,ora10,amânarea judecării cauzei, motivând cu aceea că avocatul ales are de susținut o altă cauză la Judecătoria D e j, iar consilierul juridic se afla în concediu de maternitate(119 apel).
Instanța de apel a trecut la judecarea cauzei, cu toate că cererea de amânare era justificată cu contractul de asistență juridică și cu citația din dosarul nr- al Judecătoriei D e j, dispunând amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise,conform art.156 alin.2 proc.civ.
De asemenea, nu s-a dat curs nici cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de avocatul ales al reclamantei intimate la data de 11 ian.2008, (124).
Prin concluziile scrise, pârâții și au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, invocând dispozițiile nr.OUG94/2000 (161,apel).
S-a arătat că nr.OUG94/2000,aprobată prin Legea nr.501/2002, prevede o procedură specială,derogatorie de la prevederile dreptului comun în materie de retrocedări, și anume "prin derogare de la dreptul comun,indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut de art.4 alin.2 (devenit art.6 alin. 2 în urma renumerotării), din nr.OUG94/2000,aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.501/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prescriu în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei a legi".
Totodată, s-a susținut că reclamanta nu a respectat acest termen,astfel că dreptul la acțiune s- prescris.
Prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, tribunalul admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește petitul menționat și în consecință a admis apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței, ce a fost schimbată în sensul că s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei în ceea ce privește petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Lipsa discutării în contradictoriu a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și SC SA C-N reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, care atrag nulitatea deciziei recurate.
Astfel, procedura de soluționare a excepțiilor procesuale este reglementată de art.137 proc.civ. care, în primul aliniat, prevede că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Rezultă că excepțiile procesuale se rezolvă înainte de cercetarea fondului cauzei.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pe temeiul menționat fiind invocată abia prin concluziile scrise de către pârâți, instanța era datoare să repună cauza pe rol pentru ca această excepție să formeze obiectul dezbaterii în contradictoriu a părților.
Curtea apreciază că prin soluționarea apelului pe o excepție, ce nu a fost pusă în discuția părților, s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei întrucât instanța nu poate închide dezbaterile și pronunța hotărârea mai înainte de a fi dat cuvântul părților, spre a-și face susținerile și apărările. Instanța trebuie să-și întemeieze hotărârea numai pe acele elemente ale cauzei care au format obiectul dezbaterilor în contradictoriu.
Reclamantei recurente i s-a pricinuit o vătămare în sensul art.105 alin.2 proc.civ. ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii întrucât excepția prescripției a fost soluționată fără a se asigura dreptul reclamantei de a-și expune părerea și argumentele, în fapt și în drept asupra acestei excepții.
realității faptul că prin notele de ședință depuse la termenul din 1 martie 2007 (fila 25-27), pârâții și au invocat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune a reclamantei privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art.45 alin.1, coroborate cu cele ale art.43 alin.1 din Legea nr.10/2001, însă, așa cum s-a arătat, instanța de apel nu s-a pronunțat pe aceste dispoziții, ci pe cele invocate prin concluziile scrise, reținând că acțiunea a fost formulată de reclamantă la data de 08.12.2005 și potrivit Legii nr.48/2004, art.II, dreptul la acțiune prevăzut în Titlul II, art.VI alin.4 din nr.OUG184/2002 se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, publicată în Of. din 25.03.2004.
Față de cele expuse, în temeiul art.304 pct.5 rap.la art.105 alin.2 și art.312 alin.3 proc.civ. se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte motive de nelegalitate invocate de părți în căile de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ A, ȘI împotriva deciziei civile nr.32/A/din 17.01.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Pt.--- - - - -- -
în semnează:
VICEPREȘEDINTE,
GREFIER,
Pt.
în semnează:
GREFIER SECȚIE,
Red.AR
Dact./3ex.
10.07.2008
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Antoaneta
