Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.142/Dosar nr. -
Ședința publică din data de:-23 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
-- -- JUDECĂTOR 3: Camelia
--- președinte secție civilă
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil de față, declarat de reclamantaSocietatea Agricolă "" -, precum și asupra recursului declarat de pârâțiiși, împotriva Deciziei civile nr.378/Ap din data de 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în recurs în ședința publică din data de 17 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 aprilie 2008.
Față de actele, lucrările și probele de la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că, prin Decizia civilă nr.378/2007, Tribunalul Brașova admis apelul formulat de apelantii si,impotriva sentintei civile nr. 241 din data de 13.02.2007,pronuntata de Judecatoria F,pe care a schimbat-o în parte, și în consecinta:
A respins ca neîntemeiat petitul 1 al cererii reclamantei Societatea Agricola, precum și al cererii Comunei B de intervenție în interesul reclamantei, prin care s-a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în nr.76, compus din grădină, casă și curte, în suprafață de 951 mp. înscris în CF 323, cu nr.top.476, 477, prin contract de vânzare-cumpărare sub semnatură privată din anul 1970, încheiat cu pârâții și.
A respins ca neîntemeiat petitul 2 al cererii reclamantei Societatea Agricola, precum și al cererii Comunei B de intervenție în interesul reclamantei, prin care s-a solicitat rectificarea CF 323 și CF 3310, în sensul modificarii mențiunii dobândirii dreptului de proprietate înscris sub nr.top.476, 477, cu titlul de cumpărare, în loc de cooperativizare.
În considerentele acestei hotărârii, s-a reținut că:
Între și numita, în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorilor și (cei doi pârâți din cauză), a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul din localitatea, nr.76, la data de 11 octombrie 1963, stabilindu-se ca preț de vânzare suma de 35.000 lei.(fila 122 dosar fond).
Acest preț nu a fost acceptat de către Biroul de tutelă al municipiului S, care a intervenit astfel în apărarea intereselor minorilor, iar la data de 23.09.1968, s-a încheiat un nou act autentificat la notar, prin care s-a stabilit un preț de vânzare de 54.800 lei, incluzându-se și o clauza potrivit căreia este condiționată vânzarea imobilului de achitarea integrala a prețului în mâna cumpărătorilor (fila 139 dosar fond).
La data de 11 februarie 1970, între pârâții, deveniți majori, și reprezentanții s-a încheiat actul sub semnătură privată intitulat " de învoială", cu ocazia rediscutării prețului de vânzare al imobilului din litigiu, ce făcuse obiectul convenției de vânzare-cumpărare la data de 11 octombrie 1963, prin care părțile au căzut de acord asupra prețului de 54.738 lei, din care la acea dată s-a achitat suma de 24.090 lei (filele 141,142 dosar fond).
Actul autentic de vânzare-cumpărare nu a mai fost încheiat de părți, iar după apariția Legii nr.18/1991, conform art.27, al.6 și art.29 alin.l, acesta a trecut împreună și cu alte bunuri ale -ului în proprietatea societății agricole reclamante.
Prin Decizia civilă nr.780/R/30.11.2005 a fost respinsă cererea de întabulare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului din localitatea, nr.76, înscris în nr.323, cunr.top.476, 477, astfel încât în prezent, chiar dacă imobilul din litigiu apare înscris și în 3310, la numele, împreună cu celelalte imobile la care încheierea s-a referit, totuși acesta rămâne înscris în cartea funciară inițială, respectiv cea cu nr.323.
În consecința, proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF 323, nr.top.476, 477 (casă,curte și gradină), sunt, și - promitenții vânzători în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1963, modificat ulterior prin acte succesive, în 1968 și 1970 (fila 257, dosar fond).
Instanța de fond a interpretat însă greșit dispozițiile art.969 și art.1077 Cod civil, atunci când a apreciat că poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, suplinind astfel consimțământul pârâților, debitori ai obligației de a face, izvorâtă dintr-un antecontract.
Astfel, în condițiile în care prețul vânzării nu a fost integral plătit nici până în prezent, iar clauza din antecontract este foarte clară, în sensul perfectării vânzării numai după achitarea integrala a prețului, instanța de apel a considerat că nu poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, și nici să dispună întabularea acesteia în CF.
În ceea ce privește celelalte dispoziții ale instanței de fond, atât cu privire la cererea principală, cât și cu privire la cererea reconvențională, acestea sunt legale și temeinic motivate.
Nu se poate reține susținerea apelanților potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului cererii reconvenționale, neanalizând nulitatea absolută a înscrisului denumit antecontract de vânzare-cumpărare și a procesului verbal de predare primire.
Astfel, instanța de fond a reținut corect faptul că valoarea convenției părților este aceea a unui antecontract de vânzare și nu a unui contract de vânzare-cumpărare, astfel că nulitatea absolută invocată de pârâții-reclamanți reconvenționali nu mai este în măsură să o afecteze.
De asemenea, instanța de fond a analizat și nulitatea procesului verbal de predare primire, reținând că netemeinicia constatării nulității absolute a actului de învoială intervenit între pârâți și, lipsește de conținut cererea de constatare a nulității absolute a procesului-verbal de predare-primire, întocmit de Comisia de lichidare a -ului, a cărui desființare s-a cerut pentru lipsa de obiect (inexistența imobilului din litigiu în patrimoniul -ului, ca urmare a nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare).
În ceea ce privește motivul de apel referitor la faptul că societatea reclamantă nu și-a dovedit calitatea procesuală activă, nefăcând proba faptului că este succesoarea în drepturi a CAP, instanța de apela a constatat că acesta este neîntemeiat.
Astfel, reclamanta s-a înființat conformart.27al.6 din Legea nr.18/1991, raportat ladisp.art.29al.2 din aceeași lege, fiind îndreptățita să preia bunurile -ului, în urma desființării acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304, pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta menționată că instanța de apel s-a pronunțat extrapetita, depășind limitele cererii de apel în privința greșitei apărări a dispozițiilor art.969 și ale art.1077 Cod civil, aspect cu care nu a fost sesizată și a determinat o soluție nelegală și pe fondul litigiului.
Pârâții critică hotărârea sub aspectul greșitei rețineri a calității procesuale active a nulității procesului verbal de predare-primire din 1992 și a dobândirii dreptului de proprietate prin edificare de către reclamantă.
În cauză, s-a depus întâmpinare de către reclamantă, prin care aceasta invocă faptul că pârâții nu au criticat în recurs constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, prin urmare, acest petit a fost soluționat irevocabil.
Recursurile sunt fondate.
Instanța de apel încălcat principiul disponibilității și a depășit limitele cererii de apel, ignorând astfel dispozițiile stipulate expres de legiuitor în art.295 Cod procedură civilă.
Astfel, în apel, sesizarea a purtat asupra neintrării în cercetarea fondului sub aspectul nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, a calității procesuale active a reclamantei și a nulității procesului verbal de predare-primire, iar spre acest final, pârâții au solicitat desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.
Instanța s-a pronunțat asupra întrunirii dispozițiilor art.969, art.1077 Cod civil, cu care nu a fost sesizată, asupra calității procesuale citând art.27 și art.29 din Legea nr.18/1991, care nu conferă nicidecum și îndreptățirea de a prelua bunurile și, în consecință, nu s-a mai pronunțat asupra procesului verbal, în condițiile în care instanța de fond a făcut greșit aplicarea Legii 7.
În aceste condiții, se constată că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului cu care a fost învestită și, față de existența aceleiași situații juridice și în prima instanță, Curtea va face aplicarea art.312, alin.5 Cod procedură civilă, dar și a art.297 Cod procedură civilă.
În privința invocării în întâmpinare a lipsei criticii privind nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, critică neformulată în recurs, acest aspect nu poate fi reținut față de soluția pronunțată în apel, raportat la care pârâții nu mai aveau interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta Societatea Agricolă" " și de pârâții și,împotriva Deciziei civile nr.378/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o casează.
Admite apelul declarat de pârâți, împotriva Sentinței civile nr.241/2007 a Judecătoriei Făgăraș, pe care o desființează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/24.04.2008
Dact.:-/3 ex./09.05.2008
Jud.apel:-; - Șt.;
Jud.fond:-.
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
