Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.141/Dosar nr.-
Ședința publică din data de:-23 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
-- -- JUDECĂTOR 3: Camelia
--- președinte secție civilă
-- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către pârâtul""-, împotriva Deciziei civile nr.382/Ap din data de 11 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "prestație tabulară".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în recurs, în ședința publică din data de 17 Aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 Aprilie 2008.
Față de actele, lucrările și probele de la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr-, reclamanta "Nord Vest", a solicitat în contradictoriu cu pârâta ""SRL ca, prin sentința ce se va pronunța, a se constata că pârâta a fost obligată să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, prin Sentința civilă nr.2667/2002, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr.151/2002 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, act de întabulare, prețul vânzării fiind stabilit prin înțelegerea părților, la echivalentul în lei al sumei de 65.000 USD, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în CF cu titlul de drept de cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.4607/18.05.2007, Judecătoria Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -""SRL și excepția prematurității, a admis cererea formulată de reclamanta -"Nord Vest"SRL și continuată de -" " în contradictoriu cu pârâții -""SRL B și Municipiul B prin Primar, a constatat că pârâta -""SRL a fost obligată să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, prin Sentința civilă nr.2667/2002, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr.151/2002, a dispus ca această hotărâre să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul situat în B,-, înscris în CF 8933, nr.top.5475, 5474/2, pentru prețul de 65.000 USD, ce va fi achitat și a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlul de cumpărare și a obligat pârâta -""SRL B la 42.548.000 lei.
Prin Decizia civilă nr.382/11.12.2007, Tribunalul Brașova respins excepția inadmisibilității apelului declarat de apelanta pârâtă -""SRL B, invocată de intimata reclamantă -" "SRL O, a respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov, cu privire la soluționarea cauzei în primă instanță, a respins apelul declarat de apelanta pârâtă -""SRL B împotriva Sentinței civile nr.4607/18.05.2007, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, pe care a păstrat-o și a respins cererea intimatei reclamante -" "SRL privind obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Relativ la excepția inadmisibilității apelului, câtă vreme apelanta pârâtă ""-B a avut calitatea de parte în prezentul litigiu, dar și în litigiul având ca obiect obligarea sa la vânzarea spațiului către reclamantă, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.2667/06.03.2002 de către Judecătoria Brașov, în dosarul nr.152/2002 (fila 5 dosar de fond), hotărâre care a și declanșat prezentul litigiu, pârâta ""SRL are la îndemână calea de atac a apelului împotriva sentinței civile, independent de poziția proprietarului imobilului, Municipiul B reprezentat de Primar, care nu a declarat apel și nu a formulat cerere de aderare la apelul declarat de administratorul imobilului. Aceasta cu atât mai mult cu cât la data pronunțării sentinței civile menționate, prin care pârâta -""SRL Baf ost obligată să vândă reclamantei imobilul în litigiu, la data depunerii de către reclamantă a cererii de cumpărare a spațiului, precum și la data încheierii procesului-verbal de negociere din data de 16 aprilie 2002, aplicabile erau prevederile Legii nr.133/1999, care la art.12; alin.2 prevedeau că societățile comerciale și companiile naționale, cu capital majoritar de stat, precum și regiile autonome sunt obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către persoanele interesate, să încheie contracte de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.23 din Legea nr.550/2002, privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în la data de 05.11.2002, procedurile de vânzare a spațiilor comerciale sau de prestări servicii, aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua, cu recunoașterea valabilității actelor și a etapelor consumate până la această dată, potrivit dispozițiilor legale anterioare. Drept urmare, procedura de vânzare reglementată de acest act normativ, nu este aplicabilă în speță, iar potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.133/1999, pârâta -""SRL avea obligația de a cerceta dacă reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de același act normativ și de a vinde, iar nu Municipiul
Recurenta pârâtă a invocat excepția de necompetență materială a primei instanțe, cu privire la soluționarea cauzei, apreciind că litigiul dedus judecății are natură comercială, iar față de valoarea obiectului litigiului, competența aparținea Tribunalului Brașov - Secția comercială.
Recurenta a mai susținut că prima instanță a respins în mod eronat această excepție.
În fața primei instanțe, această excepție fusese invocată de pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primar (fila 61 dosar de fond), pe considerentul că, potrivit art.10, alin.2 din Legea nr.550/2002, refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, poate fi atacat în justiție la secția de contencios administrativ a tribunalului. Potrivit art.27 din același act normativ, sunt de competența aceleiași instanțe mai sus menționate și alte litigii cu privire la desfășurarea procedurilor de vânzare a spațiilor comerciale sau de prestări servicii, proprietatea privată a statului.
Or, după cum s-a argumentat mai sus și potrivit principiului constituțional al neretroactivității legii civile, procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr.550/2002 nu este aplicabilă în speță, împrejurare corect reținută de prima instanță.
În ceea ce privește natura litigiului, invocându-se prevederile art.22 - art.24 din Decretul-Lege nr.115/1938, iar obiectul cauzei fiind în realitate o veritabilă prestație tabulară, față de petitele formulate și temeiul juridic invocat, acesta este un litigiu civil. Reclamanta urmărește înscrierea dreptului său de proprietate în carte funciară, iar nu obligarea la încheierea vânzării, fapt dispus printr-o hotărâre judecătorească anterioară, irevocabilă. Reclamanta urmărește realizarea dreptului său, prin înscrierea lui în, în baza drepturilor conferite de o altă hotărâre judecătorească definitivă și executorie, iar un astfel de litigiu nu poate avea natură comercială ci, prin esența lui este un litigiu civil.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov de a soluționa litigiul în primă instanță, invocată din oficiu, aceasta este nefondată. Astfel, deși la momentul promovării acțiunii, valoarea imobilului era de peste 1 miliard lei vechi, iar la acel moment erau în vigoare prevederile art.2, lit.b Cod procedură civilă, modificat și completat prin OUG nr.58/2003, potrivit căruia procesele și cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei vechi, sunt de competența Tribunalului, potrivit art.2, lit.b Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.219/20005, competența în primă instanță a Tribunalului este atrasă de litigii și procese al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei vechi. Or, potrivit art.2, alin.1 din Legea nr.219/2005 aplicabilă în prezent, procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii. Fiind dispoziții procedurale de imediată aplicare, schimbându-se în cursul judecății valoarea obiectului litigiilor de competența Tribunalului în primă instanță de la 1 miliard lei vechi la 5 miliarde lei vechi, Judecătoria Brașova devenit competentă să soluționeze litigiul, motiv pentru care nu se impune admiterea excepției invocate din oficiu.
În consecință excepțiile inadmisibilității apelului și a necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov au fost respinse.
În ceea ce privește fondul apelului, Tribunalul a apreciat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
S-a susținut că prima instanță a pronunțat sentința civilă cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001. Însă contestația formulată de numitul împotriva dispoziției nr. 2370/15.04.2005 emisă de Primăria Mun. B prin care s-a respins notificarea având ca obiect restituirea imobilului din litigiu, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 296/S/30.05.2005 pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr. 927/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului (filele nr. 115 - 130 dos. fond).
Prin notificarea nr. 3343/08.11.2001, - de Credit Bas olicitat restituirea în natură a imobilului din litigiu situat pe-, reținându-se prin Sentința civilă nr.106/S/06.02.2004 pronunțată de Tribunalul Brașov în dos.nr.17/2004, faptul că notificarea a fost depusă în termenul prevăzut de art.21,alin.1 din Legea nr.10/2001 însă persoana juridică notificată nu deține imobilul, fiind necesară comunicarea notificării către actualul deținător al imobilului (filele 158 - 163 dos. fond).
Ulterior depunerii notificării, - de Credit Baf ormulat o serie de acțiuni civile prin care a solicitat desființarea tuturor actelor de înstrăinare perfectate înainte și după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 (dos. nr. 3446/2002 al Tribunalului Brașov, iar în rejudecare dos. nr. 1266/2005 al Tribunalului Brașov ) și recunoașterea calității sale de succesoare în drepturi a Băncii Economice, pentru a face dovada calității de persoană îndreptățită potrivit Legii nr. 10/2001 și pentru a putea beneficia de prevederile legii menționate (dosar nr. 86/2006 al Tribunalului Brașov - filele nr. 29 - 40).
În dos. nr. 1266/2005 al Tribunalului Brașov, suspendat în temeiul art.155/1 Cod procedură civilă, s-a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea constatării perimării cererii de chemare în judecată (fila nr. 27 apel).
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 28.02.2006 în dos. nr. 86/2006 al Tribunalului Brașovs -a respins cererea notificatoarei de recunoașterea a calității sale de succesoare în drepturi a Băncii Economice
Potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, invocat de apelantă, "sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi".
Or, în speță, nu se impunea suspendarea judecății deoarece, în primul rând, cazurile de suspendare a judecății sunt strict prevăzute de art.155/1, art.242, art.243 și art.244 Cod procedură civilă, iar prevederile legale mai sus menționate nu se încadrează în nici una din dispozițiile Codului d e procedură civilă. Nu s-a făcut dovada că în prezent s-ar derula un litigiu relativ la notificarea formulată de - de Credit B, pentru a cărui judecată să se fi dispus suspendarea soluționării litigiului, fie în primă instanță, fie în apel, potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
În al doilea rând vânzarea imobilului a fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat - sentința civilă nr. 2667/06.03.2002 a Judecătoriei Brașov - dată la care dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu cuprindeau interdicția de înstrăinare mai sus menționată. Operațiunea de înstrăinare a imobilului nu face obiectul prezentului litigiu. Reclamanta din prezentul litigiu urmărește intabularea dreptului de proprietate ca efect al celor dispuse prin sentința civilă menționată. Vânzarea - cumpărarea are ca obiect imobilul construcție, fiind necesară suplinirea consimțământului vânzătorului, cu privire la vânzare și al actualului proprietar tabular al terenului - MUNICIPIUL B - cu privire la intabulare, printr-o hotărâre judecătorească, actul autentic fiind necesar la intabularea dreptului de proprietate asupra construcției numai sub acest aspect.
Față de aceste considerente, s-a constatat că sentința civilă apelată nu încalcă prevederile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Aspectele legate de negocierea prețului de transfer al spațiului comercial, neplata avansului în termenul de 15 zile de la data negocierii conform obligațiilor asumate prin procesul verbal de negociere din data de 16.04.2002 (fila 11 dos. fond), ratele restante, faptul că prețul stabilit prin același proces verbal nu ar mai fi valabil, negocierile suspendându-se, exced prezentului litigiu. Acestea trebuiau invocate în cadrul litigiului care s-a finalizat prin obligarea pârâtei la vânzarea spațiului comercial către reclamantă. Or, prin sentința civilă menționată dispunându-se vânzarea spațiului către societatea care a vândut drepturile litigioase prezentei reclamante - iar această sentință are forța probantă a unui înscris autentic, bucurându-se de puterea lucrului judecat - s-au verificat în cadrul acelui litigiu condițiile legale necesare a fi fost îndeplinite de către NORD VEST pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 133/1999.
Chiar trecând peste aceste argumente, împrejurările legate de plata prețului - avans și rate - cuantumul ratelor, valoarea dobânzilor sancțiunile în caz de nerespectare și înscrierea ipotecii vizează executarea contractului de vânzarea - cumpărare iar nu încheierea valabilă a acestuia. Clauzele referitoare la modalitățile de plată a prețului nu trebuie să fie cuprinse în hotărârea judecătorească, astfel cum în mod eronat a susținut apelanta pârâtă. relative la actul de vânzare - cumpărare s-au încheiat la momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2667/06.03.2002 a Judecătoriei Brașov.
Apelanta susține fără temei că lipsește prețul - condiție esențială de valabilitate a contractului de vânzare - cumpărare. Prețul a fost stabilit prin procesul verbal de negociere încheiat la data de 16.04.2002, la suma de 65.000 USD. Mențiunea din acest proces verbal, în sensul că valoarea prețului de transfer are valabilitate 15 zile de la data încheierii procesului verbal, perioadă în care trebuie să se achite prețul integral sau avansul, a fost anulată prin barare, procesul verbal fiind semnat cu obiecțiuni de către reclamanta inițială - NORD - VEST - în sensul căprețul rămâne același, fiind stabilit în USD(filele nr. 11 și 110 dos. fond). Procesul verbal de negociere a fost semnat de către reprezentanții apelantei în această formă din care se deduce că prevederea relativă la valabilitatea prețului timp de 15 zile a fost eliminată.
Apelanta pârâtă nu a contestat această modalitate de încheiere a procesului verbal și nici nu a depus un alt înscris din care să rezulte alte clauze ale negocierii sau includerea din nou a clauzei anulate, menționată anterior.
În consecință, prima instanță a apreciat în mod corect că toate elementele contractului de vânzare - cumpărare au fost determinate, criticile apelantei relative la motivarea lapidară și superficială a sentinței civile apelate fiind nefondate.
Analizând succesiunea Hotărârilor Consiliului Local B relative la imobilul din litigiu, emise după negocierea prețului și pronunțarea sentinței civile nr. 2667/06.03.2002 a Judecătoriei Brașov, s-a constatat că prin nr. 176/13.05.2002 s-a aprobat înscrierea imobilului din litigiu în domeniul privat al Municipiului B și scoaterea acestuia la licitație publică în vederea închirierii (fila 62 dos. fond).
În temeiul nr. 176/2002 în s-a înscris dreptul de proprietate al intimatului pârât Municipiul B la data de 17.10.2002 (fila 78 dos. fond). Apoi, prin nr. 148/29.03.2004 s-a aprobat scoaterea imobilului la licitație publică în vederea înstrăinării (fila 64 dos. fond).
Prin nr. 111/27.02.2006 imobilul a fost dat din nou în administrarea B, fiind revocate precedente, menționate mai sus (fila 131 dos. fond).
Imobilul fiind în prezent în administrarea iar elementele contractului de vânzare - cumpărare determinate, nu există piedici la pronunțarea unei hotărâri pentru executarea atipică a obligației de a face, cu atât mai mult cu cât proprietarul tabular actual al imobilului - MUNICIPIUL B reprezentat prin Primar - nu s-a opus admiterii acțiunii reclamantei, după cum rezultă din întâmpinarea depusă la fila nr. 47 dosarului (partea finală) și nu a înțeles să declare apel împotriva sentinței civile sau să adere la apelul declarat de administratorul imobilului
Împotriva deciziei, a declarat recurs pârâta -""SRL B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului și respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se invocă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov, arătându-se că în primă instanță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Brașov, întrucât litigiul are natură comercială, având ca obiect un imobil ce face parte din fondul de comerț.
În ce privește fondul cauzei, se arată că recurenta pârâtă nu s-a opus niciodată la îndeplinirea obligației impuse prin Sentința civilă nr.2667/2002, contractul de vânzare-cumpărare nu a putut fi încheiat datorită culpei intimatei reclamante, care nu a achitat avansul prevăzut în procesul-verbal de negociere în decurs de 15 zile, până la data de 13 mai 2002 (data când imobilul a trecut în domeniul privat al Municipiului B), ci numai după 9 luni, respectiv la data de 13 ianuarie 2003.
Totodată, se precizează faptul că imobilul în litigiu nu se mai afla în administrarea recurentei la data plății, astfel că suma depusă cu titlu de avans de reclamantă a fost transferată în contul ratelor restante pentru alt imobil din-.
Cu privire la stabilirea prețului, recurenta pârâtă evidențiază faptul că potrivit art.12 (1), pct.a, alin.ultim din nr.HG133/1999, prețul se stabilește prin negociere directă, stabilită pe baza unui raport de evaluare, iar în cadrul litigiului anterior, nu se putea analiza decât îndeplinirea condițiilor legale pentru a cumpăra, invocând în acest sens dispozițiile art.1073 Cod civil.
Pe de altă parte, se precizează faptul că intimata a optat pentru cumpărarea în rate, caz în care contractul de vânzare-cumpărare trebuie să cuprindă clauzele prin care să se stabilească cuantumul ratelor, termenele de plată, valoarea dobânzilor, sancțiunile în caz de nerespectare, înscrierea unei ipoteci până la achitarea integrală a prețului stabilit, fără hotărâre judecătorească nu poate cuprinde asemenea elemente.
Intimatul pârât Municipiul Baf ormulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brașov și neplata în termen a avansului prevăzut în procesul verbal de negociere.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Excepția inadmisibilității formulării recursului de către pârâta -""SRL B, invocată de intimata reclamantă -" "SRL O, va fi respinsă, întrucât pârâta a avut calitatea de apelant în dosarul nr.382/2003 al Tribunalului Brașov, astfel că aceasta poate să declare recurs împotriva deciziei pronunțate.
Cu privire la natura prezentului litigiu, se reține că, față de temeiul de drept invocat, art.1073-art.1077 Cod civil, Decretul-Lege nr.115/1938 și de obiectul cererii de chemare în judecată, privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, prezentul litigiu are caracter civil, nu comercial.
Astfel, față de dispozițiile art.1 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine judecătoriei.
Vânzarea imobilului a fost dispusă prin Sentința civilă nr.2667/06.03.2002 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, iar prețul a fost stabilit de părți prin procesul-verbal de negociere, încheiat la data de 16.04.2002, la suma de 65.000 USD. Clauza conform căreia valoarea prețului de transfer are valabilitate de 15 zile de la data încheierii procesului verbal, perioadă în care trebuie să se achite prețul integral sau avansul, a fost anulată, procesul verbal fiind semnat de ambele părți, reclamanta făcând mențiunea expresă că "prețul rămâne același, fiind stabilit în dolari".
Apelanta pârâtă nu a contestat procesul verbal încheiat și nu a făcut dovada altor clauze de negociere privind valabilitatea prețului de transfer.
Clauzele referitoare la modalitatea de plată a prețului - cuantumul ratelor, valoarea dobânzilor și sancțiunile în caz de nerespectare și înscrierea ipotecii, vizează executarea contractului de vânzare-cumpărare și nu pot fi prevăzute de hotărârea judecătorească.
Instanța de apel a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, în baza probelor administrate, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.312, alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă -""SRL B împotriva Deciziei civile nr.382/11.12.2007 a Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității formulării recursului de către recurenta pârâtă""-B, invocată de intimata reclamantă " "-
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă ""-, împotriva Deciziei civile nr.382/11 2007 Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pt.jud.- - -, - - -
plecată în concediu de odihnă,
semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:-:-30.05.2008
Dact.:-/2 ex./15.07.2008
Jud.apel:-; -;
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
