Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 143
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 673 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurenta, lipsind intimatul reclamant și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta, arată că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 5 Cod procedură civilă.
Arată că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura și înțelesul acestuia, deoarece în prezenta cauză, partea pe care o reprezintă nu poate fi considerată o terță persoană, fiind soția pârâtului iar bunul, care s-a pretins de reclamantul că i-a fost vândut de pârât, este un bun dobândit în timpul căsătoriei, fiind depus și certificat de căsătorie în acest sens. Pe cale de consecință, numita trebuia să figureze ca parte în această cauză.
De asemenea, arată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind încălcate dispozițiile prevăzute de art. 47, art. 129 și art. 130 Cod procedură civilă.
Apreciază că hotărârea este nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5, fiind încălcate formele de procedură, instanța judecând cu lipsă de procedură.
În raport de cele susținute, pune concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 8.09.1995, reclamantul chemat în judecată pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că este proprietarul imobilului situat în C,-.
Motivând acțiunea, a arătat că la data de 29 decembrie 1994 a cumpărat de la pârât imobilul situat în-, împreună cu terenul aferent în suprafață de 300.
Cu ocazia perfectării convenției au încheiat o chitanță sub semnătură privată, în care a consemnat faptul că imobilul este vândut pentru suma de 10.000.000 lei, sumă ce fost achitată integral la data încheierii convenției, cât și faptul că imobilul este grevat de sarcini, urmând să încheie actul de vânzare-cumpărare.
De la data perfectării convenției până în prezent nu au încheiat act de vânzare-cumpărare din culpa pârâtului, care motivat că este în imposibilitatea încheierii acestui act.
Prin sentința civilă nr.12435/15 septembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.18556/1995, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului .
S- constatat valabilă vânzarea -cumpărarea încheiată la data de 29 decembrie 1994, privind imobilul compus din 4 camere, dependințe și terenul aferent în suprafață de 300. pentru suma de 10.000.000 lei și că reclamantul este proprietarul imobilului vândut și a terenului aferent.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1073 și art. 1077 Cod Civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel numita criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu lipsă de procedură față de aceasta, întrucât și ea avea același drepturi ca și soțul său și nu și-a putut face astfel apărările, iar pe fondul cauzei în mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic, în condițiile în care imobilul nu făcea parte din patrimoniul lor, fiind cumpărat tot prin înscris sub semnătură privată și nu prin act autentic.
La ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității apelului.
Prin decizia nr.673 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelanta, împotriva sentinței civile nr.12435/15 septembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, și intimatul-pârât .
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că apelanta nu a participat la judecata în prima instanță, astfel că nu poate declara apel, întrucât sentința civilă nu îi este opozabilă, având putere relativă, doar între părțile din proces.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs apelanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că Tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, apelanta neputând fi considerată o terță persoană de litigiu, aspect care configurează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 Cod pr.civ. Așa cum s-a dovedit cu certificatul de căsătorie, recurenta este soția pârâtului, care a avut calitatea de parte în dosar, iar față de obiectul acțiunii, constând în constatare valabilitate convenție de vânzare cumpărare a unui bun imobil ce făcea parte din patrimoniul codevălmaș, participarea în proces a apelantei era obligatorie.
Recurenta a susținut și motivul de recurs reglementat de art. 304 pct.9 Cod pr. civ. în sensul că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 47 Cod pr. civ. și art. 129 Cod pr. civ.
În dezvoltarea acestui motiv, a arătat că în speță opera coparticiparea procesuală pasivă obligatorie, fiind vorba despre natura patrimonială litigiului, și despre obiectul acestuia, constând într-un bun imobil a cărui valoare depășește 1 miliard lei vechi, și care constituia singura gospodărie a soților promitenți vânzători.
S-a invocat și incidența art. 304 pct.5 Cod pr.civ. în sensul că instanța a judecat procesul cu lipsă de procedură, astfel că hotărârea este nulă, în condițiile art. 105 alin.2 Cod pr. civ.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Recursul este nefondat.
Principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune că ceea ce a fost judecat nu poate folosi sau nu poate fi opus decât de către părțile din proces.
Aceasta înseamnă că numai persoanele care au avut calitatea de parte în primă instanță au legitimare procesuală activă în declararea apelului.
În speță, apelanta nu a figurat ca parte la judecata în prima instanță, caz în care nu poate uza de calea ordinară de atac a apelului, care în mod corect a fost respins de Tribunal ca inadmisibil.
Chiar dacă apelanta ar fi justificat un interes pentru a participa la judecarea cauzei în primă instanță, atâta vreme cât nu a fost chemată în judecată de reclamant, care, potrivit principiului disponibilității, determină cadrul procesual inclusiv sub aspectul părților litigante, și nici nu a intervenit în celelalte forme prevăzute de lege în proces, are calitatea de terț față de litigiu, iar hotărârea pronunțată nu îi este opozabilă.
Tribunalul nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motivul de modificare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.8 Cod pr.civ. nefiind incident în cauză.
Motivul de recurs grefat pe art. 304 pct.9 Cod pr.civ. constând în greșita aplicare a legii este, de asemenea, nefondat.
Principiul rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 129 Cod pr. civ. trebuie subsumat principiului disponibilității, judecătorul nefiind îndrituit să introducă în proces din oficiu părți care nu au fost chemate în judecată și care nici nu au înțeles să intervină în cauză în mod voluntar.
Dispozițiile art. 47 Cod pr. civ. invocate de recurentă, nu sunt incidente cauzei, căci au în vedere coparticiparea procesuală activă sau pasivă a persoanelor care au dobândit calitatea de reclamante sau pârâte, or apelanta nu a avut vreuna din aceste calități procesuale la judecata în prima instanță.
Cât privește dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr. civ. constând în încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod pr. civ, Curtea apreciază că nu operează în cauză.
procedurii de citare se raportează la părțile litigante, întrucât numai cu privire la acestea există obligativitatea citării, impusă de art. 85 Cod pr. civ, și nu și la alte persoane interesate, terțe față de proces.
Criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, astfel că recursul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art. 312 Cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 673 din 5 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2001.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/08.02.2010
Tehn.2 ex
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Tatiana Rădulescu
