Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 144/2009
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanții, G, și împotriva deciziei civile nr.284 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea reclamanților recurenți, G, - și, având atașate 2 chitanțe de onorariu avocațial și 2 bonuri fiscale benzină.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 13 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Brezoi sub nr.506/198/16.03.2006 reclamanții, G, și au solicitat să se constate fals raportul de expertiză tehnică efectuat de pârâtul în dosar nr.1349/1997 al Judecătoriei Brezoi.
În motivarea cererii s-a arătat că au formulat plângere împotriva expertului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.260 Cod penal iar prin rezoluția procurorului emisă în dosar nr.546/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlceas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului reținându-se că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii respective lipsind intenția făptuitorului.
Înscrisul fals întocmit de pârât nu poate fi înlăturat decât prin declanșarea procedurii prevăzute de art.184 Cod procedură civilă, pe care îl și invocă drept temei al cererii.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că în dosar 1349/1997 al Judecătoriei Brezois -au mai efectuat și două contraexpertize iar instanțele de fond și cele de control judiciar au apreciat toate probele, nereținând că raportul pârâtului ar fi fals.
În cauză s-au formulat o cerere de intervenție în interesul pârâtului de către intervenienții, și, care au solicitat respingerea acțiunii. Intervenienții au invocat excepția tardivității acțiunii cât și pe cea a autorității de lucru judecat în raport cu sentința nr.950/2003 a Judecătoriei Brezoi iar pe fond au arătat că prin acțiunea formulată de reclamanți nu urmăresc decât să înlăture efectele unei hotărâri judecătorești în revendicare rămasă irevocabilă.
Prin încheierea din 11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Brezoia fost admisă în principiu cererea de intervenție și respinse cele două excepții.
Cauza a fost strămutată de Judecătoria Sibiu ca efect a încheierii nr.459/2007 a ICCJ.
Prin sentința civilă nr.917/2008 Judecătoria Sibiua respins acțiunea reclamanților și a admis în fond cererea de intervenție în interesul pârâtului.
Reclamanții au fost obligați să plătească intervenienților cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că raportul de expertiză în discuție nu a fost contestat de reclamanții de față (pârâți în cauza finalizată cu pronunțarea sentinței civile nr.167/1999 a Judecătoriei Brezoi din dosar 1349/1997) nici în fața instanței de fond și nici a celor de control judiciar deși aceștia puteau să se înscrie în fals cu privire la raportul de expertiză potrivit art.177 și urm.Cod civil sau să solicite efectuarea unei contraexpertize conform art.201 și urm.Cod procedură civilă și OG 2/2000.
S-a apreciat că, efectuându-se cercetare penală privind infracțiunea care ar fi putut duce la anularea raportului de expertiză întocmit de expertul pârât conform art.445 Cod procedură penală, instanța civilă nu poate constata existența unei infracțiuni care nu s-a săvârșit în realitate, fiind astfel legată de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Cercetarea falsului în condițiile art.184 Cod procedură civilă, normă ce trebuia interpretată în ansamblul dispozițiilor privind verificarea de scripte ca procedură în cadrul administrării dovezilor este menită a servi unui scop civil, fără a putea fi ea însăși un scop al acestuia.
Prin decizia civilă nr.285/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe. Apelanții au fost obligați la plata către intimații intervenienți a cheltuielilor de judecată de judecată.
În considerentele deciziei s-a reținut că apelanții nu au contestat raportul de expertiză, ori ei tocmai pentru aceasta au cerut, în apel o nouă expertiză și casarea cu trimitere a cauzei în recurs: prin încheierea din 10.05.2007 din dosar s-a respins (prima oară, căci s-a mai respins odată, ulterior) cererea privind expertiza, cu motivarea corectă că: " în prezenta cauză, față de obiectul ei, o nouă expertiză cu obiective ce vizează fondul cauzei, soluționat irevocabil în dosarul nr.1349/1997 al Judecătoriei Brezoi este inadmisibilă, cercetarea unui raport de expertiză despre care se susține că ar fi fals presupunând alte aspecte decât verificarea în fond a modului de rezolvare a obiectivelor de expertiză în cauză", acesta însemnând că, în litigiile civile, este imposibil să se administreze probe inutile cauzei sau probe prin care s-ar tinde spre desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, căci ar însemna recurs la recurs, care nu este admisibil în sistemul nostru de drept.
Instanța ar fi avut la îndemână constatarea falsului, fapta fiind constatată irevocabil de parchet, în ce privește existența faptei: operând autoritatea de lucru judecat asupra unor chestiuni de fapt, pe care partea ar dori să le mai discute sau să le rediscute, acestea nu pot face obiectul judecății, ele putând fi obstrucționate pe calea excepțiilor. Pentru greșeli sau falsuri ale expertizelor există obiecțiunile la expertiză, contraexpertiza, expertiza cu trei experți, căile de atac etc.
S-a apreciat că actele depuse la dosar și notele de ședință nu au relevat falsul pretins iar judecarea cauzei după casare sau judecata paralelă (în cazul autorității de lucru judecat) pot să nu fie identice ci chiar diferite, totul depinzând de modul cum a fost concepută acțiunea, de structura apărărilor și de strategia adoptată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții solicitând în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată în fața instanței de apel pentru a se administra proba cu expertiza iar în subsidiar modificarea deciziei și admiterea acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs se arată că organul de cercetare penală a stabilit falsul fără putință de tăgadă, faptul că expertul nu a fost trimis în judecată neînlăturând caracterul fals al înscrisului.
De asemenea, susțin că prin actele de urmărire penală s-a stabilit că expertiza este falsă iar soluția instanței de apel dea respinge cererea de efectuare a unui raport de expertiză care să verifice realitatea celor constatate în expertiza a cărei desființare se solicită este una nelegală față de prevederile art.184 Cod procedură civilă.
În varianta subsidiară solicită modificarea deciziei recurate având în vedere că falsul din expertiza în litigiu a fost constatat în dosarul penal, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Invocă și dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătând că soluția este lipsită de temei legal și că din analizarea considerentelor acesteia nu se poate determina care ar fi temeiul de drept care să justifice soluția instanței de apel.
Solicită cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Prin concluziile scrise formulate în cauză intimații intervenienți au solicitat respingerea recursului arătând că nu sunt îndeplinite condițiile art.312 alin.3 raportat la art.304pct.1-5 Cod procedură civilă care să atragă casarea deciziei și nici ale art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
Susțin că recurenții încearcă să reia probatoriul de fond, situație inadmisibilă, că art.184 Cod procedură civilă permite într-adevăr ca instanța civilă să cerceteze falsul pretins prin orice mijloace de dovadă dar nu presupune încălcarea procedurilor sau folosirea abuzivă a unor proceduri care să răstoarne hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate se rețin următoarele:
Art.184 Cod procedură civilă permite persoanei interesate să solicite instanței civile să constate falsul unui înscris atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins ori s-a prescris.
Reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți în temeiul acestui text de lege să promoveze o acțiune în cadrul căreia să se verifice dacă expertiza contestată este sau nu falsă.
de față se circumscrie primei situații prevăzute de textul de lege, respectiv nu mai este caz de judecată penală ca urmare a pronunțării de către Parchet a soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva expertului pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.260 Cod penal, respectiv intenția.
Așa cum arată și intimații intervenienți în concluziile scrise depuse în cauză, art.184 Cod procedură civilă prevede că falsul poate fi cercetat prin orice mijloc de probă. Față de această posibilitate pe care o oferă textul legal în vederea examinării unui înscris fie el și raport de expertiză ca fiind sau nu conform cu realitatea, argumentul instanței de apel în sensul că reclamanții ar fi trebuit să repare greșelile sau falsul expertizei pe calea obiecțiunilor, a contraexpertizei, a expertizei cu trei experți ori a căilor de atac nu poate fi primit.
Din rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pronunțată la 25.01.2002 în dosar nr.546/P/2001 nu rezultă cu evidență împrejurarea că raportul de expertiză contestat este neconform realității. În aceste condiții și cum chiar instanța de apel reține în considerente că actele dosarului și notele de ședință nu relevă falsul pretins se impunea a se da eficiență dispozițiilor art.184 Cod procedură civilă în sensul administrării tuturor mijloacelor de probă solicitate de părți, inclusiv efectuarea unei expertize în acest sens.
Faptul că obiectivele depuse de reclamanți vizează fondul cauzei judecate irevocabil nu este de natură să conducă la respingerea acestei probe numai pentru acest motiv instanța având posibilitatea să cenzureze obiectivele părților însă, cu toate acestea să urmărească ca raportul de expertiză ce se va încuviința să stabilească dacă expertiza contestată conține sau nu aspecte care nu corespund realității.
În raport de cele reținute anterior Curtea găsește întemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304pct.9 cod procedură civilă întrucât instanța apelului nu a aplicat corect dispozițiile art.184 cod procedură civilă.
Fiind necesară administrarea de noi probe Curtea, în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă va admite recursul reclamanților în varianta principală cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel în vederea administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei conform celor reținute mai sus.
Pentru aceste motive,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, G, - și împotriva deciziei civile nr.284/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/24.04.2009
Jud..-,
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Anca Neamțiu, Ioan Truță
