Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 146/2009
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de către revizuienta împotriva deciziei civile nr.326/A din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect cerere de revizuire, în contradictoriu cu intimata.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea revizuientei recurente.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 13 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- revizuienta a solicitat desființarea deciziei civile nr.154/A/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.11311/2004 și rejudecarea apelului care a făcut obiectul acestui dosar.
În motivarea cererii întemeiate în drept pe dispozițiile art.322 pct.4 cod procedură civilă, revizuienta a arătat că la baza pronunțării deciziei atacate, respectiv al modului de partajare a imobilul în litigiu, a stat ca probă o declarație dată revizuientei și semnată în locul ei de intimată; că prin această declarație revizuienta și-ar fi dat acordul pentru desființarea unui punct de lucru (bar) al societății comerciale la imobilul în litigiu aspect nereal și pentru care a formulat plângere penală împotriva intimatei.
S-a arătat apoi că instanța de apel a partajat între părți imobilul ținând seama de existența acelui spațiu comercial la subsolul imobilului, ori dacă nu exista acea declarație alta ar fi fost modalitatea de partajare și s-ar fi partajat și subsolul.
În ce privește plângerea penală, revizuienta a arătat că intimata a fost scoasă de sub urmărire penală deoarece fapta nu prezenta grad de pericol social al unei infracțiuni, iar sentința penală 258/22.02.2008 a confirmat acest aspect.
Prin decizia civilă nr.326/A/2008 Tribunalul Hunedoaraa respins cererea de revizuire ca nefondată.
În considerentele hotărârii s-a reținut că instanța de apel, atunci când a pronunțat decizia, nu și-a întemeiat convingerea existenței unui spațiu comercial în imobilul în litigiu pe baza declarației false date pentru continuarea funcționării punctului de lucru ci pe constatările expertei în raportul de expertiză în construcții din dosarul 1149/2004 al Curții de APEL ALBA IULIA și a expertului care a întocmit un raport de expertiză în dosarul nr.4043/2002 al Judecătoriei Deva.
S-a apreciat că împrejurarea că instanța de apel a considerat necesar a atribui reclamantei demisolul și pentru că aici funcționa un spațiu comercial și nu se justifica reducerea utilității demisolului prin partajarea lui nu poate fi cenzurată într-o cale extraordinară de atac și astfel să se schimbe conținutul unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat deoarece cererile de partajare reprezintă atributul exclusiv al instanței. La modalitatea de partajare dispusă în apel instanța putea să ajungă și fără considerentul existenței unui spațiu comercial astfel că acest aspect nu a fost singurul raționament pentru care s-a modificat soluția judecătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta solicitând în temeiul art.304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă modificarea în totalitate a deciziei și, după rejudecare, admiterea cererii de revizuire.
În expunerea motivelor de recurs se susține că tribunalul a făcut o greșită interpretare a legii și a interpretat în mod eronat modul în care înscrisul declarat fals a influențat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Arată că nu a contestat niciodată că a existat și funcționat un bar la demisolul imobilului însă contestat legalitatea construirii acestui punct de lucru atâta timp cât actul care a stat la baza înființării și autorizării punctului de lucru este fals.
Precizează că în decizia a cărui revizuire se solicită instanța de apel a pornit de la prezumția unei existențe și a unei funcționări licite a spațiului comercial. Însă, în condițiile dovedirii faptului că declarația prin care își dădea acordul la funcționarea spațiului comercial în imobil este falsă, este de neacceptat din punct de vedere juridic ca în continuare acesteia să nu i se recunoască dreptul de a partaja în natură imobilul.
Prin decizia recurată se încalcă principiul partajării în natură a imobilului protejându-se funcționarea punctului de lucru care a fost înființat în mod ilicit.
Instanța reține contrar actelor dosarului că recurenta nu a solicitat a se partaja separat și demisolul, acest lucru rezultând din solicitarea făcută de recurentă în apel în sensul partajării întregului imobil.
Mai arată că dacă nu exista acest act fals judecătorul delegat nu ar fi autorizat niciodată funcționarea punctului de lucru în imobilul în litigiu. În ființarea punctului de lucru a fost o probă constituită pro causa în apel, pentru a convinge instanța de apel că hotărârea instanței de fond este corectă.
În fine susține că hotărârea atacată reține aspecte contrare constatărilor instanței de apel care în mod evident a reținut că existența sediului secundar al SC SRL în imobilul în litigiu a fost determinată pentru soluționarea apelului.
În concluzie, solicită să se constate că decizia instanței de apel care face obiectul revizuirii se întemeiază, chiar dacă nu expres, pe declarația falsă, astfel că cererea de revizuire este întrutotul fondată.
Nu s-a formulat întâmpinare de către intimată.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Conform art.322 pct.4 Cod procedură civilă, una din cerințele pe care un înscris declarat fals trebuie să le îndeplinească pentru a duce la admiterea unei cereri de revizuire este aceea ca înscrisul să fi fost determinant pentru soluția la care s-a oprit instanța. Ca atare, ceea ce trebuie verificat este dacă înscrisul fals a influențat sau nu hotărârea atacată.
Analizând considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, Curtea constată că niciunde în cuprinsul acestora instanța apelului nu face referire la declarația falsă de care se prevalează revizuienta. Instanța de apel a avut în vedere atunci când a adoptat varianta de partajare contestată de revizuientă constatările experților, probațiunea testimonială administrată în apel cât și cercetarea locală în urma căreia s-a reținut că imobilul nu este locuit de niciuna din părți și că singura zonă folosită efectiv este cea a barului care aparține reclamantei. Această din urmă împrejurare s-a constituit într-un argument pentru a i se atribui acesteia din urmă o parte din imobil în natură. Instanța apelului a considerat că varianta propusă la fondul cauzei prezintă dezavantajul că partajează subsolul, ceea ce ar conduce la reducerea inacceptabilă a utilității acestuia având în vedere destinația sa de spațiu comercial.
Rezultă că declarația falsă invocată de revizuientă nu a influențat în nici un mod hotărârea instanței de apel astfel că nu se poate reține caracterul acesteia de înscris determinant, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art.322 pct.4 Cod procedură civilă care să poată conduce la admiterea cererii de revizuire.
În consecință urmează a fi înlăturate criticile recurentei revizuiente referitoare la greșita aplicare a legii cât și la interpretarea greșită de către tribunal a modului în care înscrisul declarat fals a influențat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Împrejurarea că declarația în baza căreia s-a înființat și autorizat punctul de lucru este falsă nu permite instanței de revizuire să constate în mod direct nelegalitatea constituirii SC SRL D atâta timp cât nu s-a dovedit că actele de înființare și autorizare emise de organele competente (Oficiul Registrului Comerțului D, etc.) au fost desființate sau anulate în condițiile și în procedura prevăzute de legislația care le este incidentă.
În acest context și în condițiile în care la data judecării cererii de revizuire nu există dovezi ale desființării punctului de lucru, prezumția unei existențe și a unei funcționări licite a spațiului comercial nu poate fi înlăturată.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că nu poate fi reținut ca fondat motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.4 Cod procedură civilă, Curtea constată inutilă examinarea susținerilor recurentei referitoare la încălcarea principiului partajării în natură a imobilului, la faptul că revizuienta a cerut în apel partajarea în natură a întregului imobil și că înființarea punctului de lucru a fost o probă constituită pro causa, toate aceste chestiuni vizând fondul cauzei care nu poate fi analizat în condițiile în care cererea de revizuire nu întrunește cerințele legale.
Nici critica referitoare la reținerea de către tribunal a unor aspecte contrare constatărilor instanței de apel nu se mai impune a fi analizată, susținerile recurentei cu referire la aceasta nemaiprezentând nici o relevanță de vreme ce înscrisul de care se prevalează nu îndeplinește condițiile art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced și cum nu poate fi reținut ca fondat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul revizuientei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienta împotriva deciziei civile nr.326/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din la 20 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.2ex/5.05.2009
Jud..
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Anca Neamțiu, Ioan Truță
