Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 152/2008-
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant, cu domiciliul în B str. - - nr. 7 județul B și de recurenții pârâți -, cu domiciliul în O p-ța - nr. 28 etaj 1. 40 județul B, -, -, ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinetul individual al av., cu sediul în O str. - - nr. 1 camera 8-9 județul B, împotriva deciziei civile nr. 734/A/2007 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6795 din 31 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5578/2003, având ca obiect: acțiune în constatare,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 24 ianuarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 31 ianuarie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr.6795 din 31 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5578/2003, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - și s-a constatat caracterul de donație deghizată al contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 3703/22.09.1999 având ca obiect imobilul înscris în nr. 11114-O cu nr. top 9180/1, situat în O- în natură casă și teren în suprafață de 500.
S-a dispus rectificarea înscrierii din 11114 O de sub 5 și 6 în sensul că, pârâții au dobândit imobilul cu titlul de donație.
S-au respins celelalte capete de cerere din acțiune și cererea de intervenție.
S-a luat act de renunțarea intervenientei la judecarea capetelor 4 și 5 din cererea de intervenție.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut că reclamantul, pârâta de rândul 1 și intervenienta sunt copiii lui alături de alți trei copii care nu sunt parte în proces. a decedat la data de 26.12.2002, iar reclamantul și intervenienta au acceptat succesiunea în termen legal, având interesul de a promova cererea, în calitate de moștenitori rezervatari fiind îndreptățiți a solicita reducțiunea donațiilor făcute cu încălcarea rezervei lor succesorale. S- reținut că, potrivit art. 845 din Codul civil, înstrăinările de bunuri făcute cu sarcina unei rente viagere sau cu rezervă de uzufruct succesibililor rezervatari în linie dreaptă se prezumă as fi o donație, altfel spus, se instituie o prezumție de simulație a actelor de înstrăinare cu elemente oneroase între rudele în linie dreaptă, scutind persoanele interesate de dovada greu de administrat a deghizării unor astfel de donații prin acte cu titlu oneros. Esențial este ca în momentul înstrăinării bunului beneficiarul să aibă calitatea de moștenitor prezumtiv al lui de cujus. Prezumția de gratuitate instituită de art. 845 din civil este de natură relativă, putând fi combătută prin proba contrară și operează doar în favoarea moștenitorilor rezervatari rude în linie dreaptă cu defunctul - condiție îndeplinită în cauză. Revine pârâților dobânditori sarcina de a proba că actul încheiat întrunește într-adevăr condițiile contractului de vânzare cumpărare, respectiv că obligațiile specifice acestui contract au fost îndeplinite de părți. S-a mai reținut că pârâții nu au prezentat o chitanță prin care să dovedească plata sumei de 60 milioane ROL, mențiunea din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare fiind neconcludentă în acest sens. Din interogatoriul reclamantului s-a reținut că acesta a aflat de existența contractului de vânzare cumpărare ulterior decesului și înmormântării mamei sale și nu a acceptat niciodată această vânzare. Din analiza întregului probatoriu și față de prevederile art. 845 din civil, instanța de fond a constatat caracterul de donație deghizată a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 22.09.1999.
Cu privire la contractul de întreținere, s-a reținut că concluziile expertizei medico legale psihiatrice având ca obiectiv determinarea dacă bolile de care a suferit sunt de natură să afecteze discernământul, nu sunt suficient de clare și neechivoce. S-au analizat declarațiile martorilor care au declarat că în perioada încheierii contractului de întreținere, deși bolnavă și slăbită, era lucidă și cu discernământul păstrat. Din cauza bolilor de care suferea și a vârstei, avea nevoie de îngrijire și întreținere continuă, acesta fiind scopul mediat pe care l-a prefigurat mintal la încheierea contractului de întreținere. Tot martorii au declarat că întreținerea a fost prestată efectiv, chiar și înainte de încheierea contractului de întreținere, dar în mod cert în perioada ulterioară încheierii acestuia. Nu s-au luat în considerare declarațiile numiților și -, acestea fiind rudenii în grad prohibit cu părțile.
Împotriva sentinței, în termen, timbrat legal, au declarat apel toate părțile.
Prin decizia civilă nr. 734/A/2007 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză și păstrată în întregime sentința civilă nr.6795 din 31 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5578/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, din actele și lucrările de la dosar, că instanța de fond a administrat un amplu probatoriu și a făcut o corectă interpretare a acestuia. Astfel, din probele administrate a reținut că, chiar dacă datorită bolilor de care suferea, a vârstei înaintată a întreținutei și datorită cunoștințelor de specialitate ale pârâtului de rândul 2, întreținătorii puteau prevede decesul într-un interval de timp nu prea îndepărtat, nu se poate reține că a lipsit elementul aleatoriu în momentul încheierii contractului de întreținere, valabilitatea cauzei nefiind condiționată de durata în timp a prestației întreținătorilor. Prin contractul încheiat pârâții și-au asumat riscul unei pierderi, respectiv șansa unui câștig în funcție de întinderea în timp a obligației de întreținere, elementul aleatoriu fiind de esența contractului, astfel că nu s-a reținut nici caracterul ilicit sau imoral al cauzei. S-a reținut corect, din declarațiile martorilor, că pârâții au fost singurii care s-au ocupat de întreținerea defunctei în ultima perioadă a vieții sale, ceilalți copii ai ei nemanifestând preocupare în acest sens. Relevantă este declarația martorului - fila 195 - medicul de familie, care declară că, ginerele lui, medic și el, era preocupat de îmbunătățirea stării ei de sănătate, amândoi se consultau, o ducea el personal cu mașina la mediul de familie. Cu privire la elementul aleatoriu al contractului de întreținere, acesta este prezent atât la data încheierii convenției translative de proprietate cât și în cursul executării sale. C ce dobândește bunul se obligă să presteze o întreținere care, de regulă este pe toată durata vieții înstrăinătorului, cunoscută fiind numai producerea certă a evenimentului încetării din viață nu însă și data la care acesta va avea loc. Chiar și în cazul de față, calitatea de medic a pârâtului, nu este de natură a duce la concluzia că acesta putea cunoaște momentul în care decesul urma să aibă loc, astfel că nu se poate reține existența cauzei ilicite și imorale. Mai ales că, tot din probele administrate, rezultă că întreținerea a început a fi acordată nu după încheierea contractului ci, cu ani în urmă. Din probele administrate în mod corect s-a reținut existența consimțământului valabil la încheierea actului, iar concluziile din raportul medico legal nu se coroborează cu vreo probă din care să rezulte că defuncta ar fi avut afecțiuni psihice, iar pe de altă parte, consimțământul a fost luat de notar.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare, din declarațiile martorilor care au făcut referire la achitarea prețului contractului, nu rezultă fără dubiu prețul și faptul că el s-a achitat. Plata taxelor, cum greșit susțin pârâții în apelul lor, nu se face în funcție de prețul achitat în fața notarului.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat cu 9,65 lei fiecare prin chitanțe fiscale și timbre judiciare, au declarat recurs apelanții:
-,olicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului acesteia, cu cheltuieli de judecată;
-, -,olicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii acțiunii principale și a cererii de intervenție, menținerea contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată;
, olicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea apelului declarat, să se constate caracterul de donație deghizată a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 22.09.1999, să se constate nulitatea contractului de întreținere încheiat la 03.12.2002, admiterea în întregime a cererii de intervenție în interes propriu, formulată de -, mai puțin ultimul capăt de cerere privind predarea masei succesorale, la care s-a renunțat, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, - a invocat că instanța de apel a preluat sistematic motivarea instanței de fond, argumentele sale neputând fi combătute. contractului de întreținere este caracterul aleatoriu al acestuia, obligația debitorului depinzând de durata incertă a vârstei creditorului și de obiectul prestației ce este variabil în funcție de nevoile zilnice ale întreținutului. Intimații fiind medici, cunoșteau faptul că starea de sănătate a defunctei era precară și nu mai avea mult de trăit, lipsind cauza imediată ce este dată de șansa câștigului și riscul pierderii.
În mod obligatoriu, la astfel de contracte este implicat riscul, nefiind cunoscută întinderea obligațiilor, intimații, însă, cunoșteau că defuncta este pe moarte, contractul fiind astfel nul absolut, având și o cauză ilicită urmărindu-se scoaterea bunului înstrăinat din masa succesorală ce are o valoare de zeci de mii de euro.
Din raportul de expertiză, reiese că acest contract s-ar fi putut întocmi într-un moment în care funcțiile psihice ale mamei sale să fi fost afectate de multiplele boli pe care le prezenta, consimțământul fiind valabil exprimat doar în condițiile în care era fără echivoc, mai mult, din același raport nu reiese că la data încheierii aceasta a avut discernământ.
Raportat la calitatea intimaților, cea de medici, contractul este contrar bunelor moravuri, aceștia cunoșteau starea de sănătate precară, mai mult, defuncta a încheiat și un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul ce a format primul capăt de cerere al intervenției, ori, dacă dorea ca și imobilul ce formează al doilea capăt de cerere să intre în patrimoniul pârâților, ar fi încheiat contract de întreținere ori un alt contract pentru nr. top. 9180/2.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8, 9 Cod de procedură civilă.
Recurenții - și -, prin motivele de recurs, au invocat lipsa interesului reclamantului și a intervenientei, întrucât nu s-a solicitat reducțiunea donației ce nu operează de drept și este de altfel prescrisă. Este un contract de vânzare-cumpărare, nu unul de donație, s-a răsturnat prezumția instituită de articolul 845 Cod civil, martorii cunoscând atât vânzarea cât și primirea prețului. Au arătat martorii că avea cunoștință de vânzare dar a așteptat decesul pentru a-l ataca, realizând că în timpul vieții nu avea șanse întrucât aceasta a fost voința mamei lui.
Contractul s-a încheiat la notar, acesta a cunoscut plata prețului înscris, nu se află în situația articolului 845 Cod civil, el nefiind succesibil în linie dreaptă, sub acest aspect așa zisa donație deghizată neputând opera doar pentru partea de 1/2 din imobil.
Prin motivele de recurs, a invocat că la 22.09.1999 între pârâți și a intervenit contractul de vânzare-cumpărare, - fiind descendent în linie dreaptă a defunctei, prin contract stabilindu-se și uzufructul viager, situație ce articolul 845 cod civil o prezumă a fi donație deghizată, aflându-ne în prezența unei simulații și a unei prezumții relative ce nu a fost răsturnată, nu a reieșit încasarea prețului. Chiar pârâții au susținut că defuncta avea nevoie de ajutor pentru a se întreține, ceea ce exclude posedarea de către aceasta a unei sume de bani, neputându-se pune problema câștigării bunăvoinței acesteia prin prestarea unor acte de întreținere ce în cazul donației ar îmbrăca forma captației și sugestiei.
La 03.12.2003, pârâții și defuncta au încheiat un contract de întreținere, din cauza bolii aceasta nu a putut semna. Unul din elementele esențiale ale unui astfel de contract, este elementul aleatoriu de care depinde întinderea prestațiilor, oricare putând avea de câștigat sau de pierdut. Vârsta, starea sănătății defunctei au eliminat elementul de risc, pârâții având reprezentarea clară a faptului că decesul va surveni repede, starea bolii și vârsta fiind cunoscute.
Cauza actului juridic lipsește și, chiar dacă s-ar aprecia că există, ea este ilicită, imorală, urmărindu-se fraudarea celorlalți succesibili prin scoaterea imobilului din masa succesorală, obținerea unui folos imediat, injust, fără asumarea vreunui risc. Sunt confirmate aceste aspecte de probele administrate, - declarând că nu știe de ce s-a reținut în contract dreptul de uzufruct viager, arătând că așa a zis notarul.
Inițial a declarat că a dus-o la notar pe defunctă, apoi a revenit spunând că s-a încheiat contractul acasă, putând astfel aprecia că este fals în ceea ce privește locul semnării și motivul nesemnării, cu atât mai mult cu cât un martor a declarat că ulterior a văzut-o pe defunctă lucrând în grădină, fiind astfel nesinceră. Mai mult, la interogatoriu a arătat că starea de boală s-a datorat unei simple răceli, ori, aceasta nu putea determina incapacitatea semnării.
Au refuzat pârâții a depune la dosar biletul de ieșire din spital cu complicitatea medicului de familie - martorul, care, deși a făcut mențiuni în fișa defunctei în baza acestui bilet, a susținut că nu l-a văzut. Răspunsurile lui sunt unele diferite decât ale lui -, acesta a arătat alt mod de cheltuire a celor 60.000.000 rol, alte afecțiuni ale sănătății.
Din fișa de consultație reiese că martorul deține o copie a biletului de ieșire din spital, dar a declarat contrarul, fiind evidentă complicitatea lui la ascunderea adevărului. Raportul de expertiză a relevat că decesul a fost urmare a afecțiunilor multiple, grave, de care suferea, apreciind că raportat la mențiunea din biletul de ieșire din spital - demență senilă - este posibil ca actul încheiat la 03.12.2002 să fi fost încheiat când funcțiile psihice au fost afectate.
Declarațiile depuse la dosar, din partea lui și, fiind surorile lui, nu sunt doar extrajudiciare ci și prohibite, solicitând astfel înlăturarea lor. Practica judiciară a statuat că elementul aleatoriu este de esența contractului de întreținere, lipsa lui lovindu-l de nulitate., fiind medic, a realizat deplin starea sănătății, știind deci că a fost externată pentru a muri acasă.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 și articolului 312 aliniatul 3 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenții - și- au solicitat respingerea recursului declarat de, invocând că au fost îndeplinite toate condițiile de valabilitate ale actului juridic în conformitate cu prevederile articolelor 966-969 Cod civil, corect apreciind instanțele existența cauzei reale, licite și morale, la încheierea contractului de întreținere. De asemenea, solicită respingerea recursului introdus de recurenta -, pentru aceleași considerente, subliniind că ei au prestat întreținerea defunctei cu ani în urmă, până la data decesului, adică 5 ani de zile.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3703/22.09.1999 de Biroul Notarului Public, le-a vândut recurenților -, -, imobilul în litigiu cu nr. top. 9180/1, păstrându-și dreptul de uzufruct viager, în schimbul unui preț de 60.000.000 lei, între aceleași părți, la data de 03 decembrie 2002, s-a încheiat contractul de întreținere autentificat de notarul G, sub nr. 3079, pentru alt imobil, cu nr. top. 9180/2, fiind întabulate.
Vânzătoarea, întreținuta, a decedat la data de 26 decembrie 2002, deci la 23 de zile de la perfectarea contractului de întreținere, reclamantul, pârâta și intervenienta fiind copii ai acesteia, descendenți în linie dreaptă, aceasta mai având alți copii care nu sunt părți în litigiu.
Este cert, față de considerentele expuse, faptul că înstrăinarea, prin contractul de vânzare-cumpărare cu instituirea sarcinii de uzufruct viager conform articolului 845 Cod civil, este prezumată a fi o donație, dacă s-a făcut unui succesibil în linie dreaptă. Sigur că, în măsura în care în contract s-a menționat că prețul a fost achitat, se punea problema clarificării împrejurării dacă într-adevăr aceasta corespunde realității, ori, față de dispozițiile legale ce prezumă că vânzarea între ascendenți și descendenți în linie dreaptă este o donație deghizată, în mod corect instanțele au apreciat acest aspect, mențiunea din act conform căreia s-a plătit prețul convenit fiind astfel irelevantă.
Prezumția instituită de articolul 845 Cod civil operează doar față de fiii defunctei, dar totuși ea are aceeași eficiență și raportat la soțul acesteia tocmai prin prisma faptului că între aceștia există o proprietate codevălmașă asupra bunurilor dobândite sub durata căsătoriei.
Întrucât doar prin hotărârea apelată s-a constatat că este o donație deghizată contractul de vânzare-cumpărare, este cert că în această perioadă nu a curs prescripția instituită pentru acțiunile în care să se solicite reducțiunea, raportat donației, interesul reclamantului, intervenientei fiind astfel evident, aspect față de care, recursul declarat de - și - apare ca fiind nefondat. Contractul de întreținere este convenția prin care una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea, în natură, pe timpul cât va trăi, iar după moarte să o înmormânteze. Acest contract naște obligații în sarcina ambelor părți, de esența acestuia fiind caracterul aleatoriu, obligația debitorului depinzând nu doar de durata incertă a vieții creditorului întreținerii, dar și de obiectul prestației, variabil de altfel în funcție de nevoile lui zilnice sau alți factori, cum ar fi starea sănătății, costul vieții, etc.
Din probele administrate în cauză, se reține faptul că, practic, prin încheierea contractului de întreținere s-a consfințit o situație anterioară ce a confirmat că întreținerea nu a început la data încheierii contractului ci cu mult mai mulți ani înainte și deci a continuat până la deces, nefiind vorba astfel de o cauză ilicită, ci dimpotrivă.
Starea de sănătate a defunctei s-a înrăutățit nu doar după data încheierii contractului de întreținere sau cu puțin timp anterior, ci cu ani de zile înainte, astfel că nu se poate pune problema că întreținătorii, raportat și la cunoștințele unuia dintre ei în domeniul medical, ar fi beneficiat de aceasta. Se putea foarte bine ca defuncta să mai fi trăit și să necesite îngrijiri, de care însă nu s-a bucurat din partea celorlalți copii, conform probelor administrate.
Nu s-a dovedit faptul că, la încheierea contractului, defuncta ar fi fost lipsită de discernământ, sau că i-ar fi fost viciat consimțământul, concluziile raportului de expertiză neputând fi coroborate cu alte probe.
Modul în care actele medicale au fost sau nu cunoscute de medicul de familie, dacă acesta este sau nu de rea credință, raportat la celelalte probe administrate nu pot duce la o altă concluzie decât cea a ambelor instanțe anterioare. Sigur că starea sănătății defunctei era precară, dar, nimic nu confirmă faptul că pârâții recurenți puteau cunoaște, cu toate că aveau cunoștințe medicale, data la care va surveni decesul, elementul aleatoriu neputând fi astfel înlăturat.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge toate recursurile ca nefondate, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civiledeclarate derecurentul reclamant, cu domiciliul în B str. - - nr. 7 județul B și de recurenții pârâți -, cu domiciliul în O p-ța - nr. 28 etaj 1. 40 județul B, -, -, ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinetul individual al av., cu sediul în O str. - - nr. 1 camera 8-9 județul B, împotriva deciziei civile nr. 734/A/2007 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie:./12.02.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /14.02.2008
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
