Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1544/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1544/R-CM
Ședința publică din 30 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SRL Rm.V,-, -0/1,.B,.2, județul V, împotriva sentinței civile nr.471 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.250/29.10.2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare.
Intimatul-reclamant depune la dosar copia contractului individual de muncă nr.- din 22 aprilie 2008.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Se arată că intimatul-reclamant nu a lucrat la societatea pârâtă ca și salariat al acesteia, nu a fost încheiat un contract de muncă cu acesta ci doar a prestat unele servicii în calitate de salariat al unei alte societăți cu care recurenta avea un contract de colaborare.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, arătând că în perioada 20 martie 2007 - 20 octombrie 2007 lucrat pentru societatea recurentă.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 5 noiembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta " " Râmnicu V, solicitând să se constate că între părți au existat raporturi juridice de dreptul muncii în perioada 20 martie 2007 - 20 octombrie 2007, să se constate existența contractului de muncă în sensul de negotium și să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă pentru această perioadă de timp, la plata drepturilor bănești reprezentând din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului de muncă de 4 ore pe zi (J din programul normal de muncă), în total 20 ore pe săptămână, cu plata impozitului și contribuțiilor aferente, drepturi bănești actualizate în raport cu indicele de inflație de la data efectuării plății efective.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este pensionar cu gradul III de invaliditate, iar în conformitate cu disp.art.54 pct.c din Legea nr.19/2000, modificată și republicată, invaliditatea de gradul III este caracterizată prin pierderea a cel puțin J din capacitatea de muncă și se poate presta o activitate profesională.
A susținut reclamantul că a prestat muncă în perioada 20 martie 2007 - 20 octombrie 2007 pentru și sub autoritatea angajatorului " ", urmând să primească în schimb o remunerație, respectiv J din salariul de bază minim brut pe țară pentru 4 ore lucrate pe zi, în total 20 ore pe săptămână.
S-a menționat că pârâta are ca obiect de activitate prestarea de servicii în domeniul construcțiilor, precum și turnarea de șape normale, autonivelante pentru pardoseli încălzite și termoizolante, lucrări de amenajări interioare, tencuieli, rigips, gresie, faianță, montaj și execuție tâmplărie PVC și aluminiu, iar reclamantul a desfășurat activitate specifică postului de șofer și a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare - pe traseele prestabilite de angajator. Astfel, a precizat reclamantul că a desfășurat activitate de expediție marfă, lucrând efectiv câte 4 ore pe zi, atât cât avea dreptul.
Au fost invocate de reclamant prevederile art.16 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora contractul de muncă se încheie în scris, fiind o cerință ce-i revine angajatorului, care se sancționează cu amendă conform disp.art.276 alin.1 lit.e din Codul muncii. A mai arătat reclamantul că forma scrisă a contractului de muncă nu reprezintă o condiție de validitate " ad validitatem", ci una de probă " ad probaționem".
Totodată, reclamantul a invocat prevederile art.154 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar obligația persoanei juridice de a garanta plata unui salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară, nu a fost îndeplinită. În acest sens a arătat că nu a semnat nici un stat de plată care să confirme achitarea acestuia.
De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu disp.art.11 alin.2 și 3 din Decretul nr.92/1976, angajatorul este obligat să înscrie în carnetul de muncă datele privind activitatea depusă pe baza unui contract individual de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că reclamantul nu a prestat muncă pentru și sub autoritatea acestei societăți în perioada menționată în acțiune și nici în altă perioadă, între părți neexistând raporturi juridice de dreptul muncii, susținerea reclamantului în acest sens neputând fi probată cu vreun mijloc de probă.
A precizat pârâta că reclamantul a făcut deja un "deserviciu evident" societății, atunci când a făcut reclamație la. V, motiv pentru care societatea a fost sancționată cu amendă în cuantum de 9000 lei.
A mai susținut pârâta că reclamantul nu putea să lucreze pentru această societate, câtă vreme lucra pentru " " Râmnicu V, cu care societatea pârâtă avea relații strânse.
Prin sentința civilă nr.471 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a admis acțiunea și a constatat că în perioada 20.03.2007 - 20.10.2007, între părți au existat raporturi juridice de dreptul muncii, obligând pe pârâta " " să încheie reclamantului, contract individual de muncă în formă scrisă pentru această perioadă.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor salariale constând în 1/2 din salariul de bază minim brut pe economie, aferente perioadei susmenționate, cu plata de către angajator a impozitului și a celorlalte contribuții aferente.
S-a dispus ca drepturile cuvenite reclamantului se fie actualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective.
A fost obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.10 din Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică-salariat se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator - persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.16 alin.1 din Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, iar obligația de încheiere a contractului în formă scrisă revine angajatorului.
În alineatul 2 al aceluiași articol se menționează că în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă.
Din analiza prevederilor legale mai sus menționate, rezultă că pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă nu este necesară constatarea convenției printr-un înscris, convenția " negotium juris" luând naștere prin realizarea acordului de voință al părților. Prin urmare, forma scrisă a contractului individual de muncă reprezintă o condiție necesară pentru dovada convenției - "ad probationem".
Răspunderea pentru încheierea contractului de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar în caz contrar, dovada existenței raporturilor juridice de dreptul muncii se poate face prin orice mijloc de probă.
În speță, reclamantul a solicitat să se constate că între părți au existat raporturi juridice de dreptul muncii în perioada 20 martie 2007 - 20 octombrie 2007, să se constate existența contractului de muncă în sensul de "negotium" și să se dispună obligarea intimatei la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă pentru această perioadă de timp, precum și la plata drepturilor bănești.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu înscrisurile depuse la dosar, rezultă că susținerile reclamantului sunt întemeiate, în sensul că în perioada menționată în acțiune, respectiv 20 martie 2007 - 20 octombrie 2007, între societatea pârâtă și reclamant au existat raporturi juridice specifice de dreptul muncii, acesta din urmă prestând muncă în calitate de șofer, respectiv 4 ore pe zi.
Reclamantul a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare HD - 03-, care aparținea " " Râmnicu V, cu care transporta la diverse lucrări utilajele aparținând societății pârâte, respectiv " ", ce avea ca obiect de activitate efectuarea de construcții.
Așa cum a rezultat din probe, societatea pârâtă a utilizat mijloace de transport aparținând " " Râmnicu V, întrucât cele două societăți intenționau să se asocieze, însă acest lucru nu s-a concretizat. Faptul că între societățile respective existau anumite relații de colaborare rezultă în mod indubitabil și din tranzacția încheiată la data de 31.03.2008, pentru stingerea litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, înscris depus la fila 49 din dosarul de față, din care rezultă că " " a plătit reprezentantului " " Râmnicu V, respectiv C, suma de 28.000 lei, pentru pretențiile solicitate de către acesta din urmă cu privire la perioada 01.02.2007-31.03.2008.
Faptul că reclamantul presta muncă pentru societatea pârâtă și sub autoritatea acesteia, rezultă și din factura fiscală seria - -, nr.-, întocmită la data de 18.07.2007, în care este menționat în calitate de delegat.
De asemenea, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și C, cartea de muncă a reclamantului s-a aflat o perioadă de timp la administratorul societății pârâte, respectiv.
De altfel, reclamantul a sesizat V faptul că " " refuză să-i încheie contract individual de muncă în formă scrisă, fapt ce rezultă din adresele emise de această instituție, depuse la dosar la filele 10 și 37, precum și din întâmpinarea depusă de pârâtă, din care rezultă că societatea a fost sancționată de V cu amendă.
În data de 10.10.2007, reclamantul a transportat de la Râmnicu V la un șantier din Sibiu un utilaj (pompă) ce aparținea " ", cu o remorcă neînmatriculată care aparținea aceleiași societăți, tractată de autoutilitara cu nr. de înmatriculare HD - 03-, care aparținea " " Râmnicu V, la solicitarea administratorului societății pârâte, respectiv, așa cum rezultă din actele dosarului nr.77/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, respectiv declarația dată de reclamantul și declarația dată de administratorul societății pârâte,.
Reclamantul a fost scos de sub urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.85 alin.3 din nr.OUG195/2002 (conducerea unui autovehicul pe DN 7 B care tracta o remorcă neînmatriculată), fiindu-i aplicată o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amenda de 500 lei.
Societatea pârâtă nu a făcut dovada că a plătit salariul cuvenit reclamantului pentru munca prestată.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a admis acțiunea așa cum s-a arătat.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile salariale constând în din salariul de bază minim brut pe economie, corespunzător perioadei menționate, cu plata de către angajator a impozitului și a celorlalte contribuții aferente, având în vedere că reclamantul nu desfășurat program normal de lucru de 8 ore.
De asemenea, pentru recuperarea prejudiciului cauzat reclamantului prin devalorizarea monedei naționale, s-a dispus ca drepturile salariale cuvenite să fie actualizate în raport cu indicele de inflație de la data plății efective.
Împotriva sentinței civile nr.471/28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta " " Râmnicu V care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în speță sunt aplicabile prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea recursului s-a menționat că reclamantul nu a prestat muncă pentru și sub autoritatea societății recurente în perioada pentru care solicită a se constata acest lucru și nici în altă perioadă, fiind angajat la " ", calitate în care datorită bunelor relații existente între cele două societăți a fost delegat să realizeze două transporturi de utilaje necesare la efectuarea de lucrări de construcții. Acest lucru rezultă și din tranzacția încheiată la data de 31 martie 2008 prin care societatea recurentă a plătit către " " și domnului C suma de 28.000 lei, sumă care include și contravaloarea muncii prestate de către reclamant.
De asemenea, se susține de către recurentă că între cele două părți procesuale nu au existat raporturi juridice specifice de dreptul muncii, că între acestea nu a existat acordul de voință și împrejurarea că reclamantul apare înscris pe o factură emisă de " " nu înseamnă că a lucrat pentru aceasta.
Recurenta-pârâtă " " a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din probele de la dosar nu rezultă că reclamantul a fost angajatul " " Râmnicu V în perioada 20 martie 2007 - 20 octombrie 2007, ci din contră, a rezultat faptul că petentul a prestat muncă pentru " ", acest aspect rezultând din coroborarea probelor de la fond, respectiv factura fiscală seria - -, nr.- întocmită la data de 18.07.2007, în care petentul este menționat în calitate de delegat și declarațiile martorilor și C care au arătat că reclamantul a avut cartea de muncă o perioadă de timp la administratorul societății pârâte, respectiv.
De asemenea, aceste probe se coroborează și cu constatarea V care a concluzionat în urma controlului efectuat la " " că această societate a refuzat să-i încheie reclamantului contract individual de muncă, lucru ce rezultă din adresa de la fila 10 dosar fond.
Rezultă că între cele două părți procesuale au existat raporturi specifice de dreptul muncii și că reclamantul a fost menționat ca delegat al " ", calitate ce poate să o aibă doar o persoană angajată la respectiva societate.
Faptul că " " Râmnicu Var efuzat în mod nejustificat să încheie un contract individual de muncă reclamantului, lucru reținut și de V ca urmare a controlului efectuat la " ", nu echivalează cu lipsa voinței părților procesuale de a încheia vreo convenție de muncă.
Curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect situația de fapt și a interpretat în mod legal actele normative aplicabile în speță, astfel că hotărârea pronunțată de această instanță este legală și temeinică.
În speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre care cuprinde motivele pe care se sprijină, iar în conținutul acestei sentințe nu există motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
De asemenea, Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, întrucât tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțându-se în speță în limitele investirii făcute de reclamant prin cererea de chemare în judecată, analizând obiectul acțiunii și coroborând probele de la dosar.
Nici prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în litigiu, deoarece tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, interpretând în mod corect actele normative aplicate în cauză, așa cum s-a menționat și mai sus.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta " " împotriva sentinței civile nr.471 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " ", cu sediul în Râmnicu V,-, -0/1,.B,.2, județ V, împotriva sentinței civile nr.471 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.4/17.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
