Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 159/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.159/
Ședința publică din 19 februarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales în Târgu-M,-, împotriva deciziei civile nr.70 din 1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea din 12 februarie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 19 februarie 2008.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 70 din 1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul reclamanților și împotriva sentinței civile nr. 586 din 25 mai 2006, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 2401/2005.
La pronunțarea acestei decizii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, conform cărora terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și grădina din jurul acestora în limita suprafeței de 6000 mp, în zonele cooperativizate constituie proprietatea particulară a deținătorilor, iar aceștia din urmă pot dispune prin acte între vii, precum și pentru cauză de moarte.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii, trimitere cauzei pentru rejudecare, apreciind că prin decizia recurată instanța nu a soluționat fondul cauzei.
Au solicitat și cheltuieli de judecată.
Recurenții nu au invocat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, dar din cuprinsul cererii rezultă că aceștia fac referire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând decizia criticată prin prisma motivului indicat precum și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamanții și au formulat cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sighișoara sub nr. 2401 din 28 noiembrie 2005, solicitând în contradictoriu cu pârâții, (ultimii trei pârâți fiind succesorii defunctului senior), Mosora, Prefectura județului M, pronunțarea unei sentințe pentru constatarea nulității absolute a ordinului emis de prefectul de M, nr. 226 din 29 decembrie 1994, ordin în baza căruia s-a procedat la întabularea dreptului de proprietate al pârâților asupra terenului de 393 mp, suprafață neatribuită legal acestora.
Au solicitat și restabilirea situației anterioare în cartea funciară, atribuirea acestui teren în baza unui drept special de folosință reclamanților, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, precum și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 370 din 13 mai 2003, emisă de Primarul municipiului S, s-a restituit reclamanților imobilul (construcțiile)înscrise în CF nr. 7786, nr. top. 2300, 2301 și 2103/1. Prin aceeași dispoziție s-a constituit în favoarea reclamanților și dreptul special de folosință asupra terenului de 2504 mp, aferent construcțiilor. Ulterior reclamanții au observat că din suprafața ce reprezintă curtea imobilului, lipsește 493 mp, suprafață care a fost dezmembrată din corpul inițial, înscrisă în CF nr. 9302, nr. top. 2102/1 și atribuită pârâților și.
Într-adevăr, prin decizie a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului S, în anul 1987, pârâților li s-a atribuit un teren de 100 mp, în vederea edificării unei locuințe, dar cum suprafața totală înscrisă ulterior pe numele acestora depășește limitele inițial stabilite, diferența de 393 mp consideră că trebuie atribuită reclamanților, proprietarii, respectiv succesori ai proprietarilor inițiali.
La dosarul cauzei părțile au depus în copie Dispoziția nr. 370/2003 (fila 3), decizia nr. 152/1987 amintită anterior, referatul justificativ pentru atribuirea către pârâți a terenului de 100 mp, extrase de carte funciară referitoare la imobil.
Prefectul de Maf ormulat întâmpinare (fila 19), solicitând respingerea acțiunii reclamanților, motivat de faptul că prin Ordinul nr. 226/1994, s-a atribuit pârâților, proprietari ai locuinței edificate, diferența de teren pretinsă de reclamanți. S-a depus, de asemenea, copia fidelă a cărții funciare pentru a se putea urmări succesiunea înscrierilor și actele ce au stat la baza acestora.
Instanța a pronunțat sentința civilă nr. 586 din 25 mai 2006, prin care s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, conform cărora terenurile proprietate de stat, atribuite în folosință persoanelor care sunt proprietare ale edificatelor, trec în proprietatea actualilor proprietari ai construcțiilor.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, criticând pentru nelegalitate hotărârea primei instanțe, reluând motivele expuse și în cererea inițială, arătând că nu există justificare legală pentru respingerea cererii lor.
Instanța de control a pronunțat decizia civilă nr. 70 din 1 martie 2007, analizată în prezentul recurs.
Recursul reclamanților este întemeiat și va fi admis, în consecință hotărârea recurată va fi casată integral, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare Tribunalului Mureș pentru următoarele considerente:
În Monitorul Oficial nr. 652 din 19 iulie 2005, s-a publicat Legea nr. 247/2005, lege care conține dispoziții procedurale și care în art. 5 al Titlului XIII prevede expres că hotărârile pronunțate de instanțe în materia fondului funciar sunt supuse numai recursului.
În conformitate cu dispozițiile art. 725 Cod procedură civilă, dispozițiile Legii nr. 247/2005 referitoare la exercitarea căii de atac, redate anterior, erau aplicabile în cauză, astfel că sentința civilă nr. 586/2006 putea fi atacată numai cu recurs. Nesocotind aceste dispoziții, Tribunalul Mureș sesizat cu soluționarea căii de atac s-a constituit ca instanță de apel și a pronunțat decizia recurată.
În cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă, situație în care admițând recursul reclamanților, instanța va casa integral decizia pronunțat, va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Mureș pentru rejudecare, în complet constituit din trei JUDECĂTORI: Nemenționat
Motivele de recurs arătate anterior, atrag casarea cu trimitere pentru rejudecare, situație în care este inutilă analizarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, la care reclamanții au făcut referire prin cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recrusul reclamanților și, cu domiciliul ales în Târgu-M,-,județul M, împotriva deciziei civile nr.70 din 1 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și în consecință:
Casează integral decizia criticată.
Dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-21.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
