Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1604/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1604/R/2008
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședintele Curții de APEL CLUJ
Judecători: - - - președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 208/A/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ A și și pe pârâtul STATUL ROMÂN - PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta reclamantei intimate, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și consilier juridic cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți și reprezentanta pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâților recurenți face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei prin chitanța seria - nr. - din 4 septembrie 2008 ( fila 21 dosar ) și a timbrului judiciar aferent în sumă de 0,15 lei.
Nefiind formulate cereri prealabile și nici excepții, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării în tot a deciziei atacate și rejudecând cauza modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta intimată ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate, avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat susținând motivele depuse în scris prin întâmpinare ( fila 10 dosar ); fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond și instanța de apel s-au pronunțat în mod legal.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 702/29.01.2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj - a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Ortodoxă Româna a și Clujului în contradictoriu cu pârâții, Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N C și, în consecință, s-a onstatat nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27.11.1961, încheiat între Episcopia Ortodoxă Română a, și Clujului și Statul Român prin Sfatul Popular al Orașului C, având ca obiect imobilul situat în C-N,-, înscris în CF 8708 C, cu nr. top. 3728.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32.051/19.12.1996, încheiat între SC SA pentru Consiliul Local al municipiului C-N și.
De asemenea, s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF - C, asupra nr. top. 3728/1/VII, în sensul radierii înscrierilor de sub,4, a dreptului de proprietate al pârâților și, a radierii înscrierii de sub în favoarea lui și a restabilirii situației anterioare, în sensul înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în administrarea Consiliului Local al Municipiului C-
În considerente, instanța de fond a stabilit faptul că imobilul în litigiu a fost inițial înscris în CF 8708 C, nr. top. 3728, sub, proprietar fiind Episcopia Ortodoxă Română a și Clujului. De aici, a fost transcris în CF 24371 C-N, cu încheierea CF -/27.11.1961, când imobilul a trecut în favoarea Statului Român și în administrarea operativă a Sfatului Popular al orașului C, în baza contractului de donație din data de 27.11.1961. După partajare, imobilul a fost transcris în CF colectivă - și CF individuală -. Apoi, cu nr. top. 3728/1/VII, apartamentul nr. 7 de pe str. -, nr. 43, compus din 1 cameră și dependințe cu suprafața utilă de 32,93. a fost înscris în CF - C sub nr. serial, în favoarea lui, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 32051/19.12.1996. Ulterior, în baza certificatului de moștenitor nr. 29/05.08,2002, autentificat la Notarul Public, dreptul de proprietate asupra imobilului s-a înscris în favoarea lui în cota de 1/2 parte, în calitate de nepoată de fiu și în cota de V2 parte, în calitate de nepot de fiu.
Episcopia Ortodoxă Română a și Clujului a fost ridicată la de, prin Hotărârea Adunării Naționale nr. 8576 din data de 11.06.1973.
Reclamanta Ortodoxă Română a și Clujului, în aplicarea prevederilor nr.OUG 94/2000, aprobata prin Legea nr. 501/2002, a formulat cerere de retrocedare a imobilului situat în C-N,-, înscris în CF 8708 C, cu nr. top. 3728, cerere înregistrată la secretariatul Comisiei Speciale de, la data de 23.01.2003, sub nr. 510.
În privința constatării nulității absolute a actului de donație încheiat în favoarea Statului Român, instanța reține că nulitățile absolute sunt reglementate de lege pentru apărarea intereselor generale ale societății, astfel că, chiar dacă reclamanta a formulat respectiva cerere în mod tardiv, aceasta trebuie analizată din oficiu de către instanță.
Așa cum reiese din interogatoriul luat pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N și din actele de la dosar, imobilul în litigiu, situat în C-N,- (fostă - și -), a trecut în proprietatea Statului R în temeiul deciziei nr. 1014/1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii C de acceptare a donației și a făcut obiectul contractului de donație încheiat și autentificat la notariatul de Stat Regional C sub nr. 9180 din 27.11.1961, fiind ulterior partajat în 13 apartamente și transcris în CF colectivă - și CF individuală -.
În conformitate cu art. 4 al Decretului nr. 478/1954, privitor la donațiile făcute statului, dacă obiectul donației este o construcție situată într-un oraș, se va cere avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
Față de aceste prevederi imperative ale textului de lege sus indicat, s-a apreciat că în speța de față este incident art. 4, întrucât la încheierea actului de donație din data de 27.11.1961, acest aviz a lipsit, dat fiind că un astfel de aviz nu există nici în mapa Notariatului de Stat, păstrată în arhiva judecătoriei, unde au fost identificate actele ce au stat la baza încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 9180/27.11.1961 și nici în arhiva Ministerului corespunzător celui abilitat în epocă la emiterea avizului. Or, lipsa acestui aviz este sancționată cu nulitatea absolută, fiind în fapt un element exterior condițiilor de validitate prevăzute de art. 948.civ. deci actului juridic în sine, care se adaugă acestora.
Un alt motiv de nulitate absolută a acestui contract de donație este faptul că donația presupune un acord de voințe: pe de o parte voințaanimus donandia donatorului, iar de cealaltă parte, voința donatarului de aoa ccepta. Ori, în speța de față, lipsește acest consimțământ din partea donatorului. Instanța apreciază căanimus donandisau voința de aa E piscopiei Ortodoxe a și Clujului a lipsit, fiind de notorietate opresiunea comunistă împotriva cultelor religioase. În practica judecătorească s-a arătat că, dat fiind contextul politico-social, imobilele donate statului trebuie incluse în categoria celor preluate abuziv, pe motiv că actul a fost încheiat numai pentru a acorda o aparență de legalitate preluării respectivului bun, care se realiza pe căi de fapt, lipsind intenția de a gratifica, proprietarii fiind obligați să le încheie, pentru a-si proteja drepturi sau interese mai importante decât dreptul de proprietate. în cauza de față se mai poate reține că a lipsit și voința donatarului de a accepta, atât timp cât Decretul nr. 478/1954 prevede în mod imperativ care sunt organele abilitate să accepte donațiile în numele statului, prin emiterea avizului, iar în speța de față, un astfel de aviz nu există.
Ca urmare, raportat la prevederile art. 948.civ. 813.civ. art. 4 din Decretul 478/1954, instanța a constatat nulitatea absolută a actului de donație în favoarea Statului R, încheiat și autentificat la Notariatul de Stat regional C sub nr. 9180 din 27.11.1961, privind imobilului situat în C-N,-, fostă - și -, înscris inițial în CF 8708 C, nr. top. 3728 și ulterior transcris în CF colectivă - și CF individuală - și preluat de Statul Român în baza deciziei nr. 1014/1962 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii C de acceptare a donației.
Cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 32051/19.12.1996, încheiat între SC SA pentru Consiliul Local al mun. C-N și, instanța a reținut următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 32051, din data de 19.12.1996, în calitate de chiriaș a cumpărat de la Statul R prin SC SA, care era mandatat de către Consiliul Local al mun. C-N, imobilul apartament nr. 7 din C-N, str. -, nr. 43, având nr. top. 3728/1/VII. Așa cum s-a arătat anterior, imobilul provenea din CF 8708 C, nr. top. 3728, strada fiind fostă -, în prezent Tr. -.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în baza Legii nr. 112/1995, conform mențiunilor exprese ale contractului, părțile asumându-și drepturile și obligațiile ce decurg din această lege.
Ca urmare, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare trebuie raportată la prevederile Legii nr. 112/1995, în baza căreia a fost încheiat contractul.
Instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, acest act normativ se referă în exclusivitate la imobile cu destinația de locuințe ce au aparținut persoanelor fizice. Prin urmare, această lege reglementează, pe de o parte, procedura de restituire a unor imobile pentru o categorie de foști proprietari, iar pe de alta parte, în conformitate cu art. 9, reglementează situația chiriașilor din aceste imobile, dându-se posibilitate acestora să opteze pentru cumpărarea bunurilor care au fost naționalizate și nu au fost restituite în favoarea foștilor proprietari - persoane fizice.
Așa cum rezultă din cuprinsul CF, imobilul în litigiu nu a aparținut unei persoane fizice, fiind preluat de stat de la Episcopia Ortodoxă Română a și Clujului și, pe cale de consecință, este evident că acestui imobil nu îi pot fi aplicate dispozițiile Legii nr. 112/1995, respectiv nu se poate pune problema dreptului fostului proprietar de a obține restituirea în natură a imobilului sau măsuri compensatorii și nici problema dreptului chiriașului de a opta pentru cumpărarea imobilului.
Ca și o concluzie, instanța a apreciat că, în conformitate cu art. 6 alin. 2 din OUG nr. 94/2000, acest act de înstrăinare a imobilului din litigiu este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 112/1995, deoarece imobilul din litigiu a aparținut unei instituții de cult și ca urmare, nu putea fi înstrăinat în favoarea chiriașilor în condițiile Legii nr. 112/1995.
B-credință a părților, invocată de pârâți prin întâmpinare, nu poate fi luată în considerare ca și o apărare temeinică, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar prevederile Legii nr. 112/1995 sunt extrem de precise cu privire la domeniul de aplicare al acesteia. De asemenea, lecturarea cărții funciare era edificatoare pentru a se putea afla identitatea proprietarului tabular de la care Statul Român a preluat imobilul. Nici susținerile pârâților și că apartamentul nr. 7 ar fi construit ulterior preluării de către Statul Român nu sunt întemeiate, întrucât din CF 8708 C rezultă că imobilul avea, anterior preluării de către stat, 12 camere la parter și 4 camere la subsol, precum și dependințe, componența nefiind modificată până în prezent.
Așa fiind, imobilul din litigiu nu putea fi înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, nefăcând obiectul acestei legi și în consecință au fost încălcate prevederile art. 948 pct. 3.civ. raportat la art. 962.civ. și art. 6 alin. 2 din nr.OUG 94/2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, si.
În motivare, pârâții au arătat că prima instanța a constatat în mod greșit nulitatea contractului de donație, atât timp cât nu a fost investită de către reclamantă cu privire la aceasta. Cadrul procesual fixat de reclamantă se limita la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. întrucât doar ulterior și în mod tardiv, cum a constatat și prima instanță, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând și constatarea nulității absolute a donației, apelanții consideră că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Prima instanță a apreciat că voința de aar eclamantei a lipsit, fiind de notorietate opresiunea comunistă împotriva cultelor religioase, însă la dosarul cauzei exista contractul de donație din anul 1961 și se poate observa că pentru episcopie la semnarea actului a fost un reprezentant cu procură specială. Mai mult, actul de donație a fost ratificat de către episcopie prin însăși executarea dispozițiilor actului.
Referitor la avizul prevăzut de Decretul nr. 478/1954, la dosar s-a depus hotărârea Comitetului Executiv al Sfatului Popular și anume decizia de acceptare a donației nr. 1014/25.06.1962. In art. 2 din Decretul nr. 478/1954 sunt enumerate organele abilitate să accepte donaățiile făcute statului, avizul fiind un element exterior condițiilor de validitate prevăzute de art. 948.civ.
In ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare, distincția pe care o face Legea nr. 112/1995 cu privire la persoanele fizice și cele juridice, este cuprinsă în art. 1 și privește vocația foștilor proprietari, persoane fizice, la măsurile reparatorii prevăzute de lege. Imobilele preluate abuziv de stat puteau fi vândute doar în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, neexistând o altă bază legală de înstrăinare, așa încât au fost respectate condițiile de înstrăinare prevăzute de această lege. In plus, Legea nr. 501/2002 pentru aprobarea nr.OUG 94/2000 prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele înstrăinate, astfel încât statul putea înstrăina imobilul, chiar dacă era preluat de la o persoană juridică.
Legea nr. 112/1995 nu exceptă de la vânzare locuințele preluate de stat de la alte persoane fizice, excepțiile fiind expres prevăzute de art. 9 alin. 6 și art. 10, iar cumpărătorul era chiriaș în momentul încheierii actului, optând pentru cumpărarea imobilului, după expirarea termenului prevăzut de art. 14.
Mai mult, din cuprinsul dispozițiilor pct. 16 din Titlul II al Legii nr. 247/2005 rezultă că imobilele care fac obiectul nr.OUG 94/2000 puteau fi înstrăinate legal după 22 decembrie 1989.
Pe de altă parte, prima instanță nu a ținut cont de buna-credință a cumpărătorului, care a optat conform legii și după expirarea termenului de 6 luni pentru cumpărarea apartamentului în care locuia ca și chiriaș, crezând că vânzătorul avea toate înscrisurile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea. Mai mult, dreptul de proprietate al statului era înscris în CF, ceea ce creează o prezumție absolută de existență a dreptului său tabular în folosul său, fiind opozabil terților. De asemenea, în speță este aplicabil principiulerror communis facit jus.
Prin decizia civilă nr. 208/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- s-a admis excepția autorității de lucru judecat în privința contractului de donație.
S-au admis în parte apelurile declarate de, și Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C- împotriva sentinței civile nr. 702 din 29 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost schimbată în sensul că s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de donație, ca urmare a constatării autorității de lucru judecat.
S-au respins apelurile sub celelalte aspecte.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a observat că prin decizia civilă nr. 277/R/2008 Curții de APEL CLUJ, pronunțată la data de 30 ianuarie 2008, s-a constatat nulitatea contractului de donație pus în discuție și în prezentul dosar.
S-a constatat întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel încât s-a reținut autoritatea de lucru judecat în privința capătului de cerere privind nulitatea contractului de donație, potrivit art. 1201.pr.civ.
Cu referire la legalitatea contractului de vânzare-cumpărare, tribunalul a apreciat că apartamentul în litigiu nu putea face obiectul Legii nr. 112/1995, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat prin fraudă la lege; prin urmare, este lovit de nulitate absolută.
Față de motivul de nulitate reținut, nu există niciun argument juridic care să poată veni în sprijinul pârâților.
În plus, tribunalul a arătat că soluția nulității contractului de vânzare-cumpărare s-ar fi impus indiferent de constatarea sau nu a nulității contractului de donație, cele două capete de cerere nefiind interdependente.
Chiar dacă nu s-ar fi reținut excepția autorității de lucru judecat și s-ar fi constatat valabilitatea contractului de donație, această împrejurare nu ar fi schimbat cu nimic soarta contractelor încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 prin frauda la lege, imobilele în litigiu neputând fi înstrăinate valabil de către Statul Român în temeiul acestei legi.
Față de aspectele reținute, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel invocate.
Împotriva deciziei pronunțate de tribunal în apel pârâții și au declarat recurs, solicitând modificarea și, într-o nouă judecată, respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
Se apreciază că instanța de apel în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat în privința capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului de donație, întrucât nu există identitate de părți în cele două dosare. Mai mult, în primul dosar, s-a constatat nulitatea contractului de donație pentru lipsa avizului prevăzut de Decretul-Lege nr. 478/1954 iar instanța de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare, a constatat că acest aviz există și a dispus ca instanța de apel să analizeze contractul de donație sub aspectul elementuluianimus donandila încheierea contractului.
celui de-al doilea motiv de recurs, se afirmă nelegalitatea soluției de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare. Distincția pe care o face legea între persoanele fizice și cele juridice vizează vocația foștilor proprietari la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 care însă nu exceptează de la vânzare locuințele preluate de stat de la persoanele juridice; excepțiile rămân cele limitativ prevăzute de art. 9 alin. 6 și art. 10 din Lege.
Din analiza dispozițiilor pct. 16 al Titlului II al Legii nr. 247/2005 rezultă că imobilele care au aparținut cultelor religioase puteau fi înstrăinate legal după 22 decembrie 1989 or, o astfel de înstrăinare era posibilă numai în baza Legii nr. 112/1995, neexistând alt temei legal.
Instanța de apel a ignorat principiul bunei-credințe iar în speță dovada relei-credințe a chiriașului cumpărător nu a fost făcută, operând principiulerror comunis facit jus.
Intimata Ortodoxă Română a și Clujului a răspuns motivelor de recurs prin întâmpinarea depusă la data de 18 iulie 2008 ( 10 dosar), solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Se apreciază că în mod corect a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, în raport cu decizia civilă nr. 277/R/2008 confirmându-se tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În privința contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, intimata susține că acesta este nul absolut, fiind încheiat prin fraudarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, care exclude din câmpul de aplicare a acestei legi locuințele preluate de la un proprietar persoană juridică, în speță fiind un cult. Or, frauda la lege excludeab initioexistența bunei-credințe.
Apreciind asupra recursului declarat de pârâții și, curtea consideră că acesta este fondat.
Așa după cum s-a menționat, recurenții invocă în principal o greșită soluționare a excepției autorității de lucru judecat, lipsind în cauză tripla identitate pretinsă de lege, identitate de părți, obiect și cauză juridică a acțiunii.
Astfel, instanța de apel a apreciat că se verifică excepția autorității de lucru judecat în raport cu decizia civilă nr. 277/30.01.2008 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr-, prin care, consecutiv respingerii recursului declarat de pârâți a fost menținută decizia tribunalului și implicit sentința civilă nr. 1593/2007 a Judecătoriei Cluj -N, prin care s-a statuat în sensul nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 9180 din 27 noiembrie 1961 de Notariatul de Stat Regional C, având ca obiect imobilul identificat cu nr. top. 3728 în CF 8708 C, situat administrativ în-.
Cauza nulității absolute, invocată de către aceeași reclamantă, Ortodoxă Română a, și Clujului, în precedentul proces, coincide cu aceea din prezentul proces, respectiv lipsa avizului Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale, prevăzută în art. 4 alin. 1 din Decretul nr. 478/1954 și apreciată a fi o condiție esențială de validitate a actului.
Există așadar identitate de obiect și cauză în cele două cereri succesive în judecată, însă rămâne discutabilă identitatea de părți, din perspectiva pârâților persoane fizice, cumpărători ai locuințelor în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, care au fost chemați în judecată în cele două pricini, în calitate de dobânditori cu titlu particular, prin raporturile încheiate cu Statul Român.
Astfel, cea dintâi hotărâre a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâții și, proprietarii apartamentului nr. 13 al imobilului din C-N,-, iar în prezentul proces pârâți sunt persoanele fizice și, proprietarii apartamentului nr. 7 al aceluiași imobil.
, acești terți dobânditori cu titlu particular de la Consiliul Local al municipiului C-N, persoana juridică care a participat nemijlocit în anteriorul proces, se substituie autorului lor aparținând categoriei avânzilor-cauză. Condiția referitoare la identitatea de părți în cele două cereri succesive de judecată, stipulate în art. 1121. civ. evocă practic relativitatea lucrului judecat. Efectele lucrului judecat se circumscriu în principiu părților din procesul în care hotărârea a fost dată, cu respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, părțile având dreptul și posibilitatea de a pune concluzii în fond. Față de persoana care nu a avut calitatea de parte în proces, hotărârea judecătorească este un fapt, care poate fi opus celorlalte părți, până la dovada contrară.
Cu alte cuvinte, în literatura juridică de specialitate și în practica judiciară se admite că excepția autorității lucrului judecat, care prin efectele ei împiedică o nouă cercetare a fondului, poate fi invocată cu succes împotriva aceluiași reclamant de către pârâtul din al doilea proces, atunci când pârâtul are situația juridică identică cu a pârâtului din primul proces și care a câștigat procesul.
Pârâtului din cel de-al doilea proces nu i se va putea opune excepția lucrului judecat, evocând efectul ei negativ, deoarece nu a participat la judecată și nu a avut posibilitate ca în condiții de contradictorialitate să își exercite dreptul la apărare.
Cercetând efectul pozitiv al lucrului judecat, din această perspectivă, partea căreia prin cea dintâi hotărâre i s-a recunoscut un drept, se va putea prevala de acest drept într-un nou proces cu terțul, ca mijloc de apărare, orice conflict tranșat anterior, în baza unor dezbateri contradictorii și cu autoritate de lucru judecat impunându-se într-un al doilea proces, absolut identic.
În speță, partea care a câștigat primul proces este chiar reclamanta, or această calitate procesuală se verifică și în cel de-al doilea proces, prin urmare nu va putea invoca efectul pozitiv al autorității lucrului judecat pentru că nu este în situația de a-și formula o apărare. Cu toate că a câștigat cel dintâi proces, aceeași reclamantă formulează o nouă cerere de constatare a nulității contractului de donație, în raport cu Consiliul Local al municipiului C-N și cu alți pârâți persoane fizice, pentru ca ulterior aceeași parte să susțină excepția autorității lucrului judecat, cu toate că prin constatarea incidenței acestei excepții de natură să împiedice cercetarea fondului instanța pronunță soluția respingerii acțiunii în privința capătului de cerere având ca obiect nulitate contractului de donație; cu alte cuvinte, reclamanta susține o excepție de natura să conducă la respingerea propriei sale acțiuni. Or, apare evident că la momentul exercitării prezentei acțiuni civile în justiție, reclamanta a avut reprezentarea necesității unei noi statuări în privința nulității contractului de donație, în contradictoriu cu persoanele fizice dobânditori cu titlu particular, într-un proces de natură să sigure acestora condițiile exercitării dreptului la apărare.
Curtea apreciază așadar că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1201. civ. și a aplicat greșit dispozițiile art. 166.pr.civ. atunci când a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de donație, ca urmare a admiterii excepției autorității lucrului judecat.
Verificându-se ipoteza art. 312 alin. 5, teza I, pr.civ. Curtea va admite recursul pârâților, va casa în întregime hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, creând prin aceasta condițiile necesare unei judecăți unitare a tuturor capetelor de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții ȘI împotriva deciziei civile nr. 208/A din 8 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în totul și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.BD/dact.
3 ex.
jud.apel: /
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
