Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 162
Ședința publică de la 23 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de Societatea Agricolă "Drum ", cu sediul în comuna județul I, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr.884 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași; cauza având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
În raport cu valoarea pretențiilor reclamate la termenul din 02 aprilie 2008, ca fiind de 30.000 lei, s-a invocat excepția inadmisibilității recursului, potrivit dispoziției înscrise în art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, și prin adresa instanței din 03.04.2008, s-a încunoștiințat recurenta asupra obligației timbrării cu suma de 835,60 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Avându-se în vedere faptul că recurenta, deși legal înștiințată pentru acest termen, cu mențiunea să timbreze cu suma de 835,60 lei taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, nu s-a conformat, se invocă excepția netimbrării recursului.
Nefiind formulate alte cereri și constatându-se că intimata Primăria comunei a cerut în scris judecata în lipsă, cauza rămâne în pronunțare pe netimbrare cât și excepția inadmisibilității, în situația în care se va face dovada plății taxei judiciare de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată.
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.372 din 21.05.2007 a Judecătoriei Hârlăus -a respins acțiunea formulată de către reclamanta - "Drum " în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei reprezentată de primar.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtele și, ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta Societatea Agricolă "Drum " a solicitat să se constate că este proprietară asupra imobilului Casa Specialistului situată în comuna, județul I, care în prezent se află în posesia și administrarea Primăriei unde de altfel se află și sediul acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art.29 din Legea nr.18/1991 republicată se prevede că:
"(1) Construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, plantațiile de vii și pomi și animale devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridică, dacă se vor înființa.
(2) Drepturile foștilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se vor stabili în cota valorică, proporțional cu suprafața de teren adusă sau preluată în orice mod în agricolă de producție și cu volumul muncii prestate. Membrii asociați vor constitui aceste drepturi ca aport în natură la noua asociație.
(3) cooperatori care nu devin membrii ai acestei asociații li se vor stabili drepturi de creanță proporțional cu cota valorică ce li se cuvine din patrimoniul cooperativei agricole de producție, dacă nu au fost acoperite în altă modalitate. Plata creanțelor se va face de către asociație, în natură sau în bani, potrivit hotărârii comisiei de lichidare.
(4) În cazul în care nu s-au constituit asemenea asociații, bunurile și animalele prevăzute la alin. (1) se vor vinde prin licitație publică persoanelor fizice sau juridice, urmând ca din prețul realizat să se achite datoriile de orice fel ale fostei cooperative agricole de producție. excepție bovinele și ovinele, precum și plantațiile de vii și pomi, care vor fi atribuite foștilor cooperatori.
(5) În termen de 9 luni de la desființarea cooperativei agricole de producție, se vor stabili drepturile bănești ce se cuvin fiecărui fost membru cooperator de către comisia de lichidare constituită potrivit art.27 alin. (6).
(6) membrii cooperatori vor primi cota cuvenită din valorificarea prin licitație a bunurilor comune, proporțional cu suprafața de teren adusă în agricolă de producție, în echivalent arabil, și volumul valoric de muncă efectuat.
(7) Bunurile prevăzute la alin. (1), care nu se vând în termen de un an de la data desființării cooperativei agricole de producție, trec în proprietatea privată a comunelor, orașelor și a municipiilor unde acestea sunt situate, fără nici o despăgubire, și în administrarea primăriilor.
(8) Demolarea construcțiilor agrozootehnice, a atelierelor de întreținere, a instalațiilor și a anexelor gospodărești și de industrie mică, care fac obiectul alin. (1), este interzisă. Prin excepție, dacă sunt degradate sau din orice alt motiv nu pot fi utilizate, ele pot fi desființate cu autorizația prefecturii, iar materialele vor fi valorificate de primării, urmând ca sumele rezultate să intre în activul operațiunilor de lichidare.
(9) Construcțiile aferente unei utilizări sociale sau culturale trec fără plată, în regim de drept public, în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor și în administrarea primăriilor".
Pentru acest imobil nu s-a făcut dovada vânzării la licitație de către Comisia de lichidare în condițiile prevăzute de art.27 din Legea nr.18/1991 republicată.
În cauză s-a depus un proces-verbal de predare în administrare a imobilului către - "Drum " și nicidecum vânzarea la licitație de către Comisia de lichidare a CAP-ului. Faptul că s-a pus garanție acest imobil pentru a garanta un anumit credit nu dovedește proprietatea, fapt de altfel și constatat prin sentința civilă nr.13753/29.10.1997 a Judecătoriei Iași prin care s-a constatat că imobilul Casa specialistului nu este proprietatea - "Drum " nefiind în patrimoniul acesteia, ci doar în administrarea acesteia.
Acest imobil a fost predat de către fostele CAP-uri Focuri și către Primăria Focuri și ulterior preluat de către Primăria după înființare, bunul fiind o construcție afectată de utilizări sociale și a fost trecut fără plată în regim de drept public în administrarea Primăriei.
În temeiul art.136 din Constituția României revizuită, proprietatea este publică și privată. În baza alin.4 din același articol proprietatea publică este inalienabilă. De asemenea, art.5 alin.2 din legea fondului funciar prevăde că "terenurile care fac parte din domeniul public al statului sunt scoase din circuitul civil".
Deci, acest imobil denumit "casa specialistului" ce apare ca făcând parte din domeniul public, iar reclamantul nu a făcut dovada existenței unui titlu valabil al constatării proprietății, nu poate face obiectul unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate, fiind vorba în speță de un imobil scos din circuitul civil cu caracter insesizabil, inalienabil și absolut.
Față de toate aceste aspecte reținute de către instanță, s-a respins acțiunea reclamantei - "Drum ".
Apelul declarat de reclamanta - "Drum " împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr.884 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Instanța de control judiciar, analizând motivele de apel raportat la probatoriile administrate în cauză, a constatat că potrivit adresei nr.1338/25.02.1997 a Consiliului Județean I, "Casa specialistului" a fost preluată în patrimoniul Consiliului Local Focuri. În același sens există și adresa nr.1802/6.03.1996 a Consiliului Local al comunei Focuri, județul I, care atestă împrejurarea că imobilul în litigiu a fost preluat de la fostul CAP Focuri și.
Fiind o construcție care a fost afectată unei utilizări sociale, ea a trecut, la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar în domeniul public al comunei, astfel încât acest bun nu a putut forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, nu a putut fi adus, potrivit art.29 alin.1, ca aport în natură la constituirea asociațiilor agricole și nu a putut forma obiectul licitațiilor publice, în condițiile art.29 alin.4 din lege.
În concluzie, acest bun nu a putut fi vândut prin licitație publică unor persoane fizice sau juridice.
Fiind un bun din domeniul public el este inalienabil, astfel încât nu poate forma obiectul dreptului de proprietate, în speță al unei societăți agricole.
În concluzie, contrar celor susținute prin motivele de apel, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui titlu valabil al constatării proprietății, fiind un imobil scos din circuitul civil, cu caracter insesizabil, inalienabil și absolut, el făcând parte din domeniul public.
Prin urmare, tribunalul a respins apelul și pe cale de consecință în baza art.296 Cod procedură civilă a păstrat ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta - "Drum ", invocând critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La cererea de recurs formulată, a fost anexată o chitanță în sumă de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și un timbru judiciar de 0,50 lei.
Potrivit rezoluției administrative, pentru termenul de judecată din 02 aprilie 2008, recurenta a fost legal citată cu mențiunea de a indica valoarea imobilului pentru a se stabili taxa de timbru, conform procesului-verbal aflat la dosar, fila 9.
Cererea de recurs era supusă unei taxe judiciare de timbru, raportat la dispozițiile Legii nr.146/1997.
La termenul din 02 aprilie 2008, indicându-se valoarea imobilului ca fiind de 30.000 lei, cu adresa din 03.04.2008, a fost înștiințată recurenta asupra obligației timbrării cererii de recurs cu suma de 835,60 taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Totodată, instanța, din oficiu, a invocat și excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispoziția înscrisă în art. 282 ind.1 Cod procedură civilă.
Pentru satisfacerea timbrajului și a se răspunde cu privire la excepția invocată, s-a amânat cauza, fiind acordat un nou termen de judecată la data de 23 aprilie 2008.
Cum la termenul din 23 aprilie 2008, nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării.
Potrivit disp.art.137 Cod procedură civilă, se va examina numai excepția privind netimbrarea cererii de recurs.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Așadar, prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr.146/1997, recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele considerente.
În principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 20(2) din Legea nr.146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art.20 (3) din Legea nr.146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Conform prevederilor OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care cererile privesc o cale de atac și au un obiect evaluabil în bani, timbrul judiciar se datorează proporțional cu valoarea supusă taxării.
Potrivit art.9 alin.1 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător", iar potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, "în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Faptul că recurenta, care a fost înștiințată asupra obligației timbrării cu suma de 835,60 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, conform adresei aflată la fila 16 dosar, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca insuficient timbrată a cererii de recurs.
In consecință, în conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.9 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, urmează a se anula ca insuficient timbrată cererea de recurs formulată de Societatea Agricolă "Drum ", prin reprezentant legal, și a se menține decizia recurată.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de Societatea Agricolă "Drum " împotriva deciziei civile nr.884 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Tribunalul Iași:
-
-
AC/AC
2 ex.
30.04
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Andronic, Elena Gheorghiu
