Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1682/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1682/
Ședința publică din 16 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții - și, domiciliați în T, str. -, -8,.B,.3, județul A, împotriva deciziei civile nr.115 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții-reclamanți - și, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.116/2009, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România- Baroul Argeș -Cabinet individual și avocat, pentru intimata-pârâtă -, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din Romnia- Baroul Argeș -Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-reclamanți - și, asistați de avocat, solicită administrarea probei cu înscrisuri, respectiv cu două declarații de martori autentificate, care le depune la dosar, pe teza proba probatorie a dovedirii situației de fapt, respectiv că pârâta a avut cunoștință de decesul autorului și nu a acceptat succesiunea în termenul legal.
Avocat, pentru intimata-pârâtă -, solicită respingerea acestei probe, întrucât nu este una nouă ci o prelungire a probatoriului de la instanța anterioară.
Curtea, deliberând respinge ca inadmisibilă proba cu înscrisuri, solicitată de recurenții-reclamanți, întrucât apreciată că cele două declarații de martor nu se circumscriu accepțiunii de înscris, prevăzută de art.305 Cod procedură civilă.
Întrebat fiind de către instanța de judecată, avocat, pentru intimata-pârâtă -, precizează că aceasta nu a acceptat succesiunea întrucât încă de când era mică legătura dintre cei doi a fost întreruptă, ca urmare a celei de-a doua căsătorii a tatălui său. Ulterior, ca urmare a căsătoriei intimatei din anul 2000, aceasta s-a mutat în județul C, fapt care a împiedicat-o să mențină legătura cu rudele și persoanele din A, aflând mai târziu de decesul tatălui său.
Astfel, același avocat, arată că împrejurarea care a fost mai presus de voința părții și care a împiedicat-o să accepte succesiunea în termenul legal, este constituită din întreruperea legăturilor dintre autor și pârâtă, grija acesteia de a nu perturba relațiile de familie ale tatălui său ca urmare a celei de-a doua căsătorii și distanța foarte mare dintre cele două domicilii.
Întrebate fiind, de către instanța de judecată, părțile, prin avocați, având cuvântul pe rând, precizează că termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil, este un termen de prescripție.
Părțile, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurenții-reclamanți - și, asistați de avocat, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii criticate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Topoloveni.
Precizează că termenul de prescripție al acceptării moștenirii este de 6 luni și începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, chiar și în ipoteza în care moștenitorul a luat cunoștință mai târziu despre moartea celui care lasă moștenirea și nu de la data când a luat cunoștință de decesul acestuia, așa cum susține partea adversă.
Precizează că în baza dispozițiilor art.700 alin.2 Cod civil, instanța de fond în mod corect a reținut că nu existat motive de împiedicare a folosinței dreptului său, iar faptul că pârâta și-a schimbat domiciliul nu presupune un motiv de forță majoră, căci începând cu data la care s-a mutat din județ, respectiv anul 2000 și până la data decesului autorului, putea și avea posibilitatea să păstreze legături cu acesta, astfel că acesta nu constituie un motiv care să permită, din punct de vedere juridic, o repunere în termenul de acceptare a moștenirii.
Tot în mod corect, s-a reținut că în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de opțiune succesorală, este incidentă dispoziția generală în materie prevăzută de art.19 din Decretul nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, așa încât potrivit alin.2, cererea de repunere în termen trebuia formulată în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenul de prescripție. Iar, în cauză, pârâta nu a făcut dovada existenței cauzei temeinice care a împiedicat-o să își manifeste dreptul de opțiune succesorală, aflându-se astfel în situația depășirii culpabile a termenului de acceptare a moștenirii, cu consecința pierderii calității de moștenitor.
Pe de altă parte, chiar și în raport de data formulării acțiunii de partaj succesoral, respectiv data de 03 iunie 2008 și de data la care pârâta a primit citația, respectiv 05 septembrie 2008, cererea de repunere în termenul de opțiune succesorală, este tardivă.
Avocat, pentru intimata-pârâtă -, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, conform motivelor expuse în concluziile scrise depuse la dosar.
Precizează că recursul reclamanților este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea fiind străine de natura pricinii, dar totodată fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, însă, în realitate nu se fac mențiuni concrete referitoare la incidența acestor două texte de lege, ci mai degrabă sunt aduse critici pe elemente de netemeinicie a hotărârii, ceea ce în contextul legal actual este inadmisibil.
Pe de altă parte arată că dispozițiile art.700 alin.1 cod civil și art.19 din Decretul nr.167/1958, exclud aplicarea dispozițiilor art.700 alin.2 Cod civil.
În ceea ce privește susținerea părții adverse în sensul că pârâta a luat cunoștință de decesul tatălui său la data primirii citației, arată că este eronată, întrucât aceasta a fost citată la adresa din Câmpulung, str. - - și nu la domiciliul actual din județul
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la data de 3.06.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta () pentru a se constata că reclamanții au calitatea de moștenitori legali ai defunctului, decedat la data de 22.05.2007 și că pârâta este străină de succesiunea defunctului prin neacceptarea moștenirii în termenul legal.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori, stăpânind bunurile succesorale ale acestuia - un apartament și un autoturism, iar pârâta nu a efectuat acte de acceptare tacită sau expresă a succesiunii.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat repunerea în termenul de opțiune succesorală și partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului; arată că este fiica din prima căsătorie a defunctului, iar reclamanta și pârâtul sunt soția supraviețuitoare și respectiv fiul din cea de-a doua căsătorie a defunctului. Faptul că locuiește în județul C din anul 2000 împiedicat-o să mențină legătura cu rudele și persoanele apropiate din județul A și a aflat despre decesul autorului prin intermediul citației pe care mama sa a primit-o la Câmpulung.
Judecătoria Topoloveni prin sentința civilă nr.998/2 decembrie 2008 admis acțiunea și a respins cererea reconvențională, a constatat că reclamanții au calitatea de moștenitori legali ai defunctului, decedat la data de 22.05.2007, cu ultimul domiciliu în orașul T, județul A și că pârâta este străină de moștenirea defunctului prin neexercitarea dreptului de opțiune succesorală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu a acceptat succesiunea autorului în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii, conform art.700 din Codul civil.
S-a mai reținut că pârâta nu a invocat și nu a făcut dovada existenței unei cauze temeinice care a împiedicat-o să-și manifeste dreptul de opțiune succesorală pentru a putea fi repusă în dreptul de opțiune succesorală, conform dispozițiilor art.19 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă.
Astfel, s-a apreciat că depășirea termenului de acceptare a moștenirii este imputabilă pârâtei, cu consecința pierderii calității de moștenitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Cererea de repunere în termenul legal de acceptare a succesiunii trebuia să fie soluționată prin aprecierea relațiilor dintre pârâtă și defunct, relații care nu au existat cu mulți ani în urmă, deoarece tatăl pârâtei, fiind divorțat de mama acesteia și-a întemeiat o nouă familie prin căsătoria cu reclamanta, în plus, apelanta și-a schimbat domiciliul din anul 2000 în județul C, domiciliu de care tatăl său nu a avut cunoștință.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.115/13 mai 2009, admis apelul și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea și a admis cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta a luat cunoștință de decesul tatălui său cu ocazia judecării cauzei de față și datorită împrejurărilor că părinții apelantei au divorțat și aceasta a crescut împreună cu mama ei într-o altă localitate, legăturile firești dintre apelantă și tatăl ei au încetat, încât a fost cu neputință să cunoască data decesului, cu atât mai mult cu cât locuia în județul C din anul 2000.
S-a apreciat că reclamanta nu are culpă pentru necunoașterea faptului decesului tatălui său, câtă vreme relațiile dintre aceștia încetaseră cu mulți ani în urmă, iar intimații nu au dovedit că au făcut demersuri de a înștiința pe apelantă în acest sens, și astfel aceștia nu se pot prevala de aceste împrejurări.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, astfel:
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive străine de natura pricinii, și totodată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motive de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de apel a reținut că pârâta nu are culpă în necunoașterea decesului autorului părților, față de împrejurarea că nu a ținut legătura cu tatăl defunct începând cu mulți ani în urmă.
Instanța a reținut considerente străine de natura pricinii în sensul că relațiile dintre defunct și intimată s-au stins încă de pe vremea când aceasta era copil.
Instanța de apel a reținut că rămâne sub semnul îndoielii dacă reclamanții au făcut demersuri de încunoștințare a pârâtei cu privire la decesul autorului, deși din depozițiile martorilor a reieșit că s-au efectuat aceste demersuri și că pârâta cunoștea data decesului autorului; instanța a fost astfel lipsită de rol activ, întrucât nu a dispus suplimentarea probei testimoniale pentru dovedirea acestui aspect.
În mod greșit s-a apreciat că există motive de repunere în termenul de acceptare a moștenirii, aceste motive fiind, de fapt, lipsa diligențelor intimatei de a păstra o oarecare relație cu propriul său tată. În lumina textului prevăzut de art.700 alin.2 Cod civil, instanța trebuia să rețină că nu au existat motive de împiedicare a folosinței dreptului său de către pârâtă, iar faptul că aceasta și-a schimbat domiciliul nu echivalează cu existența unui motiv de forță majoră.
Totodată, s-au încălcat dispozițiile art.19 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, nefăcându-se nici o motivare cu privire la cauzele care justifică depășirea termenului de o lună prevăzut de lege.
Astfel, instanța de apel nu a verificat dacă cererea de repunere în termen a fost făcută în termenul de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, potrivit alin.2 al art.19 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, procedând la repunerea pârâtei în termenul de acceptare a succesiunii, fără a verifica îndeplinirea cerințelor textului de lege pe baza căruia și-a întemeiat soluția.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă este neîntemeiat, susținerea că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii este neîntemeiată, instanța de fond motivându-și hotărârea prin justificarea rațiunilor care au determinat-o să respingă acțiunea și să admită cererea reconvențională.
Așadar, nu se poate vorbi de o nemotivare a hotărârii, vizată de susținerea existenței unor motive străine de natura pricinii în cuprinsul hotărârii atacate.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la încălcarea și aplicarea greșită a legii, se constată că se vizează atât încălcarea dispozițiilor art.19 alin.1, cât și pe cele ale alin.2 din același articol cuprinse în Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Se susține în primul rând că nu este îndeplinită cerința normei cuprinsă în alin.1 al art.19, în sensul că nu s-a dovedit existența unei cauze "temeinic justificate" pentru care termenul de prescripție a fost depășit, și în al doilea rând că cererea de repunere în termen a fost făcută cu depășirea termenului de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, deci cu încălcarea normei cuprinsă în alin.2 din text.
Întrucât recurenții au invocat prin acest motiv de recurs tardivitatea cererii de repunere în termenul de prescripție, urmează a fi analizată cu prioritate această excepție, pentru că în situația constatării temeiniciei acesteia, ar fi de prisos cercetarea faptului dacă sunt temeinic justificate cauzele invocate de pârâtă, care au determinat depășirea termenului de prescripție.
Față de prevederile alin.2 al art.19 din Decretul nr.167/1958, rezultă că cererea de repunere în termen trebuia făcută în termen de o lună de când au încetat cauzele pe care pârâta le invocă că ar fi împiedicat-o, în mod justificat, să-și exercite dreptul de opțiune succesorală în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
În speță, pârâta a susținut prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulată, că a aflat despre data decesului autorului său atunci când a fost încunoștințată de către mama sa, despre existența pe rolul instanțelor judecătorești a cauzei de față, atunci când a primit citația la domiciliul acesteia din Câmpulung.
Prin motivele de apel, pârâta a arătat că cererea reconvențională prin care a solicitat repunerea în termen este fundamentată pe dispozițiile art.700 alin.2 Cod civil, text potrivit căruia, în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat să se folosească de dreptul său din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea.
A susținut totodată că sunt temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit.
Se constată așadar că, apelanta a formulat cererea de repunere în termen fundamentată pe dispozițiile art.19 din Decretul nr.167/1958, invocând un termen de prescripție, deci o împiedicare ce este un caz de repunere în termen, respectiv o împiedicare "temeinic justificată", și nu o împiedicare de natura forței majore care a determinat-o să nu-și exercite dreptul de opțiune, prevăzută de dispozițiile art.700 alin.2 Cod civil, care conduce la suspendarea de drept a curgerii termenului de prescripție.
Pentru termenul din 23 septembrie 2008, pârâta a fost citată în Câmpulung, județul A, prin afișare, și nu a fost prezentă în instanță, iar la termenul din 14.10.2008, aceasta s-a prezentat la judecată și a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, deși la dosar nu există dovada îndeplinirii procedurii de citare pentru acest din urmă termen.
Instanța nu a fost însă preocupată, atunci când a dispus repunerea în termenul de prescripție a pârâtei, să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru repunerea în termen, respectiv atât cerințele aliniatului 1, cât și pe cele ale aliniatului 2 din art.19 din Decretul nr.167/1958, ci a făcut aprecieri numai cu privire la justificarea repunerii în termen prin prisma existenței cauzelor "temeinic justificate".
Nu a verificat însă dacă cererea de repunere în termenul de prescripție a fost făcut în termenul de o lună, de la data când aceasta a aflat despre decesul tatălui său, verificare care implică administrarea de probatorii în acest sens.
Față de această situație, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă, constatându-se că este necesară administrarea de probe noi, pentru verificarea excepției de tardivitate a cererii de repunere în termen, excepție de vizează de fapt încălcarea dispozițiilor art.19 alin.2 din Decretul nr.167/1958, privitoare la termenul de o lună, și pentru a nu se încălca principiul dublului grad de jurisdicție, se va admite recursul și se va casa decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Tribunalul Argeș.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va administra toate probatoriile necesare dovedirii datei la care pârâta a aflat despre decesul tatălui său pentru a verifica dacă cererea de repunere în termenul de prescripție a fost făcută în termen de o lună, de la încetarea cauzelor care au justificat depășirea termenului de prescripție.
Totodată, va administra probatorii pentru a dovedi dacă sunt temeinic justificate cauzele invocate de pârâtă pentru depășirea termenului de prescripție în accepțiunea alin.1 al art.19 din Decretul nr.167/1958.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții - și, ambii domiciliați în T, str.-, -8,.B,.3, județul A, împotriva deciziei civile nr.115/13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta -, domiciliată în C,-, bloc 9,.G,.19, etaj 4, județul
Casează decizia de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
Red./16.12.2009
GM/7 ex.
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
