Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 171
Ședința publică de la 07 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.176 din 07.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași; cauza având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru intimații și; lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al șaptelea termen de judecată. Prin serviciul registratură, recurenta a depus la dosar adeverință de venituri eliberată de Teatrul de copii și tineret ""I, în susținerea cererii de reducere/eșalonare a taxei de timbru.
Având în vedere că recurenta are apărător ales, se lasă dosarul la o nouă strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă av. pentru intimații și; lipsă fiind recurenta.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 07.05.2008, s-a admis cererea formulată de recurenta, dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru până la limita a 10 lei.
Av. nu are cereri de formulat.
Constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul intimaților.
Av. precizează că își menține motivele expuse pe larg prin întâmpinare. Arată că recurenta, încă de la instanța de fond cât și în apel a susținut că este vorba de nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, dar a dezvoltat motive ce țin de acțiunea în rezoluțiune, neavând această cale. Intimații au cumpărat în mod legal o suprafață de teren, în anul 1990, înainte de intrarea în vigoare a legii noi care interzicea să se mai vândă, printr-un proces-verbal de predare-primire legalizat de notar și care este translativ de proprietate. Recurenta avea posibilitatea ca de la unitatea respectivă, de la fostul CAP, de la comisia locală, să solicite teren în altă parte. Pe terenul în discuție, intimații au edificat o construcție și anexe gospodărești. În cauză a fost efectuată și o expertiză cu privire la situația existentă. Recurenta nu a dovedit că actul de dare în proprietate este lovit de nulitate absolută. respingerea recursului și menținerea ca legală atât a sentinței primei instanțe cât și a deciziei recurate, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanțele nr.-/7.09.2007 și nr.-/21.03.2008, reprezentând onorariu avocat.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9172/9.11.2005 Judecătoria Iași respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, obligând- pe reclamantă să le plătească pârâților suma de 200 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Părți în acest capăt de cerere sunt reclamanții și pârâții și.
Prin contractul de dare în proprietate autentificat sub nr. 4797/14.04.1994, pârâții și au devenit proprietarii suprafeței de 1.000. vinderea făcându-se cu scopul ca pârâții să-și edifice casă de locuit până la data de 31.12.1992, în caz contrar contractul desființându-se de drept, părțile ( și pârâții ) reintrând în situația juridică anterioară actului de dare în proprietate.
Reclamanta, care este un terț față de contract, nu specifică și nici nu dovedește în ce constă nulitatea absolută actului contestat, când de fapt din motivele invocate se solicită rezoluțiunea contractului care este prevăzută expres în actul contestat.
Susținerea reclamantei că suprafața de 1.000. fost cumpărată în scopul măririi curții aferente casei deja construite este în contradicție cu expertiza efectuată în cauză care stabilește că pârâții prin rezoluție, dețin suprafața de 972 teren construit și reconstruit. Atât timp cât pe terenul cumpărat este construită o casă, anterior datei de 31.12.1992 rezoluțiunea de drept contractului nu se putea produce.
Dacă terenul în suprafață de 1.000. ar fi fost liber de construcții, reconstituirea dreptului de proprietate i-ar fi fost făcută fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia.
Este de necontestat că pârâții, membri cooperatori, în anul 1990 dețineau o casă construită pe un teren, ce aparținea.
În această situație chiar dacă nu ar fi cumpărat suprafața de 1.000, acestora le-ar fi revenit în proprietate această suprafață, conform art. 8 din Decretul-Lege 42/1990, care reglementează că membrii cooperatori deținători ai construcțiilor edificate sunt și rămân proprietari terenului pe care sunt amplasate casa, anexele, curtea și grădina în limita 1.000.
Prin decizia civilă nr.176 din 7.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.9172/9.11.2005 a Judecătoriei Iași, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Din punct de vedere al nulității absolute, se susține că actul prin care s- dat în proprietate cei 1.000 teren are un scop ilicit, deoarece părțile contractante știau că scopul contractului nu putea fi îndeplinit.
Acest motiv de apel este neîntemeiat, deoarece cauza este nelicită când este prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri și ordinei publice (art. 968 Cod civil).
Susține că actul de dare în proprietate întrunește condițiile esențiale pentru validitatea lui (așa cum sunt reglementate de art. 948 Cod civil) motiv pentru care în mod corect instanța de fond respins susținerea reclamantei-apelante că actul este lovit de nulitate absolută.
Un alt motiv de apel este acela că actul supus judecății s- făcut prin fraudarea legii, fiind întocmit în baza unei legislații abrogate, respectiv Legea 4/1973 abrogată prin Legea 50/1991 și Legea 58/1974 abrogată prin Decretul-Lege nr. 1/1989.
În cauză nu poate fi vorba de fraudă la lege, deoarece:
- actul de dare în proprietate (act translativ de proprietate) autentificat de notariatul de Stat, nu s- făcut în baza Legii 58/1974 care interzicea vânzarea terenurilor de orice fel, actul de vindere terenului fiind posibil tocmai datorită abrogării dispozițiilor din Legea 58/1974 care conțineau dispoziții restrictive cu privire la terenuri, ce nu putea fi dobândite decât prin moștenire legală.
că apelanta face confuzie între darea în folosință terenurilor (în scopul construirii unei case) și darea în proprietate, noțiuni distincte chiar dacă aveau aceiași cauză: construirea unei case.
În speță s- dovedit cu probele administrate că pe terenul cumpărat este construită o casă cu anexe gospodărești, toate fiind construite anterior datei de 31.12.1992, termen prevăzut în actul de dare în proprietate.
Este neîntemeiat și motivul de apel cu privire la rezoluțiunea actului de dare în proprietate.
Apelanta susține că atât timp cât instanța reține că în rezoluțiunea actului reclamanta este un terț, trebuia să se pronunțe cu privire la lipsa calității procesuale active și nefăcând acest lucru există neconcordanță între considerente și dispozitivul hotărârii.
Și acest motiv de apel este neîntemeiat întrucât:
- reclamanta invocat atât nulitatea absolută actului cât și motive de rezoluțiune acestuia. Aceste aspecte au fost analizate în considerentele sentinței, susținerile fiind respinse, evident, pentru rezoluțiunea actului reținându-se că este terț, deci nu poate solicita rezoluțiunea.
Dar instanța nu putea respinge acțiunea pe lipsa calității procesuale active, deoarece reclamanta solicita constatarea nulității absolute unui act, cerere care poate fi făcută de oricine, așa încât în dispozitivul hotărârii s- respins în totalitate acțiunea reclamantei, nefiind posibil ca pentru motivare acțiunii să se respingă acțiunea pe fond iar pentru alta (rezoluțiunea) să se respingă pentru lipsa calității procesuale active.
Nu este întemeiat nici motivul de apel prin care se susține că instanța de fond s- pronunțat asupra unor chestiuni care exced obiectului cauzei, deoarece în motivare invocat dispoziții din legislația de fond funciar.
Argumentele reținute de instanță în susținerea soluției date nu pot fi considerate că exced obiectului cauzei, deoarece instanța nu făcut decât să răspundă unor susțineri ale pârâților, respectiv drepturile conferite țăranilor cooperatori conform art. 8 din Decretul-Lege 42/1990. Oricum această motivare nu poate duce la concluzia că soluția este nelegală.
Prin decizia civilă nr. 722/2.06.2006 Tribunalului Iași fost admis acest apel împotriva sentinței civile nr. 9172/9.11.2005 Judecătoriei Iași, fost desființată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Împotriva deciziei civile nr. 722/2006 Tribunalului Iași au formulat recurs și, recurs admis prin decizia civilă nr. 807/29.11.2006 Curții de Apel Iași care casat- și trimis cauza la Tribunalul Iași pentru judecarea în fond apelului.
Judecătoria Iași conexat la dosarul nr. 10282/2004 dosarul nr. 21249/2004 având ca obiect constatarea nulității absolute contractului de dare în proprietate cu plată.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei fost pusă în discuție în toate fazele procesuale parcurse de cauză, prin decizia irevocabilă Curții de Apel Iași reținându-se că nulitatea absolută unui act juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes legitim.
Prin contractul de dare în proprietate cu plată autentificat sub nr. 4797/17.04.1990 la fostul Notariat de Stat Județean fosta Cooperativă Agricolă de Producție dat cu plată în proprietate personală soților și suprafața de 1000. teren situat în Șoseaua nr. 44 - Pe acest teren cumpărătorii aveau obligația să construiască o locuință în conformitate cu planul și condițiile prevăzute în autorizația Primăriei Comunei până la data de 31 decembrie 1992.
S- mai prevăzut că în cazul în care soții nu-și vor construi locuința până la data stabilită, contractul se va desființa de plin drept.
Reclamanta arătat în precizările la acțiunea sa inițială (fila 49 dosar fond) că faptul că pârâții nu și-au respectat obligația contractuală conduce la desființarea contractului, situație în care se poate invoca nulitatea absolută.
A mai arătat și că de domeniul nulității absolute ține și faptul că scopul contractului fost ilicit deoarece cumpărătorul știa în momentul cumpărării că nu-și poate executa obligația asumată pentru că avea deja casa construită pe terenul învecinat.
Reclamanta consideră că nulitatea absolută își are aplicarea în faptul că acest contract s-ar fi încheiat în frauda legii.
În ceea ce privește primul motiv invocat de reclamantă - faptul că pârâții nu și-ar fi construit casa pe teren până la termenul stabilit în contract, acesta constituie un motiv de rezoluțiune contractului și nu unul de nulitate absolută.
contractului este sancțiune neexecutării culpabile contractului sinalagmatic constând în desființarea retroactivă acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Între rezoluțiune și nulitate există deosebiri esențiale pe câtă vreme cauzele nulității sunt întotdeauna contemporane, concomitente cu momentul încheierii contractului, cauza rezoluțiunii este totdeauna posterioară încheierii contractului, constând în refuzul nejustificat de executare acestuia.
Nulitatea se întemeiază pe ideea că un contract nu fost valabil încheiat. are ca premisă un contract valabil încheiat care însă nu fost executat din culpa uneia dintre părți.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic.
Acțiunea în rezoluțiune contractului poate fi întemeiată numai de partea care executat contractul, nefiind la dispoziția terților.
Astfel, reclamanta - terț față de contractul de dare în proprietate cu plată autentificat sub nr. 4797/17.04.1990 - nu poate cere rezilierea lui sau constatarea că fost reziliat de drept, ci doar constatarea nulității lui însă primul motiv invocat în acțiunea inițială este unul de rezoluțiune.
În ceea ce privește faptul că acest contract de dare în proprietate cu plată este nul întrucât ar avea o cauză ilicită este neîntemeiat.
În Codul civil într-adevăr cauza este prevăzută ca un element esențial al contractului. Articolul 966 cod civil evidențiază trei condiții pe care trebuie să le îndeplinească: să existe, să fie reală și să fie licită.
Înțelesul noțiunii de cauză licită este stabilit de art. 968 Cod civil, potrivit căruia este licită cauza care nu este prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Actul juridic este conform cu legea și cu regulile de conviețuire socială dacă scopul urmărit de părți nu contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială.
În speță, scopul actului juridic nu apare ca fiind ilicit.
Față de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul respins apelul și păstrat sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că actul încheiat între părți avea drept scop ascuns obținerea proprietății terenului și nicidecum facilitatea prevăzută de lege de a da teren pentru construcția unei case.
Așadar, aflându-ne în materia răspunderii contractuale datorită complicității ivite între vânzător și cumpărător pentru încheierea actului translativ de proprietate, recurenta a fost prejudiciată în a se bucura de dispozițiile Legii nr.18/1991. Acestea sunt motivele pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisului.
Intimații au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză Curtea reține următoarele:
Prin contractul de dare în proprietate autentificat sub nr.4797/14.04.1994 intimații-pârâți și au devenit proprietarii suprafeței de 1000. teren, vânzarea făcându-se în scopul ca aceștia să-și edifice o casă de locuit până la data de 31.12.1992, în caz contrar contractul urmând a se desființa de drept, cu revenirea părților în situația anterioară. Părțile semnatare ale acestui contract au fost CAP și intimații-pârâți.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că actul prin care au fost dați în proprietate cei 1000. teren are un scop ilicit, părțile contractante știind că scopul contractului nu putea fi îndeplinit (în susținerea nulității absolute a contractului) nu pot fi primite.
Astfel, în mod corect instanța de apel a constatat că aceste susțineri nu constituie motive de nulitate absolută ci de rezoluțiune a contractului. Nulitatea absolută se întemeiază pe ideea că un contract nu întrunește condițiile esențiale pentru validitatea lui (așa cum sunt prevăzute de art.948 Cod civil). contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a unui contract valabil încheiat.
Acțiunea în rezoluțiune a contractului poate fi solicitată numai de partea care a executat contractul, nefiind la dispoziția terților, ori recurenta este terț față de contractul de dare în proprietate cu plată autentificat sub nr.4797/17.04.1990.
Instanța de apel a constatat corect că, în ceea ce privește faptul că acest contract este nul întrucât ar avea o cauză ilicită este neîntemeiat. Astfel cauza este prevăzută ca un element esențial al contractului, art.968 Cod civil evidențiind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi licită.
În consecință, pentru toate considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține decizia apelată ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.176 din 7.03.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
19.2008.-
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Andronic, Georgeta Pavelescu
