Anulare act. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 170
Ședința publică de la 07 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată reclamanta, împotriva deciziei civile nr.694 din 10 octombrie 2006 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru intimații și; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată. Pentru acest termen, recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra și de a răspunde excepției tardivității recursului.
În raport de mențiunile cu care a fost citată recurenta, se lasă cauza la o nouă strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La sfârșitul ședinței de judecată, reluându-se cauza, la apelul nominal se prezintă av. pentru intimații și; lipsă fiind celelalte părți.
Avându-se în vedere faptul că recurenta, deși legal citată pentru acest termen, cu mențiunea să timbreze cu suma de 10 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, nu s-a conformat, se invocă excepția netimbrării recursului.
Nefiind formulate alte cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul intimaților pe netimbrare cât și excepția tardivității, în situația în care se va face dovada plății taxei judiciare de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată.
Av., prin principal, cere a se anula ca netimbrat recursul, iar pe fond, sub rezerva timbrării, cere a se respinge ca tardiv recursul, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.-/10.l04.2008, reprezentând onorariu avocat.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1542 din 14 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Iași, s-au respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes legitim al reclamantei și excepția inadmisibilității acțiunii, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta privind constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare nr.257/14.02.2006 în contradictoriu cu pârâții, și și s-a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON reprezentând onorariu avocat către pârâtul.
Pentru a se pronunța această sentință de către prima instanță, s-au reținut următoarele.
La termenul din 13.12.2006, instanța a acordat cuvântul părților cu privire la excepția de suspendare invocată de reclamantă precum și pe excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinări.
A respins excepția suspendării, constatând că soluționarea cauzei nu depinde de soluționarea dosarelor nr.13958/2006, 13948/2006 și 13957/2006.
Cu privire la celelalte excepții a constatat că sunt necesare administrarea de probe pe fondul cauzei și în temeiul disp.art.137 alin.2 Cod procedură civilă, le-a unit cu fondul.
Reclamanta a solicitat suspendarea acțiunii până la soluționarea dosarului nr.12394/2006 a Judecătoriei Iași, cerere respinsă de instanță având în vedere că nu s-a făcut dovada existenței pe rol a dosarului.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității contractului 257/14.02.2006 motivat de faptul că s-a vândut un teren ce ar aparține autoarei sale. În susținerea afirmațiilor sale, reclamanta a depus contractul de vânzare-cumpărare prin care și vând numitei proprietatea lor din comuna -, podgoria Socola. Imobilul ara fațada la șos.I-- pe o lungime de 242. și se compune din 5 ha. și certificatul de moștenitor de pe urma defunctei.
A depus, de asemenea, hotărârea prin care s-a admis acțiunea acesteia privind punerea în posesie în natură privind suprafața de 2,96 ha. teren în zona -, șoseaua - casa de oaspeți.
Cu privire la excepțiile invocate, instanța a constatat că raportat la obiectul acțiunii, constatare nulitate absolută a contractului, motivat de cauza ilicită, reclamanta are calitate procesuală activă, având în vedere regimul juridic al nulității absolute și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Cât privește interesul legitim al reclamantei, instanța a reținut că aceasta are un interes în constatarea nulității contractului, considerându-se proprietara terenului supus vânzării. O eventuală anulare a contractului, alături de anularea celorlalte contracte încheiate cu privire la același teren ar putea conduce la punerea în posesie a reclamantei pe respectiva suprafață de teren. Interesul său este unul legitim și actual și pe cale de consecință, instanța a considerat neîntemeiată excepția lipsei interesului legitim în promovarea acțiunii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamanta are deschisă calea acțiunii în revendicare, dacă are titlu asupra terenului, instanța a apreciat că reclamanta are deschisă calea acțiunii în constatarea nulității contractului în temeiul principiului liberului acces la justiție consacrat de art.21 din Constituție. Alegerea între căile de urmat aparține titularului acțiunii, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Pentru aceste motive, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța a constatat, pe fondul cauzei, că obiect al acțiunii este constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâții au vândut pârâților suprafața de 760. teren situată în parcela 1/3(6854/2/1/3) tarlaua 165 din zona -, teren despre care reclamanta pretinde că este proprietatea sa. Contractul s-a încheiat în condițiile prevăzute de lege pentru contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect transferul proprietății asupra imobilelor terenuri.
Pârâții sunt cumpărători de bună credință ai terenului, dreptul lor de proprietate fiind înscris în cartea funciară nr.47957, având număr cadastral 15128/13, la momentul încheierii contractului nu au existat sarcini asupra imobilului sau opoziții la vânzare.
Conform disp.art.948 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea convenției sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al celui care se obligă, obiect determinat și o cauză licită.
Reclamanta, terț față de contractul a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată a invocat vânzarea bunului altuia ca temei al nulității.
În legislația civilă, vânzarea bunului altuia nu este interzisă de lege, fapt ce rezultă din interpretarea disp.art.1895 Cod civil, care prevăd că titlul de proprietate care emană de la un neproprietar este una din condițiile cerute pentru a putea uzucapa pe termen scurt.
În speță, cauza încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost procurarea proprietății, respectiv a avantajului material de pe urma vinderii proprietății, cauză care nu contravine bunelor moravuri sau ordinii publice.
Conform disp.art.968 Cod civil, cauza este ilicită atunci când este prohibită de lege, contrară bunelor moravuri, ordinii publice.
Instanța a constatat că nu există temei al constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Reclamanta poate promova o acțiune în revendicare împotriva celui care stăpânește terenul, urmând să facă dovada dreptului de proprietate în cadrul acelei acțiuni.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.694 din 10 octombrie 2007, respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1542/14.02.2007 a Judecătoriei Iași. A fost obligată apelanta la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații și.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, raportat la motivele invocate, la probele administrate, precum și la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a constatat neîntemeiat apelul formulat.
Prima instanță a fost învestită de reclamanta cu acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.257/14.02.2006 încheiat între pârâții, și, motivat de faptul că este proprietara terenului ce face obiectul contractului menționat.
Prin acest contract, pârâții-intimați și au vândut pârâților-intimați și terenul în suprafață de 760. situat în extravilanul Municipiului I, zona - - Sector cadastral 165, parcela 1/3 (6854/2/1/3) identificat cu număr cadastral al bunului imobil -/3. Potrivit acestui act, vânzătorii au dobândit proprietatea imobilului de la numiții și prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.262/3.02.2005 intabulat în Cartea Funciară nr.39633, iar aceștia la rândul lor au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.216/23.09.2004 intabulat în baza încheierii din dosarul nr.1404/2005, de la numitul scu.
Reclamanta a formulat la 27.09.2006, cerere de suspendare a judecării cauzei având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.257/14.02.2006 la. -, până la soluționarea cauzei înregistrată sub nr.13957/2006 la Judecătoria Iași.
Potrivit certificatului eliberat de Judecătoria Iași în dosarul nr.13957/2006, cauza ce face obiectul acestui dosar vizează constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.263/2005 încheiat între, - și. cererii de suspendare a fost prorogată până la 13.12.2006 pentru ca apărătorul reclamantei să depună înscrisuri în susținerea cererii de suspendare, iar la termenul respectiv, cererea a fost respinsă, instanța de fond considerând că soluționarea cauzei nu depinde de soluționarea cauzelor înregistrate sub nr-, - și -.
Ulterior, la 25.01.2007, reclamanta a formulat o nouă cerere de suspendare a cauzei, până la soluționarea irevocabilă a pricinii înregistrate sub nr.12394/2006, cerere respinsă de prima instanță motivat de lipsa dovezilor privind existența pe rol a acestui dosar.
Primul motiv de apel a vizat măsura respingerii cererii de suspendare.
Potrivit art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecarea când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Cazul de suspendare sus-menționat este unul din cazurile de suspendare facultativă prevăzut de lege și operează în urma aprecierii oportunității ei de către instanța judecătorească. În speță, reclamanta nu a produs nici o dovadă din care să rezulte obiectul și părțile în cauza înregistrată sub nr.12394/2006 a Judecătoriei Iași, situație în care în mod just prima instanță a respins cererea reclamantei. Criticile formulate de aceasta în sensul că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ întrucât nu a făcut demersuri pentru a verifica susținerile reclamantei nu putut fi reținute întrucât reclamanta trebuia să-și probeze susținerile, cu atât mai mult cu cât a beneficiat și de asistență calificată, fiind reprezentată de avocat.
De altfel, chiar și în situația depunerii dovezilor privind obiectul și părțile din dosarul sus-menționat, nu se justifică cererea de suspendare a judecării prezentului litigiu. În această fază procesuală apelanta a depus sentința civilă nr.8779/9.08.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință prin care s-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.-/8.09.2004 emis de Comisia Județeană I de Fond Funciar numitului scu cu privire la suprafața de 9839. situată în T 165 P 6854/2/1.
Această soluție nu conduce automat la desființarea actelor de proprietate ale dobânditorilor ulteriori ai terenurilor în litigiu, în aprecierea valabilității titlurilor acestora avându-se în vedere toți factorii existenți la momentul transferului dreptului de proprietate pentru fiecare dintre ei, considerent pentru care și instanța de control judiciar a respins cererea de suspendare a judecării pricinii formulată în această fază procesuală.
Unul dintre acești factori îl reprezintă buna credință la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, aspect ce constituie de altfel, al doilea motiv de apel invocat de .
B credință presupune convingerea fermă a dobânditorului că toate condițiile de validitate ale actului juridic sunt îndeplinite, este conștiința sigură a observării tuturor condițiilor cerute pentru perfecționarea unui raport juridic determinat. Aceasta presupune că cel ce dobândește cu bună-credință un bun, acționează cu intenție directă, fără manopere dolosive și fără reticențe cu privire la elementul esențial al contractului.
În speță, contractul de vânzare-cumpărare contestat a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar verificările efectuate la Cartea Funciară, dovedite cu extrasul de Carte Funciară eliberat de Biroul de Carte Funciară-Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, au evidențiat faptul că terenul nu este scos din circuitul civil, nu este sechestrat, nu face obiectul vreunui litigiu. Nu se poate considera, în condițiile date, că intimații cumpărători nu au depus diligențe pentru verificarea situației juridice a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, verificări ce le-au format convingerea că cel de la care cumpără este proprietarul bunului și că nu există nici o dispută cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului achiziționat. Prin urmare, se reține că atât vânzătorii cât și cumpărătorii au fost de bună-credință la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, aspect în mod corect stabilit și de prima instanță.
Pentru a interveni nulitatea absolută în cazul vânzării-cumpărării lucrului altuia, trebuia dovedită reaua-credință a ambelor părți contractante, fapt ce ar contura ipoteza unei operațiuni speculative, cu cauză ilicită și nulă absolut, în condițiile art.966 și 968 Cod civil. Ori, această ipoteză nu a fost probată în cauză, probele administrate demonstrând, astfel cum s-a arătat, buna-credință a părților la momentul încheierii vânzării-cumpărării.
Față de cele expuse, tribunalul a respins apelul și a păstrat sentința primei instanțe.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Susține recurenta, că în mod greșit i s-a respins cererea de suspendare pe motiv că nu a depus dovada în acest sens, că expertiza efectuată în dosarul nr.8177/2006 concluzionează că terenul îi aparține, că în dosarul nr.12394/2006 urma a se efectua o nouă expertiză prin care se urmărea a se soluționa în mod corect litigiul și că instanța a respins acțiunea reclamantei dat fiind buna credință a cumpărătorilor. Pentru motivele arătate detaliat în cererea de recurs formulată, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cererea de recurs formulată de către recurentă, nu a fost timbrată.
Potrivit rezoluției administrative, pentru termenul de judecată din 16 aprilie 2008, recurenta a fost legal citați cu mențiunea să precizeze valoarea imobilului din contract în vederea stabilirii taxei de timbru, conform procesului-verbal aflat la fila 9 dosar.
La termenul din 16 aprilie 2008, s-a invocat excepția tardivității recursului și s-a stabilit că cererea de recurs este supusă unei taxe judiciare de timbru în sumă de 10 lei și a unui timbru judiciar de 0,15 lei.
Pentru a se satisface taxa de timbru și a se răspunde excepției tardivității recursului, s-a acordat un nou termen de judecată la data de 07 mai 2008.
Cum la termenul din 07 mai 2008, nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la achitarea taxelor de timbru, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării, rămânând în pronunțare cu privire la această excepție.
Potrivit disp.art.137 Cod procedură civilă, se va examina numai excepția privind netimbrarea cererii de recurs.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Așadar, prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr.146/1997, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat pentru următoarele considerente.
In principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 20(2) din Legea nr.146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art.20 (3) din Legea nr.146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Conform prevederilor OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care cererile privesc o cale de atac și au un obiect evaluabil în bani, timbrul judiciar se datorează proporțional cu valoarea supusă taxării.
Potrivit art.9 alin.1 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător", iar potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, "în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Faptul că recurenta, care a fost legal citată cu mențiunea timbrării-conform procesului-verbal aflat la filele 20 dosar-, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru, indiferent din ce motive, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii de recurs.
În consecință, în conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.9 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, urmează a se anula ca netimbrată cererea de recurs formulată de reclamanta și a se menține decizia recurată.
Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimaților și suma de 1700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.694 din 10.10.2007 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților și suma de 1700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Tribunalul Iași:
-
-
AC/AC
2 ex.
27.05
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Andronic, Georgeta Pavelescu
