Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.171
Sedința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 848/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul recurent prin avocat și consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului și Municipiul T prin primar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului recurent a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei și Decizia civilă nr. 860/20.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- ca practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în sensul admiterii acțiunii, potrivit motivelor invocate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin primar, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal, învederând, totodată, că prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 fac referire doar la modalitatea de vânzare a apartamentelor, fără a menționa în ce modalitate se dobândesc terenurile aferente, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.848/24.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelurile declarate de pârâții Statul Român, prin ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de T și Primarul municipiului T împotriva sentinței civile nr.4737/09.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, schimbând în parte hotărârea apelată, în sensul că a respins integral acțiunea reclamantului.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe.
Prin această decizie, practic, tribunalul a infirmat judecătoriei, care în primă instanță admisese în parte acțiunea reclamantului, constatând că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 386 mp, înscris în CF 12964 T, nr.top.20286, cu titlu gratuit, ca teren aferent locuinței cumpărate de reclamant în baza 112/1995 și a dispus intabularea acestui drept în cartea funciară.
Totodată, prin aceeași sentință, judecătoria a respins restul pretențiilor reclamantului, care vizau constatarea dreptului său de proprietate și asupra grădinii de 457 mp.
Judecătoria a constatat că la data de 30.03.2000, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.16602, încheiat cu Primăria mun. T, reclamantul a cumpărat în temeiul 112/1995, imobilul situat în T,-, compus din 3 camere, hol, bucătăriei, de alimente, antreu și antreu 2, debara, terasă cu retragere precum și magazii.
S-a reținut în continuare că, potrivit disp.art.33 din HG 11/1997, care modifică și completează Normele metodologice de aplicare a 112/1995, aprobate inițial prin HG 20/1996, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul, a anexelor gospodărești și garajelor aferente, dreptul de proprietate de dobândește și asupra terenului aferente, cu respectarea disp.art.26 alin.ultim din aceeași Lege nr.112/1995.
Articolul 26 alin.ultim din 112/1995 prevede că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășește suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
În acest context, judecătoria a reținut din analiza coroborată a celor două texte de lege că beneficiarii 112/1995, respectiv cumpărătorii construcțiilor devin, în virtutea legii, proprietari ai terenurilor aferente acestor construcții, diferența de teren rămânând în proprietatea Statului.
În art.33 din HG 20/1996 se stipula că, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul, a anexelor gospodărești și garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului situat sub aceste construcții, text ce a fost însă modificat de HG 11/1997, cumpărătorul construcției dobândind drept de proprietate, ca efect al cumpărării construcției și asupra terenului aferente acesteia și nu numai asupra terenului aflat efectiv sub construcție. Prin urmare, nu se poate confunda terenul aferent construcției cu noțiunea de teren aflat sub construcție, dar nici cu întreaga suprafața de teren înscrisă în cartea funciară. Aceasta întrucât terenul aferent unei construcții reprezintă de sub construcției, dar și terenul utilizat pentru căi de acces strict necesare unei folosiri normale a construcției, rămânând instanței de judecată rolul de a stabili, în funcție de situațiile date, întinderea suprafețelor de teren aferente.
În acest sens s-a invocat și practica de casare a Curții de APEL TIMIȘOARA (decizia civilă nr.1006/2004), care alături de literatura de specialitate au opinat în aceeași manieră.
Pe cale de consecință, s-a admis doar parțial acțiunea reclamantului, cu privire la suprafața de teren de 386 mp, aferentă construcției principale și anexelor și s-a respins acțiunea pentru suprafața de 457 mp, reprezentând grădina intabulată în CF 12964 T, constatându-se că această suprafața de teren nu poate fi dobândită în mod gratuit de către reclamant întrucât excede noțiunii de teren aferent, chiar dacă este înscrisă în aceeași carte funciară și nici nu reprezintă o cale de acces către locuința cumpărată de reclamant în baza 112/1995.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâții.
Reclamantul a susținut că sentința este parțial nelegală și neîntemeiată întrucât în mod eronat nu i s-a acordat în proprietate, cu titlu gratuit și grădina casei, în suprafață de 457 mp. cu referire la disp.art.37 din HG 20/1996, care prevede că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul, a anexelor gospodărești și garajelor aferente, atunci dreptul de proprietate de dobândește și asupra terenului aferent. Iar dispozițiile anterioare se coroborează cu cele ale art.23 din 18/1991 - republicată, potrivit cu care terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt cele evidențiate ca atare în actele de proprietate, respectiv în cuprinsul cărții funciare.
În apelul său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii față de această entitate, pe considerentul lipsei calității procesuale pasive întrucât terenul din litigiu face parte din domeniul privat la municipiului T, conform art.4 din 213/1998, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea în întregime a acțiunii reclamantului pe considerentul că acesta nu poate dobândi în mod gratuit terenul de 834 mp, în baza -.
În sfârșit, pârâtul Primarul mun. T, invocând disp.art.9 din 112/1995 a susținut că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente locuințelor cumpărate de chiriași nu se transmit ope legis în beneficiul noilor proprietari, cu titlu gratuit, ci se poate dobândi de către acesta din urmă doar în urma vânzării, la fel ca și locuința, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Tribunalul, referindu-se apelurile declarate, a apreciat că, potrivit art.26 alin.3 din 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 1989, în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului, iar potrivit art.33 din Normele metodologice de aplicare a -, aprobate prin HG 20/1996, modificate prin HG 11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și anexelor gospodărești ori a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea prevederilor art.26 alin. ultim din -.
Or, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către reclamant cu primăria mun. T nu are ca obiect și terenul aferent construcției, în înțelesul disp.art.37 din Normele metodologice de aplicare a 112/1995, în condițiile în care art.9 din 112/1995 fac vorbire doar despre vânzarea apartamentelor, fără a menționa în ce modalitate se dobândesc terenurile aferente.
Articolul 33 din vechile Norme metodologice de aplicare a 112/1995, adoptate prin HG 20/1996 prevedeau că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție de dobândește în condițiile art.35 alin.2 din 18/1991, devenit art.36 după republicarea Legii fondului funciar, însă această prevedere a fost înlăturată după republicarea Normelor metodologice, prin adoptarea HG 11/1997, nemaiputându-se aplica prin analogie disp.art.36 din 18/1991.
Interpretarea coroborată a textelor de lege din actuala reglementare, respectiv art.9, art.21 și art.26 alin. ultim din 112/1995, raportat la art.37 din Normele metodologice actuale de aplicare a 112/1995, conduc la concluzia că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, care nu se restituie în natură foștilor proprietari se dobândește de către chiriași, titulari ai contractelor de închiriere, numai în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței.
Prin urmare, în opinia tribunalului, chiriașul cumpărător al locuinței are opțiunea cumpărării terenului aferent, proprietarul terenului neputând refuza vânzarea, motiv pentru în urma admiterii apelurilor pârâților, s-a respins integral acțiunea reclamantului.
Totodată, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, constatându-se că terenul din litigiu face parte din domeniul privat al municipiului T, fiind incidente disp.art.4 din 213/1998.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul, recurs motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Recurentul a susținut că tribunalul a interpretat și aplicat greșit disp.aart.37 din Normele metodologice de aplicarea a 112/1995 și a ignorat dispozițiile art.23 din 18/1991, text în care se găsește singura definiție ori descriere a noțiunii de teren aferent construcțiilor.
De aceea, în opinia recurentului reclamant, în mod eronat i s-a respins acțiunea de către tribunalul și în plus, la fel de eronat nu i s-a acordat în proprietate, cu titlu gratuit și grădina casei, în suprafață de 457 mp. cu referire la disp.art.37 din HG 20/1996, care prevede că în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și când este cazul, a anexelor gospodărești și garajelor aferente, atunci dreptul de proprietate de dobândește și asupra terenului aferent.
Iar dispozițiile anterioare se coroborează cu cele ale art.23 din 18/1991 - republicată, potrivit cu care terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt cele evidențiate ca atare în actele de proprietate, respectiv în cuprinsul cărții funciare.
În susținerea recursului său, reclamantul a făcut referire și a indicat jurisprudență recentă a Curții de APEL TIMIȘOARA, respectiv decizia civilă nr.860/2007 a acestei instanțe, pronunțată în dosarul nr-.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamant, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat parțial, în cauză fiind incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, curtea va constata, potrivit și cu jurisprudența recentă a acestei instanțe că, potrivit art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată în baza art. II din nr.HG 11/1997, "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege".
Textul art. 112/1995 prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Cu alte cuvinte, din interpretarea logică a textelor de mai sus, prin prisma principiului de logică al terțului exclus (tertium non datur), rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața construcțiilor rămân în proprietatea statului. a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, în speță suprafața de 386 mp, se dobândesc în virtutea legii -ope legis, în proprietate, odată cu cumpărarea construcției, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991, care se referă la alte situații.
Ca o consecință logică a aceluiași raționament, ceea ce excede suprafeței terenului aferent, respectiv grădina de 457 mp din prezenta speță, nimic nu oprește pe reclamant, așa cum a constatat și tribunalul, să invoce dreptul său de a cumpăra această suprafață excedentară, având în acest sens un drept de preemțiune, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței.
În virtutea acestor considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.848/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va modifica în parte decizia recurată, în sensul că respinge apelurile declarate de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP T precum și Municipiul T, prin Primar și Consiliul local, împotriva sentinței civile nr.4737/09.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, menținând restul deciziei tribunalului, cu privire la respingerea apelului reclamantului, ce viza dreptul de proprietate asupra grădinii de 457 mp.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. întrucât recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr. 848/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că respinge apelurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Municipiul T prin Primar și Consiliul Local împotriva sentinței civile nr. 4737/09.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Menține în rest decizia.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.P/22.02.2008
DACT.S/2ex/26.02.2008
INST.APEL--- Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
