Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.8382,-
DECIZIA NR.172
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Subert Costea
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de, domiciliat în B, sector 2, str.-, nr.16, -.12, cod poștal -, împotriva deciziei civile nr.1157 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, cu sediul în B, sector 1,-, cod poștal -, CENTRUL EUROPEAN DE CULTURĂ S, cu sediul în-, cod poștal -, jud.P, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DGFP P, cu sediul în P,-, cod poștal -, jud. și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în-, sector 5, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuientul asistat de avocat din cadrul Baroului B și intimatul Centrul European de Cultură S reprezentat de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimații Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că cererea de revizuire este netimbrată, iar intimatele Centrul European de Cultură S și Ministerul Culturii și Cultelor B au depus la dosar întâmpinare.
Se comunică apărătorului revizuientului copii de pe întâmpinările formulate de intimatele Centrul European de Cultură S și Ministerul Culturii și Cultelor
Avocat pentru revizuient, depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 10,00 lei potrivit chitanței nr.-/17.02.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce s-au anulat la dosar.
Părțile prezente, având cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea cererii de revizuire.
Avocat, având cuvântul pentru revizuientul, susține oral cererea de revizuire, arătând că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.1 cod pr.civilă, în sensul că dispozitivul deciziei civile nr.1157/15.12.2008 cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot duce la îndeplinire.
De asemenea, arată că un al motiv de revizuire este întemeiat pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.2 cod pr.civilă în sensul că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut și totodată, instanța s-a pronunțat asupra cererii de intervenție care era intrată în puterea lucrului judecat. cu toate că aceeași instanță afirmă în motivarea hotărârii pronunțate că, "atâta timp cât intervenienta parte în nume propriu nu a formulat recurs, Curtea nu le poate analiza".
Al treilea motiv al cererii de revizuire este întemeiat pe dispozițiile art.322 alin.1 pct.7 cod pr.civilă în sensul că împotriva deciziei nr.235/22.04.2008 intervenienta în nume propriu nu a formulat recurs, prin urmare, modalitatea de soluționare a cererii de intervenție săvârșită prin hotărârea nerecurată a intrat în puterea lucrului judecat, iar în condițiile respingerii recursului revizuientului, acesta este obligat să plătească statului despăgubiri privind contravaloarea bunurilor imobile edificate pe terenul proprietatea acestuia, fiind în același timp respinse pretențiile acestuia privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor și de folosință asupra terenului.
Pentru motivele invocate solicită admiterea cererii de revizuire, iar pe fond reluând judecata, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii recursului revizuientului și respingerea recursurilor formulate de intimatele Ministerul culturii și Cultelor și Centrul european de Cultură S, modificarea în parte a deciziei civile 235/2008 a Tribunalului Prahova, respingând cererea de intervenție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice să se înlăture obligația revizuientului la despăgubiri față de interveninet cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul Centrul European de Cultură S solicită în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere lipsa hotărârii care evocă fondul cauzei.
În subsidiar, solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.322 pct. 1 și 2 cod pr.civilă, dispoziții ce sunt de strictă interpretare, iar în speță nu există nici un dubiu în privința soluționării cererii de investire a instanței, deoarece instanța a acordat numai ceea ce s-a cerut.
De asemenea, instanța de recurs în mod corect, rejudecând cauza era obligată să se pronunțe pe toate cererile formulate la fond și în apel d e către părți, ceea ce a și făcut. Așadar, critica potrivit căreia instanța s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită este nefondată.
Mai mult, arată că în speță nu sunt incidente nici dispozițiile art.322 al.1 pct.7 cod pr.civilă dat fiind faptul că lipsește cea de a doua hotărâre potrivnică, pronunțate în două dosare separate, respectiv două litigii separate.
Pentru motivele arătate solicită, în subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Avocat, având cuvântul pentru revizuientul, cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire, arată că poate fi invocată numai referitor la art.322 pct.7 cod pr.civilă.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr.1846/08.11.2001, reclamantul a chemat în judecata pe pârâții Ministerul Culturii și Cultelor, Centrul European de Cultură S, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate dreptul său de proprietate asupra construcțiilor edificate și amplasate pe terenul situat în S,-, să fie obligați pârâții să-i predea în deplină posesie aceste imobile, să i se intabuleze dreptul de proprietate cu privire la ele, să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 800.000.000 ROL, reprezentând c/val lipsă de folosință pentru terenul proprietatea sa, situat la adresa mai sus menționată, pe perioada 26.07.1999 până la zi, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat sa se constate dreptul său de superficie asupra terenului aferent construcțiilor proprietatea sa, obligarea în subsidiar a reclamantului la restituirea valorii de circulație a construcțiilor, evaluate provizoriu la 30.000.000 ROL, urmând să i se acorde dreptul de retenție până la achitarea integrală a acestei sume.
La data de 11.02.2002, pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, motivând că are calitatea doar de administrator al terenului pe care se afla edificate construcțiile proprietatea reclamantului, a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului de proprietate, ca fiind Ministerul Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al statului asupra bunurilor proprietate publică și a solicitat introducerea în cauza a acestuia, cerere respinsă de către instanță întrucât a fost formulată în afara cadrului procesual.
În atare situație, la data de 25.02.2002, numitul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat, prin DGFP P, o cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat introducerea sa în cauză, deoarece imobilele construcții în litigiu sunt proprietatea Statului Român și se află în administrarea Centrului European de Cultură S, cerere care a fost admisă în principiu de instanță prin încheierea din 11.03.2002.
În urma probelor administrate, prin sentința civilă nr.345/15.04.2002, Judecătoria Sinaiaa admis excepția invocată de reclamant, a constatat lipsa calității de constructori a pârâților, a admis acțiunea formulată și a dispus obligarea pârâților Centrul European de Cultură S și Ministerul Culturii și Cultelor să-i plătească reclamantului suma de 874.560.000 ROL despăgubiri, reprezentând c/val lipsei de folosință pentru terenul de 911 p, calculată pe perioada 26.07.1999 până la 26.03.2002, în conformitate cu raportul de expertiza tehnica ing..
Prin aceeași hotărâre, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra celor patru edificii construite pe terenul proprietatea sa, și anume Vilele nr.14, nr.15, nr.16 și spălătoria, identificate prin expertiza constructor ing. G, au fost obligați pârâții și intervenientul să lase reclamantului în deplină posesie cele 4 construcții de mai sus, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra celor 4 edificii construite pe terenul său în CF nr.793N a localității S și au fost respinse, ca neîntemeiate, atât cererea reconvențională formulată de pârâtul Centrul European de Cultură S, cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, pârâtul Centrul European de Cultură S, intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP P, iar prin decizia civilă nr.1539/07.11.2002 Tribunalul Prahovaa admis apelurile declarate de pârâți și s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul Centrul European de Cultură S și obligat reclamantul să plătească pârâților și intervenientului suma de 1.048.000.000 ROL, despăgubiri conform expertizei tehnice, fiind acordat un drept de retenție în favoarea pârâților și intervenientului, până la achitarea debitului datorat de reclamant integral.
Prin aceeași decizie, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenient și menținute în rest dispozițiile sentinței, fiind obligat reclamantul să plătească apelantului-pârât Centrul European de Cultură S suma de 18.600.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul Centrul European de Cultură S, intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP P și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr.639/01.04.2003, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de reclamant și a modificat în tot această decizie, în sensul că au fost respinse apelurile declarate de pârât și intervenient.
Prin aceeași decizie au fost respinse recursurile formulate de cei doi pârâți, pe considerentul că niciunul dintre aceștia nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor sau edificării acestora și, în atare situație, nu există dovezi privind răsturnarea pretenției prevăzută de art.492 Cod civil.
La data de 03.03.2004 a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia și a deciziei nr.639/2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI, iar prin decizia nr.5107/10.06.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în anulare, a casat decizia civilă nr.639/01.04.2003 a Curții de APEL PLOIEȘTI și decizia nr.1539/07.11.2002 a Tribunalului Prahova și a trimis cauza la Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru rejudecarea apelurilor.
Primindu-se dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI, cauza a fost înregistrată cu nr.738/19.01.2006, iar prin încheierea din 19.04.2006 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Tribunalul Prahova, întrucât, în urma modificărilor legislative, acesta era competent din punct de vedere material să soluționeze apelurile.
La Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată sub nr.4247/05.05.2006, iar prin decizia civilă nr.99/13.02.2007 a fost admis apelul declarat de apelantul-intervenient și a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe cale de consecință, a fost obligat reclamantul sa plătească intervenientului suma de 104.800 lei despăgubiri, conform raportului de expertiză și s-a acordat intervenientului un drept de retenție, până la achitarea integrală a debitului de către reclamant, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâții, iar prin decizia civilă nr.1168/13.11.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI, au fost admise recursurile declarate, s-a casat această decizie și a fost trimisă cauza la Tribunalul Prahova pentru a se pronunța și asupra celorlalte apeluri, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra apelurilor declarate de toate părțile împotriva sentinței instanței de fond și în acest caz, decizia este lovită de nulitate absolută.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost reînregistrată sub nr.8382/105/19.12.2007.
După examinarea raportului juridic dedus judecății, ținând cont de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, prin decizia civilă nr.235 din 22.04.2008, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Ministerul Culturii și Cultelor și Centrul European de Cultură S, a admis apelul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor și a schimbat în parte sentința nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia, în sensul că a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenient.
Pe cale de consecință, a fost obligat reclamantul să plătească intervenientului 104.800 lei despăgubiri, reprezentând contravaloarea celor 4 edificii în litigiu (vilele 14,15,16 și o spălătorie), amplasate pe terenul proprietatea reclamantului, situat în S,-, s-a acordat în favoarea intervenientului un drept de retenție asupra construcțiilor, până la achitarea integrală a debitului de către reclamant și s-au respins ca neîntemeiate solicitările acestuia privind constatarea dreptului de proprietate al statului asupra construcțiilor de mai sus, în calitate de superficiar și a unui drept de folosință asupra terenului aferent lor, fiind menținute, totodată, restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, Centrul European de Cultură S și pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor iar Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr. 1157 din 15 decembrie 2008, admis recursurile declarate de pârâții Centrul European de Cultură S și Ministerul Culturii și Cultelor, a modificat în parte atât decizia civilă nr.235 din 22.04.2008 a Tribunalului Prahova, cât și sentința civilă nr.345/15.04.2002 a Judecătoriei Sinaia, în sensul că a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere din acțiunea principală având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor -Vilele 14,15, 16 și o spălătorie, identificate în raportul de expertiză constructor ing. G; predarea în posesie deplină a construcțiilor și intabularea dreptului de proprietate asupra acestora.
Pe cale de consecință, a respins, ca rămas fără obiect, capătul cererii de intervenție în interes propriu vizând contravaloarea construcțiilor și instituirea dreptului de retenție și a menținut dispozițiile sentinței cu privire la contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 911 mp acordată reclamantului și pe cele vizând respingerea cererii reconvenționale.
De asemenea, s-au menținut dispozițiile deciziei cu privire la respingerea capetelor din cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al statului cu privire la construcții și acordarea unui drept de folosință asupra terenului aferent acestora.
Totodată, s- respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.235/22.04.2008 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu pârâții Centrul European de Cultură S, Ministerul Culturii și Cultelor și intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 1157 pronunțată la 15 decembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a formulat cerere de revizuire, în baza art. 322 alin. 1pct. 1,2 și 7.pr.civilă.
În temeiul art. 327 pr.civilă, revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, iar pe fond, reluând judecata, să se schimbe în tot hotarârea atacată, în sensul respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de Ministerul Culturii și Cultelor și Centrul European de Cultură S, să se admită recursul reclamantului și pe cale de consecință să se dispună modificarea în parte a deciziei civile nr. 235/22.04.2008 a Tribunalului Prahova, respingând cererea de intervenție a Minsterului Economiei și Finanțelor Publice, înlăturând obligația reclamantului la despăgubiri față de intervenient, sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri potrivit disp. art. 494 alin. 3 cod civil la valoarea expertizei G de 489.182 lei vechi, menținerea în tot a celorlalte dispoziții ale sentinței civile nr. 345/15.04.2002 pronunțata de Judecătoria Sinaia; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a arătat că dispozitivul deciziei nr.1157/15.12.2008 cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot fi la îndeplinire (art. 322 alin. 1 pct. 1 pr.civilă).
A mai arătat revizuientul că instanța de recurs, prin dispozitivul deciziei a cărei revizuire se solicită, a dispus, ca urmare a admiterii recursurilor intimaților, modificarea în parte atât a deciziei nr. 235/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, cât și a sentinței nr. 345/15.04.02 în sensul că: "Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere din acțiunea principală având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor-vilele 14,15,16 și o spălătorie, identificate în raportul de experiză constructor ing. G; predarea în posesie deplină a construcțiilor și intabularea dreptului de proprietate asupra acestora. Pe cale de consecință, respinge ca rămas fără obiect capătul cererii de intervenție în interes propriu vizind c/val construcțiilor și instituirea dreptului de retenție. Menține dispozițiile sentinței cu privire la c/val, lipsei de folosință a terenului de 911 mp acordată reclamantului și pe cele vizând respingerea cererii reclamantului. Menține dispozițiile deciziei cu privire la respingerea capetelor din cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al statului cu privire la construcții și acordarea unui drept de folosință asupra terenului aferent acestora. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Centrul European de Cultură S, Ministerul Culturii și Cultelor și intervenientul Ministerul Economiei și Finanțelor.".
Susține recurentul că prin respingerea integrală a tuturor cererilor vizând dreptul de proprietate al construcțiilor de pe terenul său, fără a dispune asupra regimului juridic al acestora, înlăturând în tot dispozițiile instanțelor anterioare, care au constatat legal că aceste construcții nu fac parte din domeniul public al Statului Român, aceasta împrejurare fiind negată de însăși partea intervenientă, instanța de recurs nu numai că nu a rezolvat raportul juridic dedus judecății, dar a pronunțat un dispozitiv confuz, lipsit de rigurozitate juridică în domeniu și contradictoriu, care nu dă satisfacție niciuneia dintre părțile litigante, neputând fi dus, astfel, la indeplinire.
A mai arătat revizuientul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (art. 322 alin. 1 pct. 2.pr.civilă).
Cu toate că împotriva deciziei nr. 235/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca instanță de apel, partea intervenientă prin DGFP P nu a formulat recurs, instanța de recurs s-a pronunțat și asupra modalității de soluționare a capetelor cererii de intervenție, cu toate că aceeași instanță (pagina 13 din motivare), afirmă că atât timp cât intervenienta parte în nume propriu nu a făcut recurs, "Curtea nu le poate analiza".
Revizuientul a mai susținut că instanța de recurs era obligată să respecte cadrul procesual fixat de părți și în limitele acestui cadru trebuia să soluționeze pricina, însă, în speță, instanța nu a procedat astfel, nefiind cazul incidenței dispozițiilor art. 3041.pr.civilă.
În ceea ce privește motivul referitor la contrarietatea de hotărâri prevăzută de art. 322 alin. 1 pct. 7.pr.civilă revizuentul a arătat că împotriva deciziei civ. nr. 235/22.04.2008, partea intervenientă în nume propriu menționată mai sus nu a formulat recurs și, prin urmare, modalitatea de soluționare a cererii de intervenție săvârșită prin hotărârea nerecurată a intrat în puterea lucrului judecat.
Consideră revizuientul că aceasta înseamnă, în condițiile respingerii recursului reclamantului, că a rămas obligat să plătească Statului Român despăgubirile reprezentând c/val bunurilor imobile edificate pe terenul proprietatea sa tabulară, opozabilă " erga omnes", fiind, în același timp, respinse pretențiile acestuia privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor și de folosință supra terenului.
În condițiile în care, instanța de recurs a respins această cerere, dispoziția sa intră într-o flagrantă contradicție cu dispoziția instanței de apel, definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Se solicită ca instanța de revizuire să dispună anularea deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI nr. 1157/15.12.2008, ca fiind cea din urmă hotărâre dată cu încălcarea puterii de lucru judecat, având în vedere că cele trei condiții privind revizuirea pentru contrarietate de hotărâri sunt îndeplinite, respectiv: existența hotărârilor definitive, pronunțate în aceeași pricină, cu tripla identitate-părți, obiect și cauză, pronunțate în dosare diferite.
Examinând cererea de revizuire de față, prin prisma cererilor formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin decizia civilă nr.1157/15.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. 838-, s-au admis recursurile declarate de Centrul European de Cultură S și Ministerul Culturii și Cultelor și s-a respins recursul declarat de reclamantul, ca nefondat, dispunându-se modificarea în parte a deciziei recurate, cât și a sentinței, în sensul că s-au respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere din acțiunea principală având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor vilele 14, 15, 16, o spălătorie, identificate în raportul de experiză constructor ing. G și predarea în posesie deplină a construcțiilor și intabularea dreptului de proprietate asupra acestora.
Pe cale de consecință, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca rămas fără obiect capătul cererii de intervenție în interes propriu vizând c/val.
construcțiilor și instituirea dreptului de retenție; a menținut dispozițiile sentinței cu privire la c/val, lipsei de folosință a terenului de 911mp acordată reclamantului și pe
cele vizând respingerea cererii reconvenționale; a menținut dispozițiile deciziei cu privire la respingerea capetelor din cererea de intervenție în interes propriu având ca
obiect constatarea dreptului de proprietate al Statului cu privire la construcții și acordarea unui drept de folosință asupra terenului aferent acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, invocând prevederile art. 322 pct. 1,2 și 7.pr.civilă, susținând, în esență, că dispozitivul deciziei cuprinde dispoziții contradictorii, ce nu se pot aduce la îndeplinire, că s-a acordat mai mult decât s-a cerut și că există contrarietate de hotărâri.
Trebuie remarcat că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și se poate exercita numai condițiile și în cazurile expres prevăzute de lege, iar prin exercitarea căii de atac a revizuirii se urmărește îndreptarea erorilor de fapt, respectiv retractarea hotărârii în care starea de fapt stabilită nu corespunde adevărului obiectiv.
Potrivit art.322 alin.(1) pr.civilă, revizuirea are ca obiect hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, ceea ce s- și întâmplat în cauza de față, astfel încât, nu pot fi admise susținerile intimatelor, în sensul că prin decizia atacată a fost respins recursul revizuientului, câtă vreme instanța a admis celelalte două recursuri și ca urmare a modificării hotărârilor anterioare, a pronunțat o soluție pe fondul cauzei.
Revenind la motivele cererii de revizuire, se constată că, invocând dispozițiileart.322 alin.1 pct.1 pr.civilă, revizuentul critică decizia supusă revizuirii susținând ca prin respingerea integrală a tuturor cererilor vizând dreptul de proprietate al construcțiilor aflate pe terenul său, fără a se dispune asupra regimului juridic al acestora, înlăturând în tot dispozițiile instanțelor anterioare, care au constatat legal că aceste construcții nu fac parte din domeniul public al statului, această împrejurare fiind negată de însăși partea intervenientă, instanța de recurs nu numai că nu a rezolvat raportul juridic dedus judecății, dar a pronunțat un dispozitiv confuz, lipsit de rigurozitate juridică în domeniu și contradictoriu, care nu dă satisfacție niciuneia dintre părțile litigante, neputand fi dus, astfel, la indeplinire.
Potrivit prevederilor art. 322 alin.1 pct.1 pr.civilă, se poate cere revizuirea hotărârii instanței "dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire".
Criticile din cadrul primului motiv al cererii de revizuire nu pot fi primite întrucât instanța de recurs a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, al cărei dispozitiv este clar, nefiind lipsit de rigurozitate juridică și poate fi dus la îndeplinire.
Curtea de APEL PLOIEȘTI în mod corect, prin admiterea recursurilor Centrului European de Cultură și a Ministerului Culturii și Cultelor, a dispus modificarea în parte a deciziei nr.235/22.04.2008 pronunțata în apel d e Tribunalul Prahova și modificarea în parte a sentinței nr.345/15.04.2002 pronunțată în fond de Judecătoria Sinaia și a menținut celelalte dispoziții ale celor două hotărâri.
Trebuie observat că, potrivit codului d e procedura civilă, obiectul juridic dedus judecății reprezintă pretențiile concrete ale părților litigante, or, se poate observa cu ușurință, că instanța de recurs, soluționând fondul cauzei, s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, în măsura în care fusese sesizată cu exercitarea controlului judiciar prin cererile de recurs formulate.
Faptul că instanța de recurs a menținut măsura respingerii cererii de intervenție întrucât intervenientul Statu Român prin Ministerul Finanțelor, nu a declarat recurs, astfel încât, soluția de respingere a cererii sale de constatare a calității de proprietar nu mai putea fi supusă controlului judiciar, nu poate duce la concluzia existenței unor contradicții în cadrul dispozitivului pronunțat.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, respingerea cererii de constatare a calității de proprietar a reclamantului asupra construcțiilor în litigiu nu implica, automat, și admiterea cererii de intervenție a statului.
În consecință, nu se justifică admiterea cererii de revizuire în temeiul art.322 alin.1 pct.1 pr.civilă, deoarece temeiurile invocate de revizuient nu corespund prevederilor textului legal, dispozitivul deciziei civile nr.1157/15.12.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI necuprinzând dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Un al doilea motiv al cererii de revizuire este întemeiat pe dispozițiileart.322 alin.1 pct.2 pr.civilă, revizuientul considerând ca instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut. Astfel, acesta arată că "cu toate că, împotriva deciziei nr.235/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca instanță de apel, partea intervenientă prin P, nu a formulat recurs, instanța de recurs s-a pronunțat și asupra modalității de soluționare a capetelor cererii de intervenție -".
Revizuentul mai susține că "motivul de revizuire invocat constituie tocmai o aplicare a principiului disponibilității (art.130 alin. final din Codul d e procedură civilă) care obliga instanța să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul judacății, deci să nu se pronunțe asupra unor lucruri - capete de cerere - necerute, iar instanța de recurs era obligată să respecte cadrul procesual fixat de părți și în limitele acestui cadru trebuia să soluționeze pricina".
Potrivit prevederilor art. 322 alin.1 pct.2 pr.civilă, se poate cere revizuirea hotărârii instanței "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
În sensul dispozițiilor art.322 pct.2 pr.civ. prin "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.
Ceea ce caracterizează aceste cereri și le delimitează de toate celelalte ce pot fi formulate de părți în proces, constă în aceea că, prin pronunțarea asupra lor, instanța poate pune capăt litigiului, statuând prin admitere sau respingere, în acea parte a hotărârii care poate fi pusă în executare:dispozitivul.
În speță, nu există niciun dubiu în privința soluționării cererii de investire a instanței, deoarece s-a acordat numai ceea ce s-a cerut.
Potrivit art.312 alin.4 "în caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop".
Așadar, instanța de recurs, reținând spre rejudecare cauza, a rejudecat atât apelul cât și fondul pricinii. În aceste condiții, aceasta era obligată să se pronunțe pe toate cererile formulate în cauză, respectiv și pe cererea de intervenție în interes propriu a Ministerului Finanțelor Publice.
Instanța, prin admiterea recursurilor Centrului European de Cultură și al Ministerului Culturii și Cultelor, a modificat în parte decizia și sentința, dispunând respingerea ca neîntemeiate a capetelor de cerere din acțiunea principală a revizuentului, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor vilele 14, 15, 16, o spălătorie, și predarea în posesie deplină a construcțiilor și intabularea dreptului de proprietate asupra acestora. Pe cale de consecința, a respins ca ramasă fără obiect capătul cererii de intervenție în interes propriu privind c/val construcțiilor și instituirea dreptului de retenție.
Drept urmare, instanța de recurs, rejudecand fondul cauzei, avea obligația să se pronunțe pe toate cererile formulate la fond și în apel, ceea ce a și făcut, astfel încât, criticile potrivit cărora instanța s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită, sunt lipsite de fundament juridic întrucât instanța de recurs a respectat întocmai dispozițiile codului d e procedură.
Soluția instanței de recurs, care a menținut dispozițiile deciziei Tribunalului Prahova cu privire la respingerea capetelor din cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al statului asupra construcțiilor și acordarea unui drept de folosință asupra terenului aferent lor, deși probabil s-ar fi impus admiterea acestora, s-a datorat tocmai pentru că aceste cereri nu mai puteau fi analizate pe fond datorită neexercitării căii de atac a recursului de către această parte.
S-ar fi putut constata o pronunțare asupra unui lucru "necerut" eventual în situația în care era schimbată această soluție ce beneficia de puterea lucrului judecat, în condițiile în care intervenienta nu sesizase cu recurs Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Un al treilea motiv al cererii de revizuire este întemeiat pe dispozițiileart.322 alin.1 pct.7 pr.civilă,potrivit căruia se poate cere revizuirea hotărârii instanței "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Revizuientul arată că "împotriva deciziei civile nr.235/22.04.2008, partea intervenientă în nume propriu menționată mai susm nu a formulat recurs. Prin urmare, modalitatea de soluționare a cererii de intervenție săvârșită prin hotărârea nerecurată a intrat în puterea lucrului judecat". Acesta mai arată că "în condițiile în care instanța de recurs a respins aceasta cerere, dispoziția sa intră într-o flagrantă contradicție cu dispoziția instanței de apel, definitivă și irevocabila prin nerecurare".
Se constată însă, că decizia instanței de apel d espre care face vorbire revizuientul, nu a rămas irevocabilă prin nerecurare, întrucât atât Centrul European de Cultură, Ministerul Culturii și Cultelor, cât și revizuientul din prezenta cauză, au declarat recurs împotriva acesteia. Faptul că doar intervenientul în interes propriu nu a declarat recurs împotriva acestei decizii, nu înseamnă că aceasta a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare, ci doar că aspectele rezolvate anterior privind cererea de intervenție, nu mai puteau fi schimbate.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 alin.1 pct. 7 pr.civilă, întrucât nu există hotărâri definitive potrivnice, decizia civilă nr.235/22.04.2008, fiind hotărârea pronunțată în instanța de apel d e Tribunalul Prahova, iar decizia civila nr. 1157/15.12.2008, fiind hotărârea pronunțată de instanța ierarhic superioară competentă potrivit legii în soluționarea recursului declarat împotriva acestei decizii, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Astfel, Curtea Supremă de Justiție-Secția Civilă, prin decizia nr.793/1998, reține că "în cazul în care hotărârile contradictorii sunt pronunțate în același dosar, aflat în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită".
De remarcat este că în practica judiciară s-a statuat că pentru a ne afla în situația de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grad diferit și pentru a se putea dispune anularea ultimei hotărâri definitive pronunțate în condițiile art. 327 alin. (1) pct.7 pr.civilă, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții pentru însăși admisibilitatea cererii: să existe două hotărâri definitive potrivnice; cele două hotărâri definitive trebuie să fie date în aceleași pricini dar în dosare diferite, și să existe identitate de părți, de cauză și obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat, respectiv hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricini, între aceleași persoane, având aceeași calitate; contrarietatea trebuie să existe între dispozitivele celor două hotărâri; dacă instanța nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri, ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității de lucru judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție".
Așadar, în prezenta cauză, nu putem vorbi de două hotărâri definitive potrivnice, deoarece acestea nu sunt date în două dosare separate (două litigii separate) cu identitate de părți, de cauză și de obiect, neputând fi aplicat principiul puterii lucrului judecat stabilit de dispozițiile art. 1201Cod civil și art. 166 pr.civilă.
Aceste două hotărâri sunt date în același litigiu, însă în căi de atac separate, respectiv apel și recurs, identitatea de părți, de cauză și de obiect prevăzută de art. 327 alin. (1) pct.7 pr.civilă, fiind astfel normală și legală.
Din reglementările legale citate, rezultă, deci, că cererea de revizuire este admisibilă dacă există identitate de părți, de cauză și de obiect, acest motiv fiind o aplicare a principiului autorității de lucru judecat, stabilit de dispozițiile art. 1201 Cod civil și art. 166 pr.civilă, instituție diferită de "puterea de lucru judecat" care implică doar o dezlegare asupra unor probleme de drept de care trebuie să ținem cont.
Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există două hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care să nu se poată executa simultan, iar hotărârile sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, ori, după cum bine se poate observa din dispozitivul deciziei civile nr.235/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și al deciziei civile nr. 1157/15.12.2008 pronunțată Curtea de APEL PLOIEȘTI, în prezenta speță nu există două hotărâri ale căror dispozitive conțin prevederi de neconciliat, care să nu se poată executa simultan.
În această situație, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru promovarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 7 pr.civilă.
Revizuentul mai susține că "în condițiile respingerii recursului său rămas obligat să plătească Statului Român despăgubirile reprezentând c/val bunurilor imobile edificate pe terenul proprietatea sa tabulară, fiind, în același timp, respinse pretențiile acestuia privind constatarea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor și de folosință asupra terenului".
Se observă însă că și această suținere este nefondată întrucât prin decizia civilă nr.235/22.04.2008 Tribunalul Prahovaa admis în parte apelul intervenientului Ministerului Finanțelor Publice-ca reprezentant al Statului Român și schimbând în parte sentința atacată, a admis în parte cererea de intervenție și a obligat revizuentul din prezenta cauză la plata către intervenient a sumei de 104.800 RON despăgubiri reprezentând c/val celor 4 construcții amplasate pe terenul proprietatea reclamantului și a acordat în favoarea intervenientului un drept de retenție asupra construcțiilor, până la achitarea integrală a debitului.
Dar, prin decizia nr.1157/15.12.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI, în urma admiterii recursurilor Centrului European de Cultură și al Ministerului Culturii și Cultelor, a modificat decizia civilă nr.235/22.04.2008 a Tribunalul Prahova șia respins ca rămas fără obiect capătul cererii de intervenție în interes propriu vizând c/val construcțiilor și instituirea dreptului de retenție.
Astfel, prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI, obligația revizuientului la plata către Statul Român a despăgubirilor reprezentind c/val bunurilor imobile edificate pe terenul proprietatea sa și instituirea dreptului de retenție, nu mai este impusă.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322 alin.1 pct. 1,2 și 7.pr.civilă, instan a urmează a respinge cererea de revizuire formulată de, ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în B, str. -, nr.16, -.12, sector 2, cod poștal - împotriva deciziei civile nr.1157 pronunțată la 15 decembrie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, cu sediul în B,-, sector 1, cod poștal -, CENTRUL EUROPEAN DE CULTURĂ S, cu sediul în-, cod poștal -, județ P, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - prin P, cu sediul în P,-, cod poștal -, județ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, cod poștal -, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Subert Costea
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
2 ex/9.03.2009
operator date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Subert Costea
