Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1733/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1733/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-,.23, județul M, împotriva deciziei civile nr.15 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 5685/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, pârâtul intimat asistat de avocat și intimatul pârât, lipsă fiind intimații pârâții, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este timbrat cu suma de 4,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, după care;
Se constată că prin Încheierea Camerei de Consiliu nr. 142/CR din 29 octombrie 2009, instanța a admis cererea formulată de recurentă privind acordarea ajutorului public judiciar, fiind desemnat apărător din oficiu în persoana doamnei avocat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de asistență judiciară gratuită.
Instanța pune în discuția părților, dacă raportat la data înregistrării recursului la Tribunalul Mureș, acestea este declarat înlăuntrul termenul legal prevăzut de lege.
Reprezentanta recurentei arată că întrucât recursul a fost depus la data de 27.03.2009 la Judecătoria Tg. M,ia decizia atacată i s-a comunicat prin afișare la data de 11.03.2009, potrivit prevederilor art. 101 (1) Cod procedură civilă,acesta este declarat înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de Codul d procedură civilă, iar față de împrejurarea că acesta a fost depus la o altă instanță decât la cea care a pronunțat hotărârea atacată, potrivit deciziei nr. 737/24 iunie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională, care a constatat că dispozițiile art.302 Cod procedură civilă, sunt neconstituționale, apreciază că recursul este în termen și nu este lovit de nulitate.
Reprezentantul intimatului pârât, arată că lasă la aprecierea instanței, întrucât nu a verificat acest aspect.
Întrucât prevederile art.302 Cod procedură civilă au fost declarate de Curtea Constituțională ca fiind neconstituționale, în ceea ce privește nulitatea recursului depus la o altă instanță, iar întrucât recursul a fost înregistrat de recurentă la Judecătoria Tg. M la data de 27.03.2009, apreciază că acesta este declarat înlăuntrul termenului legal de 15 zile prevăzut de lege.
Cu privire la recursul declarat în cauză, reprezentantul intimatului depune la dosar întâmpinarea formulată în faza de apel, în fața Tribunalului Mureș, pentru a dovedii munca prestată de acesta în justificarea cheltuielilor de judecată solicitate în apel.
Neformulându-se alte cereri, instanța constată că recursul este în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, precizând că decizia atacată este criticată doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, întrucât în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța poate cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părții care pierde procesul, în ceea ce privește onorariul avocatului, dacă acesta este exagerat, fără ca aceasta să intervină în raportul juridic care decurge din contractul de asistență juridică și parte. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată în apel, fără cheltuieli de judecată, precizând că pe toată durata procesului acesta a fost guvernat de bună-credință și ca dovadă a muncii prestate în apel a depus întâmpinarea formulată în fața Tribunalului Mureș.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.959 din 19 februarie 2008 Judecătoriei Tg-M s-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților și, decedată, prin moștenitori, și, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta, împotriva pârâților și, decedată, prin moștenitori, și, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF nr.1590 Tg.M, pârâții sunt proprietarii imobilului situat în Tg-M, str.A 19, județul M compus din casă de cărămidă acoperită cu țiglă, cu 2 camere, bucătărie, loc de baie și teren aferent în suprafață de 327 mp, imobil evidențiat sub nr.top.4360a/2/10 și dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1753 din 15.06.1998 de BNP.
Din concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză rezultă că imobilul din Tg-M,-, județul M, este compus din 2 corpuri de clădiri, unul dintre ele fiind înscris în CF nr.1590 Tg-M pe numele pârâților, iar celălalt, alipit fiind o clădire neevidențiată în CF, compusă din 2 camere, baie și antreu, aflat în folosința reclamantei și cu privire la care aceasta solicită a se constata că are un drept de proprietate.
Imobilul evidențiat în CF s-a aflat inițial în proprietatea bunicilor reclamantei, numiții și. Prin contractul de întreținere autentificat sub nr.10040/17.05.1994 de fostul notariat de stat județean M, aceștia au înstrăinat nuda proprietate a imobilului către întreținătoarea - (devenită ulterior -), cu păstrarea dreptului de uzufruct viager.
La data de 15.06.1998 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1753 BNP, prin care pârâții au dobândit de la reclamantă și de la numita -, în deplină proprietate imobilul înscris în CF nr.1590 Tg-M nr.top.4560 a/2/10.
Instanța a reținut, din probele testimoniale administrate, că imobilul neevidențiat în CF a fost construit de părinții reclamantei, în perioada 1960-1963, pe terenul ce aparținea la acea dată bunicilor reclamantei, existând totodată și acordul acestora din urmă la edificarea construcției. Declarațiile martorilor audiați se coroborează și cu răspunsurile la interogatoriul administrat pârâtului, care a recunoscut că imobilul neevidnețiat în CF și construit de părinții reclamantei a fost locuit de reclamantă până la evacuarea sa, dispusă prin hotărâre judecătorească.
Reclamanta a solicitat, în prezenta cauză, a se constata dreptul său de proprietate cu privire la imobil, drept dobândit prin edificare și moștenire de la părinții acesteia. Ca atare, instanța nu a fost sesizată cu constatarea dreptului de proprietate al părinților reclamantei cu privire la construcția neevidențiată în CF și nici cu dezbaterea succesorală de pe urma acestora. În consecință, instanța a apreciat că cererea este neîntemeiată, având în vedere că părinții reclamantei nu au deținut un titlu de proprietate cu privire la construcția neevidențiată, și prin urmare nu ar fi putut transmite legal reclamantei un drept de proprietate pe care nu îl aveau recunoscut, cu atât mai mult cu cât în acest caz dreptul putea fi transmis numai prin dezbaterea succesiunii.
Cu privire la dreptul de superficie solicitat de reclamantă asupra terenurilor pe care se găsește edificată construcția respectivă, acesta se poate constitui prin convenția părților, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege. Instanța a constatat că nici unul dintre aceste cazuri nu își găsește incidența în speță. Totodată întreaga suprafață de teren aferentă imobilului din Tg-M,-, județul M, așa cum rezultă din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, este de 324 mp, față de 327 mp înscris în CF. Prin urmare instanța a constatat că întreaga suprafață de teren aferentă imobilului în litigiu se află în proprietatea pârâților din prezenta cauză, și ca atare a apreciat ca neîntemeiat și acest petit de acțiune.
Pe cale de consecință a respins și cererea de înscriere a drepturilor solicitate de reclamantă în CF nr.1590 Tg-M a imobilului.
Față de cele expuse, a respins ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost precizată.
Cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta urmează soluția cererii principale, având în vedere natura sa juridică, prin urmare a respins-o ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.15 din 27 ianuarie 2009, Tribunalului Mureșs -a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta și s-a respins ca tardiv apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr.959/19.02.2008 a Judecătoriei Tg-M, obligând apelanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1450 lei către intimatul.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a arătat următoarele:
Fiind invocată de către intimați excepția tardivității apelului, apelanta a solicitat repunerea în termenul de apel, motivat de faptul că agentul poștal înmânat hotărârea Judecătoriei Tg-M vecinilor, imobilul la care s-a cerut comunicarea actelor de procedură, aparținând avocatului său, fiind în reparații la acea dată.
Referitor la cererea de repunere în termenul de apel, tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată. Din dovada de comunicare a sentinței civile (fila 231) reiese că hotărârea a fost afișată pe ușa principală a imobilului situat în Tg-M,-/A, unde s-a făcut comunicarea, potrivit cererii reclamantei, depusă la data de 4 septembrie 2008 (fila 227). Faptul că nu a fost găsită nicio persoană la acea adresă și s-a procedat la afișarea actului, nu reprezintă un motiv întemeiat de repunere în termenul de apel. Comunicarea actelor prin afișare este o modalitate legală frecvent utilizată în practică. Susținerea avocatului apelantei, potrivit căreia la acea dată imobilul se afla în renovare iar agentul poștal a comunicat hotărârea unui vecin, care i-a înmânat-o apoi târziu, după trecerea termenului de apel, nu a fost dovedită.
În această situație, apreciind că cererea de repunere în termenul de apel este nefondată și ținând seama de faptul că hotărârea a fost comunicată la data de 9 octombrie 2008 iar calea de atac a fost declarată la data de 20 octombrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut de art.284 alin.1 pr.civ. tribunalul apreciind că excepția tardivității declarării căii de atac este întemeiată astfel că a admis-o și în baza art.296 pr.civ. a respins apelul ca tardiv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către în sumă de 500 lei, în loc de suma de 1450 lei la cât a fost obligată.
În motivarea cererii s-a arătat că intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, toată apărarea pe care a făcut-o s-a rezumat ca în fața instanței să invoce tardivitatea apelului, că practic toată activitatea mandatarului a constat într-o operație de numărare a zilelor libere de la data la care s-a trimis și primit sentința până la data la care s-a înregistrat la Judecătoria Tg. Astfel, față de volumul redus de muncă depus în cauză, onorariul în sumă de 1450 lei care urmează să fie achitat este imoral, o îmbogățire fără justă cauză.
În acest sens se are în vedere prevederile art.274 alin.3 pr.civ. prin care se reglementează un aspect al raportului juridic de drept civil, respectiv de drept procesual civil, textul stabilind modalitatea de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel ce a căzut în pretenții.
Art.274 alin.3 pr.civ. se referă și la posibilitatea diminuării cheltuielilor de judecată atunci când acestea sunt nepotrivit de mari.
Legea nr.51/1995 reglementează, printre altele, prin contractul de asistență juridică, regimul raportului juridic civil.
În aceste condiții raportul juridic civil dintre client si avocat nu este stânjenit în niciun mod, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte, onorariile avocațiale sunt negociabile și se stabilesc prin contractul de asistență juridică, însă acest contract nu este opozabil terților, având în vedere prevederile art.972 Cod civil, astfel că instanța de judecată, în considerarea prevederilor art.274 alin.3 pr.civ. poate majora sau micșora onorariul avocaților iar suma ce o va include cu titlu de cheltuieli de judecată trebuie să reflecte munca depusă de avocat în cauză.
Trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile OG nr.51/2008.
Prin reprezentant, intimatul solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul declarat este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.274 alin.3 pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Deci unul dintre criteriile prevăzute este valoarea pricinii iar în ceea ce privește cel de al doilea criteriu, prevăzut de același text de lege, instanța trebuie să verifice proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Reclamanta a declarat apel împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță și a solicitat repunerea în termenul de apel.
Faptul că în cadrul pregătirii apărării avocatul părții adverse a înțeles să invoce cu prioritate excepția tardivității apelului nu poate conduce la concluzia că intimatul a convenit cu apărătorul său plata unui onorariu exagerat.
Potrivit art.30 din Legea nr.51/1995 onorariul avocațial se stabilește pe baza de negociere între părțile raportului juridic de asistență legală.
La data pregătirii apărării și negocierii onorariului avocațial de către pârâți nu putea fi întrevăzută soluția referitoare la excepția tardivității, mai ales că s-a solicitat repunerea în termenul de apel.
depusă de avocat în verificarea termenului de decădere a apelului și ridicarea excepției nu pot fi invocate tocmai împotriva părții care a beneficiat de această apărare.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâții ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpă de a fi convenit cu avocatul un onorariu de un anumit cuantum, ținând seama de valoarea și complexitatea cauzei și necesitatea pregătirii apărării.
Față de cele ce preced, ținând seama și de dispozițiile art.312 pr.civ. urmează să se respingă recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Tg.M,-,.23, județul M, împotriva deciziei civile nr.15 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.Sz.
Tehnored.
8 exp.
14.12.2009.
Jud.fond:
Jud.fond:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
