Speta Legea 10/2001. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Tg Mures
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 122/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat C-N,-/A, județul C, împotriva sentinței civile nr. 696 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La primul apel nominal se prezintă pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg. M, consilier juridic, lipsă fiind apelantul reclamant și restul intimaților pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru, iar la dosar s-a depus din partea apelantului reclamant note de ședință prin care se solicită strigarea cauzei după ora 10,00, fiind anexate și înscrisuri în probațiune.
Se constată depus la dosar din partea Municipiului Tg. M adresa emisă de SC SA nr. 3001/28.10.2009, privind situația juridică a pivnițelor din imobilul situat în Tg. M,-.
Se comunică un exemplar din memoriu, reprezentantei intimatei, care depune la dosar delegație de reprezentare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant și pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului Tg. M, consilier juridic, lipsă fiind restul intimaților pârâții, respectiv, și.
La solicitarea instanței, reprezentanta intimatei învederează instanței că pârâta nu mai deține alte înscrisuri din care să rezulte că pivnița de sub prăvălie a fost predată.
La întrebarea instanței, apelantul reclamant arată că i-a fost restituită prăvălia și pivnița de sub această prăvălie, dar el solicită restituirea și a pivnițelor alăturate.
Instanța pune în discuție oportunitatea efectuării unei expertize.
Apelantul reclamant arată că nu contestă schițele depuse la dosar și consideră că nu este necesară efectuarea unei expertize în cauză, nemaiavând alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatei pârâte, arată că nu se impune efectuarea unei expertize și nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Neformulându-se alte cereri în probațiune, instanța constată că apelul este în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, apreciind că hotărârea pronunțată de Tribunalul Mureș este nelegală, întrucât nu i s-a restituit și pivnița, având în vedere că din răspunsul primit de la, aceasta este nelocuită.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării, precizând că celelalte pivnițe au constituit suprafețe comune și au fost restituite în baza Legii nr. 112/1995, ca anexe pentru apartamentele vândute chiriașilor.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 696 pronunțată la data de 12.05.2009 de Tribunalul Mureșa fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Primăria Municipiului Târgu M iar pe fond a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Târgu M, Târgu M, și.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile.
Într-un memoriu, depus separat la data de 26.08.2009, reclamantul a indicat motivele de fapt și de drept pentru care a solicitat modificarea hotărârii atacate.
Reclamantul susține că imobilul situat în Târgu M,- de care a fost deposedat prin naționalizare este compus din 5 apartamente, iar apartamentul 5, aflat la subsol nu i-a fost restituit deși este liber. Pentru a dovedi cele afirmate reclamantul a depus anexa Decretului nr. 92/1950 privind naționalizarea.
De asemenea, reclamantul susține că această parte din imobil ( apartamentul 5 ) o constituie o locuință și nu un beci iar timp de 35 de ani acolo a locuit o familie d ceferiști.
În continuare reclamantul susține că acest apartament a fost vândut chiriașilor în mod fraudulos și prin fals a fost împărțit și transformat în pivniță iar apoi înscris în deși au fost încălcate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Pârâtul Municipiul Târgu Maf ormulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. Argumentele pe care le-a invocat pârâtul au fost acelea că în realitate nu există apartamentul 5, imobilul fiind constituit din 4 apartamente și spațiul comercial care de altfel a și fost restituit reclamantului, că partea din imobil pretinsă de reclamant reprezintă de fapt, împărțită și vândută foștilor chiriași și că acțiunea civilă prin care reclamantul a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentelor a fost respinsă.
Pârâta a formulat la rândul său întâmpinare, solicitând respingerea apelului având aceleași argumente ca și pârâtul Municipiul Târgu
Reclamantul a mai depus l două memorii în care reiterează motivele de fapt și de drept din memoriul depus la data de 26.08.2009.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel, Curtea constată următoarele:
Imobilul situat în Târgu M, fosta și identificat în 5702, nr. top. 4758/1/1, 4758/1/3/2 ( fila 61 ) a fost în anul 1942 proprietatea lui și pentru ca mai apoi imobilul, compus la acea dată din 5 apartamente să fie naționalizat de la în temeiul Decretului nr. 92/1950 ( fila 6 ).
Ulterior, conform notării din vechea carte funciară, imobilul este transcris în 800 /II de aici în 90176 Târgu M, fără a se face o nouă evidențiere, adică o nouă descriere a imobilului. De altfel, în vechea carte funciară nr. 5702 Târgu M imobilul era descris ca fiind compus din: un local de prăvălie, 7 camere, 4 bucătării, 4 cămări, 3 băi, 1 closet, WC.
Partea din imobil cu destinație de locuință este închiriată de Statul Român. Astfel, în anul 1952 un apartament este închiriat familiei ( fila 10), alt apartament lui în anul 1985, pârâtului a închiriat un alt apartament în anul 1981, iar pârâta i-a fost închiriat un apartament în anul 1996. Potrivit fiecărui contract de închiriere ( filele 42 - 43, 38 - 39, 34- 35, 30- 31) fiecare dintre chiriași avea un drept de folosință asupra unei părți din pivniță.
Ulterior, în temeiul Legii nr. 112/1995 chiriașii au cumpărat apartamentele pe care le foloseau inclusiv anexele spațiului de locuit.
Comparând contractele de închiriere cu contractele de vânzare-cumpărare ( filele 32-33, 36-37, 40-41 ) se observă faptul că suprafața deținută din pivniță se regăsește ca fiind în proprietatea foștilor chiriași.
În concluzie, este adevărat că la momentul naționalizării imobilului era descris ca fiind compus din 5 apartamente, dar ulterior, proprietarul Statul Român a făcut o reîmpărțire în 4 apartamente de locuit plus localul de prăvălie (spațiul comercial).
de remarcat este și faptul că în actul de naționalizare nu se menționează separat de localul de prăvălie și este posibil ca astfel al cincilea apartament să fie în realitate spațiul comercial.
Însă fără a fi nevoie ca raționamentul instanței să se bazeze pe această prezumție, Curtea a solicitat reclamantului să identifice exact amplasamentul apartamentului pe care îl solicită reclamantul și acesta l-a identificat ca fiind pivnița vândută foștilor chiriași.
Acest spațiu nu poate fi restituit pentru că așa cum s-a arătat deja a fost vândut foștilor chiriași iar instanța s-a pronunțat printr-o hotărâre irevocabilă asupra valabilității contractelor de vânzare-cumpărare.
Față de cele reținute, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă va respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul, domiciliat C-N,-/A, județul C, împotriva sentinței civile nr. 696 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
11 exp./04.01.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat