Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 174/2008
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta Com B și de pârâta Bisericii Unite Cu - B împotriva deciziei civile nr. 229/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta pârâtă Com B și consilier juridic pentru pârâta Bisericii Unite cu -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentei reclamante depune în fața instanței taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,15, iar reprezentantul recurentei pârâte depune taxa judiciară de timbru în sumă de 2.987,10 lei, timbru judiciar de 5,4 lei, împuternicire și întâmpinare, din care se comunică un exemplar cu partea, care nu solicită termen pentru studiu.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat apărător al recurentei reclamante, solicită admiterea recursului promovat, modificarea hotărârii recurate în sensul pronunțării unei soluții de admitere în întregime apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și pronunțarea unei soluții de admitere a acțiunii formulate.
În susținerea recursului arată că antecesoarea sa în drepturi, SC Mixt B - care avea un drept de administrare directă asupra imobilului teren în discuție ( dezmembrământ al dreptului de proprietate) - a edificat cu bună credință construcțiile în baza autorizației de construire emisă pe numele său, cu acordul Statului român care era proprietar tabular la acea vreme. Față de acest aspect, susține că dreptul de superficie invocat există, iar instanța se impune a-l constata și a dispune întabularea lui în cartea funciară.
-//-
Consilier juridic reprezentant al recurentei pârâte Bisericii Unite Cu - B solicită admiterea recursului promovat în cauză, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, pentru cele formulate în scris.
În susținere, arată că reclamanta prin acțiunea formulată la fond ar fi putut solicita un drept de creanță pentru valoarea materialelor și prețul muncii, cheltuieli ocazionate de antecesoarea sa cu edificarea construcțiilor (pe terenul pârâtei ) lucru pe care nu l-a făcut. Decretul 358/1948 în baza căruia terenul a intrat abuziv în proprietatea Statului român, a fost abrogat de Legea 9/1989, iar prin Legea 126/1990 Statul român recunoaște oficial Română Unită cu - obligându-se a-i restitui bunurile preluate în baza decretului anterior menționat.
Față de recursul reclamantei, solicită respingerea acestuia pentru cele formulate în scris.
Avocat apărător al recurentei reclamante, solicită respingerea recursului formulat de pârâtă.
Susține că recursul pârâtei nu are legătură cu acțiunea formulată de reclamantă la fond, întrucât nu a contestat dreptul de proprietate al pârâtei, ci doar a cerut să i se recunoască un drept de superficie pentru construcțiile edificate cu bună credință și întabularea în CF a acestui drept. Reaua credință a Statului român nu se poate răsfrânge asupra reclamantei.
În replică, reprezentantul recurentei pârâte arată că dreptul de superficie invocat de reclamantă nu se poate discuta, aceasta nefiind proprietar al terenului.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.305/2006 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosarul civil 1415/2006 a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta B împotriva pârâtei Bisericii Unite B, ca inadmisibilă. De asemenea a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă.
Prin acțiunea astfel respinsă, reclamanta a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate că antecesoarea sa în drepturi, fostul Mixt a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de construire, asupra următoarelor construcții: laborator, cofetărie, carmangerie, fabrică de gheață și centrală termică existente pe terenul înscris în CF 340 din anul 1982, să constate dreptul său, în calitate de superficiar de a folosi terenul aferent construcțiilor arătate, să dispună parcelarea imobilului arătat prin
-//-
formarea a două parcele, una care să cuprindă construcțiile proprietatea reclamantei și terenul aferent, iar cea de-a doua construcțiile pârâtei și terenul
aferent, să dispună întabularea dreptului său de superficie în cartea funciară, cu obligarea pârâtei în caz de opoziție la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.12.2005 reclamanta depune modificare de acțiune prin care solicită să se constate că antecesoarea sa a dobândit cu titlu de construire dreptul de proprietate asupra imobilelor laborator de cofetărie, fabrică de gheață, centrală termică și carmangerie existente pe terenul înscris în CF 340
La data de 24.01.2006 mandatara reclamantei și-a modificat oral acțiunea solicitând instanței, că, urmare a constatării dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor, să o oblige pe pârâtă la plata contravalorii acestora.
Prin încheierea de ședință din data de 24.01.2006 instanța a respins excepția de necompetență materială a Judecătoriei Blaj, invocată de mandatara reclamantei apreciind că litigiul are o natură civilă, iar față de valoarea construcțiilor indicată de reclamantă, competența revine judecătoriei.
Prin încheierea de ședință din data de 14.03.2006 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, apreciind că nu există identitate între obiectul acțiunii soluționate prin sentința civilă 394/2000 și obiectul prezentei cauze.
La termenul din data de 30.05.2006 reclamanta prin mandatară a revenit asupra modificării de acțiune, făcută oral în ședința publică din data de 24.01.2006, învederând că susține acțiunea așa cum a fost formulată inițial.
În dovedirea calității procesuale active reclamanta prin mandatar a depus la dosar proiectul construcțiilor indicate în petit în care este indicat drept beneficiar mixt B precum și o listă a societăților pe acțiuni ce se constituie în baza Legii 15/1990 în cuprinsul căreia reclamanta este indicată drept succesoarea Mixtă
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive instanța apreciat-o ca neîntemeiată.
Reclamanta a făcut dovada faptului că este succesoarea în drepturi a Mixtă B, fapt de altfel necontestat de către pârâtă.
Deși autorizația de construcție a fost obținută de către Direcția Comercială A, beneficiara investiției a fost antecesoarea reclamantei, unitate aflată în subordinea direcției.
Prin Legea nr.15/1990 toate bunurile deținute de unitățile ce urmau să se constituie în societăți comerciale treceau în patrimoniul acestora, inclusiv drepturile decurgând din faptul juridic al construirii pe terenul altuia.
Pentru considerentele expuse excepția lipsei calității procesuale active fost respinsă.
-//-
Codul civil instituie prezumția relativă, potrivit căreia construcțiile ridicate pe un teren sunt considerate ca fiind ridicate de proprietarul terenului și că aparțin acestuia.
În situația în care o terță persoană, cu materiale proprii ridică o construcție pe terenul altuia, aceasta revine de regulă proprietarului terenului, constructorul dobândind un drept de creanță a cărui întindere depinde de buna sau reaua credință a acestuia, la realizarea construcției.
Cea de-a doua prezumție instituită de textul art.492 Cod civil, în sensul că lucrările edificate pe un teren aparțin proprietarului terenului, poate fi răsturnată prin prezentarea unei convenții cu proprietarul terenului în sensul recunoașterii unui drept real asupra construcției pentru cel ce îl invocă.
Prin sentința civilă nr. 394/2000 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat faptul că terenul înscris în cartea funciară nr. 340 Bai ntrat fără titlu în posesia reclamantei, recunoscându-se implicit faptul că imobilul a fost preluat abuziv de către Statul Român, pârâta păstrându-și calitatea de proprietar.
În aceste condiții, acordul autorităților statului la ridicarea construcțiilor în litigiu, nu poate fi generator de drepturi.
Reclamanta nu a susținut niciodată că a convenit cu pârâta dobândirea dreptului real asupra construcțiilor, iar în absența unei astfel de convenții, acțiunea în constatarea unui drept de proprietate decurgând din faptul construirii este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând, în principal casarea sentinței apelate cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se pronunța pe fondul cauzei, iar nu pe excepție astfel cum aceasta s-a pronunțat, iar în subsidiar, schimbarea în tot acestei sentințe în sensul admiterii acțiunii, astfel cum fost formulată.
În motivarea apelului se susțin următoarele:
Terenul în litigiu a aparținut Statului Român, în baza Decretului 359/1948 iar în anul 1982 antecesoarea apelantei în drepturi, care avea un drept de administrare asupra terenului, a construit, având autorizație de construire în acest sens, obiectivele pe care le-a învederat în petitul acțiunii.
Față de cererea, formulată la ultimul termen de judecată, chiar dacă apelanta a solicitat probe respectiv o expertiză topo care să parceleze imobilul, conform cererii apelantei, instanța a lăsat cauza în pronunțare, pe excepția admisibilității cererii apelantei.
Față de această împrejurare al necercetării de către instanță a fondului dedus judecății apreciază că soluția corectă în apel este aceea a desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Instanța de fond a soluționat cererea doar prin raportare la textul de lege ce reglementează accesiunea imobiliară, susținând că față de această reglementare ce se găsește în codul civil, cererea apelantei este inadmisibilă însă, cererea apelantei nu a fost soluționată, în temeiurile textelor
-//-
de legale invocate, cu atât mai mult cu cât instanța de fond solicitat să precizeze aceste texte de lege.
Deși a precizat temeiurile acțiunii, în motivarea soluției, instanța nu a analizat cererea apelantei prin prisma celor susținute de aceasta.
Așa cum învederat instanței de apel, antecesoarea apelantei în drepturi a avut un drept de administrare directă asupra terenului în litigiu, un drept care este un drept real și care nu poate fi tratat prin raportare la accesiunea imobiliară. În temeiul acestui drept real antecesoarea apelantei în drepturi a construit pe terenul în litigiu.
De asemenea, instanța nu a motivat deloc respingerea cererii apelantei, în ceea ce privește dreptul de superficie solicitat prin petitul acțiunii.
Deși instanța de fond, nu a permis să dovedească faptul că antecesoarea în drepturi a construit totuși imobilele construcții, acest aspect este incontestabil și dovedit la dosar prin depunerea autorizației de construire.
Este de observat că dreptul de superficie, deși nereglementat de Codul civil, este o derogare de la regula înscrisă în 492 Cod civil,Mai mult, în literatura de specialitate s-au conturat și părerea că "dreptul de superficie este puțin o derogare de la regula înscrisă în art.480 cod civil conform căreia proprietatea pământului cuprinde, în sine proprietatea suprafeței și subfeței. Textul de lege a avut în vedere întinderea suprafeței ca atare și nu ceea ce se afla construit sau plantat pe acea suprafață".
Prin Decizia civilă nr. 229/A/27 noiembrie 2007 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr. - a fost admis apelul declarat de reclamanta Com B și a fost schimbată în parte sentința, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Com B, împotriva pârâtei Bisericii Unite Cu - B și s-a constatat că antecesoarea reclamantei, fostă B, a construit pe imobilul înscris în CF 340 B Oraș nr. top 147, laborator de cofetărie, carmangerie, fabrică de gheață și centrală termică. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, în mod corect prima instanță a motivat respingerea acțiunii, întrucât construirea pe terenul altuia nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate, astfel de cazuri fiind reglementate de art. 492 Cod civil, acest mod neregăsindu-se printre modurile, strict și limitativ prevăzute de lege, de dobândire a dreptului de proprietate.
Toate considerentele avute în vedere în această privință, de către prima instanță sunt legale și temeinice, prin acestea s-a pronunțat, implicit și asupra respingerii capătului de cerere privind constatarea unui drept de superficie asupra terenului în litigiu întrucât nefiind proprietar asupra construcțiilor, nu se poate pune problema unui drept de superficie asupra terenului aferent acestora. Dobândirea dreptului de superficie este, de
-//-
asemenea, strict și limitativ prevăzută de lege în ceea ce privește cazurile în care se poate dobândi, cazuri printre care nu se regăsește situația apelantei.
Apelanta a dovedit, însă, că a construit prin antecesoarea sa în drepturi, fosta Mixt pe imobilul înscris în CF nr.340 -Oraș, corp de avere, nr. top. 147 următoarele edificate: laborator cofetărie, carmangerie, fabrică de gheață și centrală termică, edificate marcate cu culoarea albastru pe planul de situație - anexa 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert, pentru termenul din 17.04.2007, așa cum s-a constatat și prin raportul de expertiză întocmit în apel.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta și pârâta.
În recursul său, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul schimbării în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a susținut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 494 Cod civ, deoarece toate construcțiile au fost edificate în baza unei autorizații legale de construire emisă de organul competent. Că la data construirii acestor edificate avea un drept de administrare operativă directă - dezmembrământ al dreptului de proprietate, și cu acordul Statului român, care, la acea dată era proprietarul terenului. Că, în aceste condiții, antecesoarea sa a construit edificatele, cu acordul proprietarului tabular, astfel că a fost câștigat un drept de superficie.
Intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În recursul său, pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului, păstrând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, invocând disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut în esență că a fost și este proprietara imobilului teren și că în cauză sunt aplicabile disp. art. 494 alin 2 Cod pr. civ. text potrivit căruia, dacă proprietarul terenului voiește a păstra pentru dânsul acele construcții, el este dator a plăti contravaloarea materialului și manoperei, dar cum în speță acest lucru nu s-a cerut, nu poate fi acordat. Că acordul autorităților de a construi nu poate genera drepturi pentru reclamantă, astfel că acțiunea apare inadmisibilă. Că toate construcțiile se află pe un teren preluat abuziv de Statul Român de la pârâtă.
Reclamanta intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin 2 Cod pr. civ. se constată că Tribunalul a pronunțat o decizie legală.
În mod corect instanțele de fond și apel au reținut că, întrucât construirea pe terenul altuia nu constituie un mod de dobândire al dreptului de proprietate în condițiile art. 492 Cod civ. respingerea acestui capăt de acțiune
-//-
(continuarea deciziei civile 174/2008 dată în dosar -)
se impunea. Acest mod de dobândire al dreptului de proprietate nu se regăsește printre modurile, strict și limitativ prevăzute de lege. Procedând în acest fel, instanțele au respins implicit și cererea privind constatarea unui drept de superficie asupra terenului în litigiu, deoarece toate aceste construcții au fost edificate fără aprobarea adevăratului proprietar, care este pârâta din cauză și de la care Statul Român a preluat în mod abuziv terenul.
În mod corect însă s-a stabilit că reclamanta a construit aceste edificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, de altfel împrejurare necontestată de pârâtă, care este dispusă să o desdăuneze pe reclamantă așa cum rezultă și din motivele de recurs ale acesteia.
Nefiind actual un astfel de capăt de cerere (la care s-a renunțat pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond) reclamanta are la îndemână calea unei acțiuni separate în pretenții.
De altfel, instanța de fond a și reținut că terenul din litigiu a intrat în posesia reclamantei fără titlu, cu autoritate de lucru judecat, prin Sentința Civilă nr. 394/2000 a Judecătoriei Blaj.
Față de aceste considerente, recursurile se privesc a fi neîntemeiate, urmând ca în baza art. 312 alin 1 Cod pr. civ. să fie respinse.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Com B și pârâta Bisericii Unite Cu - B, împotriva Deciziei Civile nr. 229/A/27 noiembrie 2007 Tribunalului Alba, pronunțată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - - semn. conf. art. 261 vicepreședintele curții de apel | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex/09.07.2008
-,
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
