Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1765/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1765/R/2009
Ședința publică din:01.10.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții - și, împotriva deciziei civile nr.289 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată - - C N, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenții și și reprezentantului reclamantei, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, fila 4, și timbru judiciar în sumă de 3 lei.
S-a făcu referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței întâmpinare de reclamanta - -, comunicându-se un exemplar recurenților.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru ca recurenții și să studieze întâmpinarea.
Recurenții învederează instanței că au studiat motivele arătate în întâmpinare, motiv pentru care se reiau dezbaterile.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri prealabile de formulat, instanță apreciază ca fiind în stare de judecată recursul și acordă cuvântul părților pe fond.
Recurenții și solicită admiterea recursului așa cum au arătat în motivele de recurs, precizând că locuiesc în imobilul din litigiu de 20 de ani.
Reprezentantul intimatei avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile nr. 289/A/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, pe motiv că instanța în mod corect a reținut că intimata este proprietară asupra imobilului în litigiu și că recurenții nu dețin vreun drept de proprietate, de locațiune ori de folosință asupra imobilului din litigiu, întrucât s-a apreciat că nu s-a realizat transmiterea dreptului de proprietate de la reclamantă la pârâtă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 12948/24.11.2008 a Judecătoriei Cluj -, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanta - - împotriva pârâților și, reclamanta fiind obligată să le plătească pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că eclamanta este proprietara tabulară a imobilului situat în C-N,--16 înscris în CF nr. - C-N, nr. top 5194/4/1/1, astfel cum rezultă din copia cărții funciare depuse în probațiune la fila 8 din dosarul comercial nr-.
Prin Sentința civilă nr. 9574/1998, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul civil nr. 932/1998, reclamanta a fost obligată să încheie cu pârâții contract de vânare-cumpărare cu privire la imobilul mai sus indicat, sentința rămânând definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului.
Pârâții au achitat prețul imobilului în litigiu, în cuantum de 54.000.000 ROL, în cursul anului 2001, plata fiind primită de către reclamantă, deși prețul achitat a fost superior celui stabilit de expert prin expertiza evaluatorie efectuată în dosarul civil nr. 932/1998 al Judecătoriei Cluj -
Întrucât reclamanta nu si-a executat de bună-voie obligațiile stabilite de instanță prin sentința civilă nr. 9574/1998, pârâții au demarat procedura executării silite, în dosarul execuțional nr. 267/2001 al executorului judecătoresc.
Prin sentința civilă nr. 5660/2004, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul civil nr. 4046/2004, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 353/R/2004 a Tribunalului Cluj, s-a constatat, însă, perimată executarea silită.
La data achitării prețului, regimul juridic al circulației terenurilor era reglementat de Legea nr. 54/1998, care, în art. 2 alin 1, prevedea că: "Terenurile situate în intravilan si extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice intre vii, încheiate în forma autentică". Apoi, potrivit prevederilor art. 14 din același act normativ: "Nerespectarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) si ale art. 12 alin. (1) si (2) atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare".
Raportându-ne la dispozițiile legale anterior citate, în baza principiuluitempus regit actum, se poate reține că, deși între părți a existat acordul de voință în privința înstrăinării imobilului în litigiu (reclamanta acceptând plata sumei de 54.000.000 ROL tocmai cu titlu de preț al imobilului), iar prețul a fost achitat, transmiterea dreptului de proprietate de la reclamantă către pârâți nu s-a produs din cauza neîndeplinirii condiției de forma expres prevăzută de art. 2 alin 1 din Legea nr. 54/1998.
In aceste condiții, constatând că intre părți a luat naștere un act juridic, instanța de fond a trecut la analiza si calificarea acestuia in baza probelor de la dosar.
Văzând principiul consensualismului si al libertății manifestării de voință, precum si principiul conversiunii actelor juridice instanța a apreciat că între părți a intervenit o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, care a dat naștere în sarcina promitentului-vânzător obligației de a încheia actul juridic în formă autentică expres prevăzută de lege pentru transferul valabil al dreptului de proprietate către promitentul cumpărător.
Aceasta dat fiind ca promisiunea cuprinsă într-un antecontract valorează, în dreptul nostru, o obligație de a contracta și ea îndatorează părțile la executare întocmai ca și orice alta obligație convențională asumata
In condițiile în care pârâții (promitenți cumpărători) și-au îndeplinit obligația contractuală de plată a prețului, aceștia au un drept de creață împotriva promitentului-vânzător, întemeiat pe antecontract.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța a respins apărările reclamantei conform cărora pârâții ocupă fără titlu imobilul in litigiu.
In ceea ce privește susținerea potrivit căreia hotărârea judecătorească prin care reclamanta a fost obligată să încheie cu pârâții contract autentic de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu și-a pierdut puterea executorie, intervenind prescripția în baza art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și art. 405 alin 3 din Codul d e procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Faptul că dreptul de a obține executarea silită a dispozițiilor sentinței civile prin care reclamanta a fost obligată să încheie cu pârâții contract autentic de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu s-a prescris apare ca irelevant în cauză, întrucât nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține o protecție pe cale legală.
Prin decizia civilă nr. 289 din 5 mai 2009 Tribunalului Cluj,fost admis apelul declarat de apelanta - - C-N împotriva sentinței civile nr. 12948/24.11.2008, ce a fost schimbată în întregime și, în consecință, admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta - - C-N împotriva pârâților și, constatându-se inexistența dreptului pârâților și de a folosi imobilul proprietatea reclamantei situat în C-N,--16 jud. C, înscris în CF - C, nr. top 5194/4/1/1 - teren și construcții și top 5195/1/1/2 - curte, dispunându-se evacuarea pârâților din imobil, iar intimații fiind obligați să-i plătească apelantei cheltuieli de judecată în sumă de 29,6 lei.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut că hotărârea atacată conține considerente străine de natura pricinii, precum și considerente contradictorii.
Astfel, deși instanța de fond a reținut faptul că reclamanta este proprietara tabulară asupra imobilului în litigiu, precum și faptul că pârâților intimați, prin Sentința civilă nr. 5660/2004 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr. 4046/2004, li s-a constatat perimarea executării silite începută în dosarul execuțional nr. 267/2001 al Executorului Judecătoresc (dosar prin care intimații au încercat să execute silit Sentința civilă 9574/1998 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar civil nr. 932/1998 prin care actuala apelantă a fost obligată să încheie cu pârâții contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la acest imobil), cu toate acestea respinge acțiunea apelantei reclamante și, implicit, evacuarea intimaților pe considerentul că intimații ar avea un drept de creanță împotriva apelantei, drept care izvorăște din obligația acesteia de a încheia act autentic de vânzare-cumpărare cu intimații asupra imobilului din litigiu.
Tribunalul a apreciat că această considerație este străină de natura pricinii deoarece existența unei promisiuni de vânzare-cumpărare nu îi îngrădește apelantei dreptul de proprietate pe care aceasta îl are asupra imobilului din litigiu, împreună cu toate prerogativele sale. Pe de altă parte, această promisiune de vânzare-cumpărare nu mai poate fi valorificată, în contextul în care alte instanțe au stabilit cu putere de lucru judecat faptul că a intervenit prescripția dreptului de a executa silit sentința civilă nr. 9574/1998, precum și perimarea actelor de executare silită a acestei sentinței.
Așa fiind, atâta timp cât apelanta este proprietara imobilului din litigiu, iar intimații nu au nici un titlu locativ, promisiunea de vânzare-cumpărare de care aceștia se prevalează nefiind izvor al vreunui astfel de drept, tribunalul apreciază că instanța de fond nu a interpretat corect probele și și-a motivat sentința prin considerente care nu au legătură cu restrângerea dreptului de proprietate al apelantei, și implicit de folosință, asupra acestui imobil.
Mai apoi, este fondată și critica prin care s-a arătat faptul că sentința conține considerente contradictorii, în contextul în care instanța de fond, deși reține că apelanta reclamantă este proprietara imobilului din litigiu și că între părți nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate, la final reține că se impune respingerea acțiunii cât și evacuarea intimaților.
Pe de altă parte, este fondată și critica adusă aceleiași sentințe, în sensul în care instanța de fond a ignorat complet situația juridică a terenului în contextul în care intimații nu au niciun drept de proprietate asupra terenului aferent construcției înscrisă în CF - C, acest teren nefăcând obiectul judecății în dosarul soluționat prin sentința civilă nr. 9574/1998 a Judecătoriei Cluj -
Așa fiind, raportat la prevederile art. 480. civil, art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 44 din Constituția României, art. 109 civil, tribunalul apreciază că apelanta trebuie să beneficieze de toate atributele dreptului său de proprietate, în contextul în care intimații folosesc imobilul fără să aibă vreun titlu locativ, nefiind proprietari sau chiriași și nici beneficiarii vreunui contract de comodat.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâții, solicitând instanței modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului, cu consecința menținerii sentinței judecătoriei ca fiind legală și temeinică.
În motivarea recursului lor, pârâții învederează că reclamanta încasat prețul locuinței, însă cu rea credință s-a sustras obligației de încheia contractul autentic, motiv pentru care și există în prezent între părți un alt proces decât cel anterior.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.curtea apreciază că acesta este fondat, întrucât, așa cum corect reținut judecătoria, în urma pronunțării hotărârii prin care reclamanta fost obligată să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la locuința închiriată pârâților, reclamanta încasat prețul stabilit potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/1992, pârâții fiind deja în posesia imobilului, ceea ce echivalează cu existența unui antecontract de vânzare cumpărare ale cărui clauze anticipatorii, referitoare la plata prețului și predarea imobilului, au fost executate.
Prin urmare, în realitate, pârâții au un drept de a folosi imobilul în litigiu, nu în temeiul contractului de închiriere, ci în baza antecontractului de vânzare-cumpărare. Mai mult decât atât, rămânerea lor în posesie până la data promovării acțiunii obiect al prezentului proces, echivalează cu o recunoaștere a dreptului pretins, în sensul art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, fiind o cauză întrerupătoare de prescripție, ei și promovând o acțiune în vederea executării silite a antecontractului, înregistrată sub nr- la Judecătoria Cluj -N, încă înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată de către reclamantă în vederea evacuării lor.
Așadar, contrar considerentelor deciziei pronunțate în apel, pârâții au un titlu în temeiul căruia folosesc imobilul în litigiu proprietatea reclamantei, titlu opozabil acesteia, fiind vorba de un antecontract prin conversiune încheiat cu aceasta, motiv pentru care o acțiune în evacuarea lor este nefondată.
În temeiul art. 312 alin. 1-3, raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. din considerentele arătate, curtea va admite recursul pârâților, modificând decizia pronunțată în apel, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii sentinței judecătoriei, prin care acțiunea în evacuare fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții - și împotriva deciziei civile nr. 289 din 5 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta - - C- împotriva sentinței civile nr. 12948/24.11.2008 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/26.10.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
