Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1891/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 1891/R/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN reprezentant prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5 în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în S M,- și intimații pârâți, cu domiciliul necunoscut PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr.1 împotriva deciziei civile nr 159/Ap din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care s-a menținut în totalitate sentința civilă nr.7097 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăavocat,în reprezentarea intimaților reclamanți, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7097/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă a reclamanților, împotriva pârâților, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin DGFP S M și PRIMARUL MUN.S M și în consecință s-a constatat că reclamanții au dobândit pe calea uzucapiunii de lungă durată, în condițiile art.1890 și urm. Cod civil, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu cu joncțiunea posesiilor, inclusiv a celei exercitate de către pârâta Irma.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că inițial imobilul a fost dobândit de la proprietarii tabulari de către pârâta Irma în anul 1945 și că ulterior aceasta l-a înstrăinat, în anul 1978, reclamanților care îl stăpânesc și în prezent, astfel încât, reținând ca lege aplicabilă în speță Codul civil român, iar din probatoriul testimonial administrat în cauză că posesiile exercitate din 1945 și până în prezent au un caracter util în înțelesul art.1860 Cod civil, a apreciat acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului S M, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, motivând în fapt că, pe de o parte, raportat la anul dobândirii imobilului de către reclamanți, în speță anul 1978, prima instanță a realizat o greșită aplicare a legii atunci când a analizat cererea reclamanților prin prisma Codului civil român, apelantul apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938, iar pe de altă parte că modalitatea de intrare în legalitate a reclamanților în privința terenului pe care îl dețin încă din anul 1978 o reprezintă cumpărarea acestuia în condițiile art.123 alin.3 din Legea nr.215/2001 cu modificările ulterioare și ale HCL nr.177/2007 și nr.228/2007.
Prin decizia civilă nr 159/Ap din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare s-a respins ca nefondat apelul declarat.
Din considerentele deciziei se reține că posesia utilă exercitată asupra imobilului a început în anul 1945, aceasta fiind inițiată de către pârâta Irma, pe fondul pasivității titularului dreptului de proprietate de la acea vreme, Statul Român. Totodată, din declarațiile acelorași martori, a rezultat și raportul juridic stabilit ulterior, în anul 1978, între pârâta Irma și actualii posesori ai imobilului, reclamanți în cauză, în temeiul căruia a avut loc transmiterea posesiunii și conferirea caracterului util al acestuia, inclusiv posibilitatea joncționării celor două posesii în condițiile art.1860 și urm. Cod civil.
În acest context reținerile primei instanțe în sensul că regimul juridic aplicabil posesiei exercitate în cauză este cel reglementat prin disp.art.1846 și urm. art.1890 Cod civil, iar nu cel al Decretului Lege nr.115/1938 (intrat în vigoare abia în anul 1947, în urma adoptării Legii nr.241/1947) se prezintă a fi temeinic și legal (fila nr.30 din dosarul primei instanțe), astfel încât criticile apelantului structurate pe acest argument se prezintă a fi nefondate.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, conform căruia unica modalitate de intrare în legalitate a reclamanților cu privire la imobilul în litigiu o reprezintă cumpărarea lui de la apelant, tribunalul a reținut că efectele uzucapiunii se produc de drept, că acestea se produc printre altele și cu titlu de sancțiune față de conduita pasivă a titularului dreptului de proprietate care nu își administrează acest imobil, astfel încât a reținut caracterul nefondat al acestor critici.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M, solicitând respingerea acțiunii față de acest minister, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a persoanei juridice pe care o reprezintă.
În motivarea cererii sale, recurentul precizează că nu se află în patrimoniul său dreptul aflat în discuție, neputându-se naște nici un fel de raport juridic între Statul Român și un alt subiect de drept civil, prin care să se nască o obligație în sarcina recurentului, în condițiile în care nu a dispus niciodată asupra proprietății terenului din cauză.
Prin concluziile depuse, reclamanții au solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
Cercetând excepția de inadmisibilitate ridicată de intimați, se constată că aceasta este întemeiată, ceea ce va determina respingerea recursului ca urmare a admiterii excepției. După cum arată reclamanții, nu pot formula recurs decât părțile care au utilizat și calea ordinară a apelului, ori, părțile care critică decizia instanței de apel, prin care sentința care le-a fost favorabilă a fost schimbată.
În prezenta cauză, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, reținându-se calitatea procesuală a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, dar apel nu a declarat decât unitatea administrativ-teritorială, apelul acesteia fiind respins.
Nedeclarând apel, Statul Român nu poate sări un grad de jurisdicție, consecința pasivității sale procesuale fiind inadmisibilitatea recursului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat în favoarea intimaților, și, la 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibil recursul civil declarat de recurentul pârât STATUL ROMÂN reprezentant prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5 în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în S M,- și intimații pârâți, cu domiciliul necunoscut PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr.1 împotriva deciziei civile nr 159/Ap din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate reclamante suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 16 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
11.01.2010
Jud fond
Jud apel,
Dact CC
10 ex/15.01.2010
8 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
