Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 195
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 555 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civilă nr. 6877 din 05 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentându-l pe recurentul pârât, și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depusă întâmpinare.
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus dovada achitării taxei de timbru, delegație avocațială a avocatului - și delegație de substituire.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a arătat că s-a consemnat în practicaua încheierii de amânare a pronunțării, din dosarul tribunalului, că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, instanța de apel a obligat pe apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată. A pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul de a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată. A precizat că nici în recurs nu se solicită cheltuieli de judecată, depunând cerere scrisă în acest sens.
Intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului, arătând că în practica au fost consemnate cererile pentru cheltuieli de judecată solicitate de ambele părți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 29 august 2006, s-a înregistrat la Judecătoria Craiova acțiunea civilă formulată de reclamantul care a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să constate prin hotărâre judecătorească, valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul spațiu comercial compus dintr-o cameră în suprafață de 56,68 mp, situată în apartamentul imobilului din C,-, jud. D, hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
In ședință publică, pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, de la data întocmirii convenției, trecând o perioadă mai mare de 3 ani, reclamantul neintrând niciodată în posesia imobilului.
Prin sentința civilă nr. 8934 din 7 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 14959/C/2006, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului, ca prescrisă.
Instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând că reclamantul promitent cumpărător nu a intrat niciodată în posesia imobilului, astfel că termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit și potrivit art. 7 din Decretul 167/1958, pentru dreptul subiectiv afectat de o condiție suspensivă, prescripția extinctivă începe să curgă de la data realizării condiției.
In speță, condiția suspensivă s-a realizat la 17.11.2002, când imobilul a intrat în posesia pârâtului prin dispoziția Primarului, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție, care s-a împlinit înainte de formularea cererii, instanța respingând acțiunea ca prescrisă.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 399/08.03.2007 pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis recursul formulat de recurentul - reclamant în contradictoriu cu intimatul-pârât, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a analizat greșit acțiunea din prisma excepției prescripției dreptului la acțiune.
Primind cauza în rejudecare, instanța a înregistrat-o sub nr-.
În ședința publică din data de 05.05.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să solicite ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la vânzarea spațiului comercial compus din camera în suprafață de 55,68 mp situat în mun. C,- la valoarea stabilită in antecontractul încheiat la data de 17.10.1997 în condițiile actualizării sumei sau la valoarea stabilită în ultima expertiză întocmită de expert.
Prin sentința civilă nr.6877 din 05.05.2008, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul și obligat acesta către pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.555 din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- s-a respins apelul reclamantului. S-a respins și cererea intimatului pârât privind cheltuielile de judecată.
Instanța de apel a reținut în esență că nu este valabilă convenția părților, întrucât nu este îndeplinită condiția ca pârâtul să fie determinat sau determinabil.
Cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă cu motivarea că nu a dovedit efectuarea de cheltuieli în fața instanței de apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, criticând-o doar sub aspectul respingerii cererii intimatului privind cheltuielile de judecată.
Recurentul a arătat că prin decizia atacată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 pr.civ. întrucât atât la primul cât și la ultimul termen de judecată a învederat instanței că înțelege să recupereze pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate în apel.
A apreciat că instanța, în mod greșit a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în condițiile date - încălcând principiul disponibilității.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că pârâtul prin apărător a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în ședința publică de la 30 oct.2008.
Recursul este fondat.
Din încheierea de ședință de la 30 oct.2008, din dosarul nr- al Tribunalului Dolj - rezultă că avocat -pentru intimatul pârât - a solicitat respingerea apelului - precizând că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Prin urmare - pârâtul nu a formulat o cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
Conform art.274 alin.1 pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din textul legal rezultă că doar la cererea părții ce a triumfat în proces instanța acordă sau nu cheltuielile de judecată.
Drept expresie a principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu.
În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată, partea le poate cere pe calea unei acțiuni separate.
Cum în speță - în faza apelului - pârâtul nu a formulat o cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecată și chiar a precizat că le va solicita pe cale separată, în mod greșit Tribunalul Doljs -a considerat investit cu judecarea unei asemenea cereri și a respins-o ca nefondată. În mod legal, prin decizia atacată, instanța trebuia să ia act că intimatul pârât nu solicită cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente și în baza art.312 rap.la art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite recursul, a se modifica în parte decizia, în sensul că se va înlătura mențiunea de respingere a cererii intimatului pârât privind cheltuielile de judecată luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată - menținând restul dispozițiilor deciziei.
Se va lua act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 555 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 6877 din 05 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică în parte decizia, în sensul că se înlătură mențiunea de respingere a cererii intimatului pârât privind cheltuielile de judecată, luând act că nu se solicită cheltuielile de judecată.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Ia act că recurentul nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
25.02.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
