Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 197
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier:
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților,de Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, împotriva deciziei civile nr. 14 din 12.01.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimata, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură, transmisă prin fax, întâmpinare formulată de intimata Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor B, într-un exemplar.
Instanța constată că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu nesocotirea termenului prevăzut de dispozițiile articolului 308 alineatul 2 Cod procedură civilă și o va păstra la dosar drept concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției privind tardivitatea recursului declarat de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B de și pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția tardivității, avocat arată că recursul declarat de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor Baf ost înregistrat la data de 30.03.2009 iar comunicarea hotărârii instanței de apel s-a făcut la data de 11.03.2009. Solicită a se constata tardivitatea recursului formulat de acesta.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Solicită, de asemenea, a se constata că Direcția Generală de Pașapoarte nu a declarat recurs. Reclamanta a invocat că este fiica unui cetățean român, în conformitate cu dispozițiile articolelor 5 și 34 din Legea nr. 21/1991, "sunt și rămân cetățeni români care au dobândit și au păstrat cetățenia". Instanța de fond și cea de apel au fost obligate să se raporteze la acest aspect, s-a constatat că reclamanta s-a născut în anul 1951. Reclamanta a cerut să se facă dovada dacă există un act administrativ prin care s-a dispus retragerea cetățeniei dar nu există un astfel de act. Partea adversă avea obligația să facă dovada contrară.
Mai arată că, în ceea ce privește admisibilitatea cererii reclamantei, s-a depus la dosar o hotărâre pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B referitoare la acțiunea în realizare. Susține că dovada cetățeniei române se face cu actul de identitate sau cu pașaportul. Fiind născută în afara țării reclamanta nu a fost înregistrată în evidența statului român, aceasta este obligată să facă demers pentru ca ulterior să dobândească documentația.
Solicită respingerea recursurilor formulate de Ministerul Justiției, Libertăților și de Ministerul Administrației și Internelor, de asemenea, respingerea recursului formulat de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, acesta neformulând apel.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civila nr. 2911/3.03.2008, Judecătoria Iașia constatat că este competentă material să soluționeze cauza și a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, prin, prin avocat ales, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Justiției, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Direcția Generală de Pașapoarte.
S-a constatat că reclamanta este cetățean român.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că având în vedere că reclamanta s-a născut in Israel, in 1951, rezultă că nu figurează în baza de date a unei autorități române. Aceasta are o carte de identitate cu care își poate dovedi cetățenia israeliană, dar nu și una emisă de Statul Român. Prin urmare, reclamanta nu poate obține pașaport românesc.
Dacă s-ar încerca transcrierea actelor de stare civilă, autoritățile române nu ar avea posibilitatea legală de a stabili dacă este sau nu cetățean român, în lipsa unei mențiuni în baza de date.
Reclamanta nu poate solicita eliberarea unei dovezi a cetățeniei române nici Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și nici Direcției Generale de Pașapoarte.
Prin urmare, aceasta se poate adresa instanței de judecată pentru a solicita să se constate că este cetățean român.
Ministerul Justiției este autoritatea Guvernului României care reprezintă Statul Român in problemele legate de cetățenie.
Astfel, conform Legii cetățeniei, cererea de renunțare la cetățenia română se depune la Comisia care funcționează pe lângă Ministerul Justiției. Guvernul României dispune prin hotărâre retragerea cetățeniei române, sau, după caz aprobarea renunțării la cetățenia română, apreciind asupra propunerii făcută de Ministerul Justiției.
Ca atare, Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă, putând primi cereri de renunțare la cetățenie și să invoce o astfel de cerere ca motiv de respingere a acțiunii.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are calitate procesuală pasivă, ținând evidența cetățenilor români prin Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor (art.2 alin.2 din nr.OUG 97/2005).
Implicit și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor are calitate procesuală pasivă, organizând activitatea de evidență a persoanelor, conform art.45 și art.2 alin.3 din nr.OUG97/14.07.2005.
Direcția Generală de Pașapoarte are calitate procesuală pasivă pentru că aceasta poate confirma cetățenia română, conform art.35 din Legea nr.248/2007.
Reclamanta s-a născut la 11.08.1951, în Israel, fiind fiica lui și. (fost ), cetățean român, s-a născut in România, la I, județul I, la data de 11.03.1923, fiind fiul lui și, cetățeni români.
În 1958, și-a schimbat numele în; ulterior, s-a căsătorit, dobândind numele de (1974).
În consecință, la data nașterii reclamantei era în vigoare Legea nr.125/07.07.1948, conform căreia: "sunt cetățeni români prin filiație copiii legitimi sau nelegitimi, chiar dacă sunt născuți pe teritoriul altui stat ai căror părinți sunt sau devin cetățeni români" (art.6).
Pe de altă parte, nu s- făcut dovada renunțării la cetățenie sau retragerii acesteia.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.14 din 12.01.2009, a respins apelurile declarate de Ministerul Justiției și de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a păstrat sentința judecătoriei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că constatarea cetățeniei poate forma obiectul unei acțiuni declaratorii, când cetățenia este contestată pe căi de fapt sau de drept sau când existența ei apare incertă și nu poate fi dovedită în condițiile art. 21 din Legea nr. 21/1991, prin cartea de identitate, buletin de identitate ori pașaport.
Cauzele privitoare la cetățenie interesează ordinea publică, calitatea procesuală pasivă într-o astfel de acțiune revenind organelor administrației de stat cu atribuții specifice în această materie, în speță, Ministerului Justiției, potrivit capitolului VI din Legea nr. 21/1991 ("Procedura retragerii cetățeniei române și aprobării renunțării la cetățenia română") precum și Ministerului Internelor si Reformei Administrative, care ține evidența cetățenilor români potrivit art. 2 alin.2 din OUG 97/2005, prin intermediul Inspectoratului Național pentru Evidența Populației, la rândul său exercitând coordonarea și controlul metodologic al serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor (art.2 din OG 84/2001), fiind lipsit de relevanță că aceste structuri ori au personalitate juridica proprie ori nu fac parte din structura ministerului.
În ce privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că art. 34 din Legea nr. 21/1991 prevede că sunt și rămân cetățeni români persoanele care au dobândit și au păstrat această cetățenie potrivit legislației anterioare.
Reclamanta s-a născut la data de 11.08.1951 în Israel, având ca tată pe (fost ), născut la data de 11.03.1923 în municipiul
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 125/1948 sunt cetățeni români prin filiațiune copiii legitimi sau nelegitimi, chiar dacă sunt născuți pe teritoriul altui stat, ai căror părinți sunt născuți sau devin cetățeni români, iar potrivit art. 7 sunt cetățeni români prin filiațiune copiii legitimi sau nelegitimi din ai căror părinți numai unul este cetățean român sau devine cetățean român mai înainte ca ei să fie majori.
În ce privește cetățenia română a cel puțin unuia dintre părinții reclamantei, tribunalul a reținut că adoptarea Constituției din 1923, prin art. 133, consfințit acordarea cetățeniei române locuitorilor evrei din România și drepturi egale tuturor cetățenilor țării, urmare a încetățenirii evreilor născuți în țară, aceștia beneficiind de drepturi politice egale cu ceilalți cetățeni ai țării.
Mai mult, art. 5 din Regulamentul din 1.11.1923 emis de Ministerul d e Interne publicat în Monitorul Oficial nr. 172/1.11.1923 prevedea că naționalitatea română se dobândește de plin drept prin singurul fapt al nașterii pe teritoriul român, de orice persoană care nu se poate prevala de o altă naționalitate de naștere.
În raport cu dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța de apel a reținut că tatăl reclamantei era cetățean român, fiind născut pe teritoriul României, nefiind făcută dovada pierderii sau a retragerii cetățeniei acestuia în condițiile art. 22 din Decretul nr. 125/1948, prin certificat eliberat de Ministerul Justiției, respectiv prin decret al Marii Adunări Naționale, dovadă solicitată celor doi pârâți.
Ca urmare, în baza art. 7 din același act normativ, reclamanta a dobândit prin filiațiune cetățenia română, cetățenie în privința căreia, de asemenea, nu s-a făcut dovada pierderii ori a retragerii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor.
Prin cererea de recurs formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile Legii nr.21/1991 și a motivat sentința pe dispozițiile unui act normativ abrogat și anume Decretul nr.125/1948.
Deși din probele administrate în cauză rezultă într-adevăr că tatăl reclamantei s-a născut în județul I, aceasta nu a făcut însă și dovada cetățeniei române a tatălui sau a bunicilor săi, pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr.21/1991.
Instanța de apel și-a motivat decizia de admitere a cererii reclamantei în baza unui act normativ abrogat chiar și în condițiile în care, potrivit dispozițiilor acestuia, cetățeanul român care dobândea cetățenia altui stat, pierdea de drept cetățenia română.
Din probele administrate rezultă clar că intimata-reclamantă nu a făcut dovada cetățeniei române, a posibilității pentru a-i fi aplicate dispozițiile art.4 lit. "a" și art.5 alin.2 lit. "b" din Legea nr.21/1991 a cetățenilor români, republicată.
În mod greșit s-a stabilit că Ministerul Internelor și Reformei Administrative ar avea calitatea procesuală pasivă, atâta timp cât evidența cetățenilor români se realizează prin Inspectoratul Național pentru Evidența Populației, iar atribuțiile privind întocmirea, păstrarea, evidența, eliberarea pașapoartelor simple ale cetățenilor români, revin Direcției Generale de Pașapoarte.
Având în vedere că unitățile care au atribuții în eliberarea documentelor fie nu fac parte din structura organizatorică a recurentei, fie au personalitate juridică, recurenta nu putea avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Prin cererea de recurs formulată, Ministerul Justiției și Libertăților a învederat că, Tribunalul Iașia pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și a nesocotit dispozițiile speciale de acordare a cetățeniei române prevăzute de Legea nr.21/1991.
Constatarea faptului că reclamanta este cetățean român în temeiul Legii nr.125/1948 care nu mai este în vigoare, fiind abrogată prin Decretul nr.33/1992, încalcă îndeplinirea formalităților și verificarea înscrisurilor cerute de Legea nr.2/1998, legea în vigoare privind acordarea cetățeniei române.
Probele care au stat la baza formării convingerii instanței la pronunțarea hotărârii sunt prezumțiile, necompletate de înscrisuri convingătoare, iar temeiul avut în vedere de instanță în constatarea cetățeniei române a apelantei sunt prevederile unei legi abrogate.
Recurentul a arătat că admiterea acțiunii reclamantei și constatarea că aceasta este cetățean român este o procedura paralelă cu cea specială în materie, prevăzută expres de legiuitor și anume Legea nr.21/1991 - legea cetățeniei române.
Față de această situație în cauză instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intrând în sfera de atribuții a puterii legislative.
Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor consideră că hotărârea tribunalului este nelegală, deoarece, potrivit art.11 alin.1 și 2 din OG nr.84/2001, inspectoratul este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, ce funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor și care exercită atribuțiile ce îi sunt date în competență prin lege, cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor.
Susține recurentul că, potrivit Legii nr.21/1991, acordarea, pierderea și redobândirea cetățeniei române, inclusiv activitatea de clarificare a cetățeniei, reprezintă un atribut exclusiv al Direcției Generale de Pașapoarte, astfel că el nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de părți și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și de Ministerul Administrației și Internelor sunt întemeiate, iar cel declarat de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor este inadmisibil.
Astfel, reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune în constatarea calității de cetățean român.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Aceste prevederi legale instituie caracterul subsidiar al actiunii in constatare, actiunea nefiind admisibila daca partea are la dispozitie o actiune in realizarea dreptului.
Conform art.21 din Legea nr.21/1991 dovada cetățeniei române se face cu carte de identitate sau după caz, cu buletinul de identitate, pașaportul ori cu certificatul prevăzut la art.19 alin. h din lege.
In prezenta cauza,reclamanta nu a făcut dovada că a urmat procedura stabilită prin lege, în sensul că a cerut eliberarea pașaportului care să ateste calitatea sa de cetățean român, insa,raportat la actiunea in realizare prevazuta de acest text, cererea in constatarea cetateniei romane este inadmisibila.
În consecință, față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților și de Ministerul Administrației și Internelor și se va modifica în tot decizia recurată.
Se vor admite apelurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și de Ministerul Administrației și Internelor, și se va schimba în tot sentința instanței de fond.
Se va admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și se va respinge acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Administrației și Internelor.
Avand in vedere prevederile art 48 alin 2 Cod procedura civila, care stipuleaza ca atunci cand,prin natura raportului juridic, efectele hotararii se intind asupra tuturor paratilor, cum este cazul in speta, actele de procedura indeplinite numai de unii din ei folosesc si celorlalti parati,Curtea va extinde efectele recursurilor declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și de Ministerul Administrației și Internelor și față de Inspectoratul Național pentru Evidența Populației și Direcția Generală a Pașapoartelor si va respinge acțiunea promovată de reclamantă și în contradictoriu cu acești doi pârâți.
În ceea ce privește recursul declarat de Inspectoratul Național pentru Evidența Populației, Curtea constată că acesta nu a declarat apel.
Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare ce nu poate fi exercitată omissio medio, de către partea care nu a exercitat calea de atac a apelului.
Raportat la această regulă, din coroborarea prevederilor art.299 alin.1 cu cele ale art.377 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că hotărârile date în primă instanță, împotriva cărora nu s-a exercitat calea de atac a apelului, au devenit irevocabile nefiind susceptibile de a fi atacate cu recurs.
În consecință, în baza art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Institutul Național pentru Evidența Populației.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva deciziei civile nr.14 din 12.01.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în tot.
Admite apelurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.2911 din 3.03.2008 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Administrației și Internelor și drept consecință:
Respinge acțiunea civilă promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și Direcția Generală de Pașapoarte, urmare a extinderii efectelor recursului față de ultimele două pârâte.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 15.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
22.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Mona Maria Pivniceru, Adriana
