Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 216/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6093/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.216R
Ședința publică din data de 15.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de, împotriva sentinței civile nr.1065 din data de 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, A, -, și, având ca obiect "acțiune în constatare - constatare vechime în muncă".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta prin consilier juridic G, ce depune la dosar împuternicire nr.6/12.01.2010, și intimații prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.195/26.11.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Avocatul intimaților depune la dosar tabelul nominal prin care este mandatat de către intimați să-i reprezinte la Curtea de Apel București în recurs, și practică judiciară pe care o înmânează și consilierului juridic al recurentei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
Intimații, prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor dezvoltate în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1065 din data de 27.05.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții:, a, lordana, în contradictoriu cu pârâtul - SRL și pe cale de consecință s-a constatat că munca depusă de reclamanți constituie perioadă ce se încadrează în grupa l-a de muncă după cum urmează: - 1.04.1992/1.01.1996; - 15.06.1982/10.09.1982; 15.08.1983-12.09.1988; 1.04.1992 - 1.01.1996; 15.12.1998/1.04.2001; - 17.12.1990/1.06.1997; 1.11.1997/1.04.2001; - 1.08.1990/10.08.1995; - 3.03.1976/1.03.1984; 1.04.1992/1.11.1993; - 16.05.1989-1.06.1997; 1.02.1998-1.05.2000; - 1.08.1966/14.10.1968; 11.03.1970/18.02.1974; - 1.04.1992/1.06.1997; 1.02.1998/1.04.2001; a - 15.10.1982/15.09.1997; - 1.04.1992/1.06.1997; 1.02.1997-1.04.2001; - 22.04.1976/1.06.1997; 17.11.1997/1.04.2001; - 25.12.1986/1.04.2001; - 3.11.1978/1.06.1997; 1.03.1998/1.04.2001, lordana - 27.09.1999/5.01.2000; 1.06.2000/1.04.2001; - 14.05.1984/1.06.1997; 23.-/1.04.2001; - 20.07.1982/1.09.1993; 1.-/1.04.2001; - 6.07.1979/1.06.1997; 26.02.1998/1.04.2001; - 1.03.1997/1.06.1997; 21.01.1998/1.04.2001; - 7.10.1982/11.06.1997; 26.01.1998- 1.04.2001; - 16.03.1989/1.06.1997; 16.04.1998/1.04.2001; - 10.05.1972/25.02.1974; 25.06.1975/16.03.1987; - 25.04.1991/1.09.1994; 1.02.1995/1.06.1997; 18.05.1998/1.04.2001; - 3.05.1972/1.06.1997; 23.02.1998/1.09.1999; - 7.08.1978 - 24.05.1989; 1.03.1990 - 1.06.1997, 26.02.1998 - 1.04.2001; - 16.07.1971/1.06.1997, - 16.02.1973/1.06.1997; - 14.04.1986/1.04.1994; - 27.04.1984/1.11.1993; 24.05.1999/1.04.2001; - 11.10.1972/15.04.1974; 1.05.1986/21.06.1997; 19.01.1998/1.04.2001; - 16.03.1994/1.08.1994; 17.10.1995/3.02.1997; 1.04.1999/1.04.2001, - 126.08.1965/1.10.1990; - 3.04.1998/1.04.2001; - 1.02.1998/1.04.2001; - 19.05.1982/1.06.1997; 16.02.1998/1.04.2001; - 2.07.1984/1.01.1994; - 1.10.1990/1.06.1997; 19.12.1997/1.04.2001; - 21.01.1965/21.06.1965; 6.02.-.03.1969; 1.04.1983/1.04.1995; 15.05.1990/1.06.1997/1.11.1997-6.07.2000.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile privitoare la grupa I de muncă pentru perioadele mai sus menționate și s-a luat act că nu s-au solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit prevederilor art.13 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția "perioada lucrată după 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă", nominalizarea persoanelor care se încadrează în aceste grupe de muncă făcându-se de conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care-și desfășoară activitatea persoanelor respective.
S-a constatat că, în baza dispozițiilor art.3 din Ordinul nr.1566/1995 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Industriilor și Ministerului Sănătății "locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite din industria chimică și petrochimică, necuprinse în grupa I de muncă, vor beneficia de încadrarea în grupa a ll-a de muncă în vederea pensionării conform Ordinului nr.50/1990."
S-a avut în vedere că, așa cum rezultă fără echivoc din raportul de expertiză, începând cu anul 1969 și până la data de 1.04.1992, reclamanții au fost încadrați în grupa I de muncă.
S-a considerat că, pe întreaga perioadă precizată de reclamanți în tabelul anexă la cererea introductivă, aceștia au desfășurat activitate în locuri de muncă din grupa I de muncă iar în cărțile de muncă nu este înregistrată vreo decizie a conducerii societății angajatoare cu privire la grupa de muncă.
S-a apreciat oportunitatea schimbării încadrărilor în grupa de muncă a apărut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.49/1992 prin care s-a instituit calculul diferențiat al contribuției la asigurările sociale, în grupele de muncă cu relevanță pentru costurile societății.
Însă pentru a putea să opereze în sensul Legii nr.49/1992, societatea trebuia să respecte prevederile legale privitoare la încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă, prevederi cuprinse în Ordinul nr.50/1990.
S-a menționat că, modificarea încadrării unor locuri de muncă din grupa I în grupa II de muncă se putea efectua numai în baza unor documente care să ateste îmbunătățirea condițiilor de muncă din societatea comercială, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
În fine, așa cum arată însăși pârâta prin întâmpinare, aceasta a dobândit activele fostei - T SA în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3681/2004, obligându-se să preia, să păstreze și să gestioneze arhiva societății comerciale lichidate judiciar.
S-a precizat că, în cauză este vorba despre un transfer al unei părți a societății situație în care reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția dreptului lor decurgând din muncă potrivit art.169 din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs " " SRL T, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că expertiza nu a fost efectuată de către un expert în relații de muncă, ci de către un expert contabil, care nu s-a prezentat la sediul societății și nu a analizat fiecare caz în parte, nefiind consultate toate documentele din arhiva T SA. respectiv statele de plata a salariilor întocmite pe instalații, secții, servicii, precum și nominalizarea reclamanților după data de 01.04.1992, pe situațiile de încadrare în grupa a II-a de muncă în vederea plății CAS-ului, conform Precizărilor nr.974 pct.1 lit.d ale.
Astfel, s-a învederat că în procesul verbal din data de 17.03.2004 al Comisiei de analiză a încadrării în grupe de muncă, cei nominalizați au perioade lucrate atât în grupa I cât și în grupa a II a, nu numai în grupa I cum se afirmă în expertiză.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile legale referitoare la încadrarea locurilor de muncă în grupe de muncă, respectiv Ordinului 50/1990, HG.559/1990, Ordinul 969/1990, Ordinul 1566/1995, au fost încadrate unele locuri de muncă în grupa I, nominalizate expres în anexele la prevederile legale de mai sus, altele în grupa a II - a, iar simplul fapt de a fi angajați la - T SA nu le dă dreptul de a fi încadrați obligatoriu numai în grupa I de muncă.
S-a solicitat a se reține ca fiind eronată concluzia expertului potrivit căreia toate locurile de muncă de pe platforma societății corespund condițiilor de încadrare în grupa I de muncă, de vreme ce nu toate locurile de muncă sunt în secții direct productive de îngrășăminte chimice.
S-a învederat că Ordinul nr.50/1990, în cele două anexe ale sale, încadrează explicit locurile de muncă în grupe de muncă, atât în grupa I cât și în grupa a II - a de muncă, menționându-se că opiniile expertului încalcă prevederile acestui ordin, întrucât nu ține cont de repartizarea locurilor de muncă pe grupe, după condițiile specifice de la fiecare loc de muncă.
S-a arătat că expertul a considerat greșit că dacă toate locurile de muncă sunt în perimetrul societății, automat ele se încadrează în grupa I de muncă.
S-a menționat că este evident că locurile de muncă și ocupanții acestora au fost încadrate unele în grupa I și altele în grupa a II-a și din modul cum a fost calculată contribuția la asigurările sociale, diferențiat pe grupe de muncă, așa cum a impus Legea nr.49/1992, aspect care nu a fost studiat și luat în considerare de expert, deși trebuia să cunoască prevederile legale în legătură cu încadrarea în grupe de muncă și să constate că locurile de muncă ale reclamanților nu se regăsesc menționate între cele de grupa
Prin întâmpinarea formulat intimații au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, depunând la dosar procesul-verbal din data de 17.03.2004, al Societății Comerciale "T" SA și practică judiciară în materie.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze acțiunea formulată de către intimații reclamanți, având ca obiect constatarea faptului că activitatea desfășurată de către aceștia la T SA T M - preluată de pârâta " " SRL T M se încadrează în grupa I de muncă, precum și obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor privitoare la grupa I-a de muncă pentru fiecare reclamant, corespunzător perioadelor lucrate.
Expertul desemnat de către instanța de fond a verificat carnetele de muncă ale intimaților reclamanți, cât și alte înscrisuri prezentate de către recurentă și a constatat că reclamanții grupa de muncă în care au fost și au rămas încadrați reclamanții este grupa I de muncă fără ca această situație să fie consemnată în cărțile de muncă ale acestora.
De asemenea, în urma consultării documentelor puse la dispoziție de unitate, expertul a concluzionat că locurile de muncă și felul muncii petenților erau aceleași cu cele precizate în procesul-verbal încheiat la data de 17.03.2004, care cuprindea salariați ce urmau a fi disponibilizați și a stat la baza emiterii adeverințelor către Oficiu de Pensii în care se precizează încadrarea în grupa I de muncă.
Potrivit încheierii de ședință de la termenul din 17.12.2008, la care a fost desemnat expertul contabil rezultă că pârâta recurentă a lipsit, însă, ulterior, nu a avut nici o obiecțiune cu privire la desemnarea acestuia, legat de competența expertului de a întocmi raportul de expertiză încuviințat în cauză.
Urmează a fi înlăturată și critica referitoare la faptul că expertul desemnat în cauză nu a analizat fiecare caz în parte, din însășin susțâinerile recurentei, rezultând că expertul sa prezentat la sediul societății în vederea efectuării raportului de expertiză, iar din cuprinsul acestuia rezultând că material documentar ce a stat la baza efectuării respectivului raport a constatat în cărțile de muncă ale reclamantului, statele de plată ale acestora, procesul-verbal din 17.03.2004, referatul din 01.01.2004, părțile fiind citate la sediul pârâtei, prilej cu care s-a întocmit și un proces-verbal, iar la efectuarea expertizei au participat din partea reclamanților av., iar din partea unității recurente a participat șefa serviciului de resurse umane.
De altfel, după depunerea raportului de expertiză la dosarul de fond, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din 22 aprilie 2009, pârâta recurentă deși a beneficiat de un termen pentru depunerea obiecțiunilor nu a formulat obiecțiune la raportul de expertiză și nici nu a înțeles să prezinte instanței de fond ștatele de plată ale intimaților, despre care face referire că se află în arhiva - T SA și nu au fost consultate de către expert.
Pe de altă parte, deși în recurs, părțile au posibilitatea de a administra proba cu înscrisuri, potrivit art.305 pr.civ. partea recurentă nu a înțeles să administreze în cauză această probă și să depună la dosar ștatele de plată ale intimaților, prin care să facă dovada contrarie celor reținute în raportul de expertiză.
Așadar, în condițiile în care recurenta pârâtă nu a solicitat efectuarea unei contraexpertiză or administrarea altor dovezi cu echivalență probatorie sau care să fie de natură a contrazice constatările cu caracter științific ale expertului desemnat, Curtea consideră că în mod corect au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond concluziile expertizei efectuată în cauză.
Curtea reține și faptul că în considerentele hotărârii, în conformitate cu prevederile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. a arătat motivele pentru care a înlăturat apărarea pârâtei-recurente referitoare la reținerea CAS corespunzător grupei a II-a de muncă cu începere din 1.04.1992, conform Legii nr.49/1992, precizând în acest sens că din examinarea carnetelor de muncă ale intimaților-reclamanților a rezultat că nu există nici o mențiune cu privire la schimbarea meseriei, funcției sau a locului de muncă, care să justifice trecerea acestora la grupa a II de muncă.
Pentru toate considerentele arătate, având în vedere faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - " " SRL, împotriva sentinței civile nr.1065 din data de 27.05.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, a, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
