Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 231
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -, bloc. 1,.7,. 27, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1109/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SA, cu sediul în B,-, jud.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind intimata-pârâtă SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă în cuprinsul căreia aceasta invocă excepția tardivității formulării recursului de către reclamant și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Recurentul-reclamant, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea luând act că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul atât asupra excepției tardivității recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, cât și asupra recursului.
Recurentul-reclamant, având cuvântul cu privire la excepția tardivității recursului, arată că a declarat în termen recursul astfel că solicită respingerea excepției invocate de intimata-pârâtă.
Cu privire la recursul său, arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că nu a fost de acord să se efectueze o expertiză de specialitate, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta "" SA B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că în perioada 15.08.1975-05.05.1998 și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei în loc de muncă încadrat în grupa I-a de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat instanței că a fost angajat ca electrician întreținere și și-a desfășurat activitatea în cadrul secției ce se încadrează în grupa I de muncă.
La momentul încadrării, în carnetul de muncă nu s-a specificat în mod concret locul de muncă, respectiv secția. În momentul pensionării a constatat acest lucru și a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverințe din care să rezulte tocmai faptul că a lucrat în permanență la secție, în grupa I de muncă. Cu toate acestea, nu a fost emisă acea adeverință, reclamantul adresându-se instanței de judecată.
În dovedirea acțiunii s-a depus la dosar copia carnetului de muncă.
Pârâta a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât reclamantul a fost salariatul pârâtei pe perioada 15.08.1975-10.02.1992, în meseria de electrician. De la 15.08.1975-03.05.1978 a fost încadrat electrician întreținere deservind întreaga societate, iar de la 03.05.1978 a fost electrician la secția turnătorie.
În dovedirea întâmpinării s-au depus la dosar adeverința nr. 2189/09.11.2007, listă de avans chenzinal, state de plată.
La solicitarea reclamantului au fost audiați martorii și.
Instanța de fond a pus în discuția reclamantului, la termenul de judecată din data de 03.12.2007, necesitatea efectuării unei expertize în organizarea muncii și salarizare, care să stabilească, în funcție de mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului, activitatea desfășurată de acesta în cadrul pârâtei, pe baza actelor existente la sediul societății, dacă pentru perioada indicată în acțiune, poate fi acordată reclamantului grupa I de muncă.
Reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea expertizei, considerând suficiente probatoriile administrate, respectiv înscrisuri și declarațiile martorilor.
Prin sentința civilă nr.1109 din 03.12.2007 Tribunalul Buzăua respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "" SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul fostei societăți B- actualmente "" SA, în perioada 15.08.1975-10.02.1992, în meseria de electrician. Pentru perioada 15.08.1975-03.05.1978 a fost încadrat ca electrician întreținere, deservind întreaga activitate, perioadă pentru care pârâta i-a acordat grupa a II-a de muncă, eliberând adeverința nr.2189/09.11.2007, pe baza datelor extrase din statele de plată existente în arhiva societății și a mențiunilor din carnetul de muncă.
Astfel, s-a reținut că reclamantul a deservit, în calitate de electrician, întreaga întreprindere și nu o anumită secție, lucru ce reiese din anexele 2,3,4,5,6, unde apare reclamantul "electrician", sau "atelier electric". Pe aceste considerente, a fost acordată grupa a-II-a de muncă pentru acea perioadă.
S-a mai reținut de către instanța de fond că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl constituie solicitarea acestuia de a-i fi acordată grupa I de muncă, precizând că activitatea sa a fost desfășurată în cadrul secției încadrată în grupa I de muncă.
Deși din depozițiile martorilor, a rezultat că reclamantul ar fi fost repartizat în cadrul secției la angajarea în cadrul pârâtei, acest lucru nu rezultă din carnetul de muncă și celelalte înscrisuri existente la sediul societății angajatoare.
Conform Ordinului nr. 50/1990, încadrarea în grupa I și II de muncă se face de către conducerea unităților, proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Anul de muncă efectiv lucrat în locuri cu condiții deosebite se stabilește prin totalizarea, până la obținerea unui an complet de muncă, a perioadelor în care personalul a lucrat efectiv în locuri ce se încadrează în grupele I și II de muncă (pct. 8). În cazul persoanelor care își desfășoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât la grupa I, cât și la grupa II, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50% din programul de lucru, încadrarea se face în grupa II, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupele I și II se obține o perioadă ce reprezintă cel puțin de 70%, cât este prevăzut în grupa II de muncă (pct. 2).
În cazul în care personalul lucrează întregul program la mai multe locuri de muncă din care unele sunt încadrate în grupa I, iar celelalte în grupa II de muncă, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa II. Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate specificului se succed în locuri de muncă prevăzute de grupele I și II, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare din cele 2 grupe, personalul va fi încadrat în grupa a II-a de muncă.
A mai reținut instanța de fond că reclamantul nu a putut dovedi timpul efectiv lucrat, aceasta putându-se dovedi prin efectuarea unei expertize în organizarea muncii și salarizare, probă cu care acesta nu a fost însă de acord.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul în conformitate cu disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, învederând instanței că din probele administrate în cauză (depoziții martori) rezultă că și-a desfășurat activitatea în mod efectiv și permanent într-o secție încadrată în grupa I de muncă.
A mai arătat recurentul că instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamantul nu este de acord cu efectuarea unei expertize de specialitate deși nu s-a opus acestei expertize.
Recurentul a precizat că foștii săi colegi de muncă au obținut grupa I de muncă fie pe baza unor declarații notariale fie pe baza unor hotărâri judecătorești în care nu au fost efectuate expertize de specialitate.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citată intimata SA a formulat întâmpinare la recurs, invocând excepția tardivității întrucât recursul nu a fost introdus în termen legal și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Excepția preliminară a tardivității formulării cererii de recurs invocată de către intimată este neîntemeiată deoarece sentința recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 11.01.2008 iar cererea de recurs a fost introdusă la data de 18.01.2008, cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr.168/1999 rap. la art. 301 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei recursul se dovedește a fi nefondat întrucât reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 15.08.1975-10.02.1992 în funcția de electrician. Pentru perioada 15.08.1975-03.05.1978 a fost încadrat ca electrician întreținere, deservind întreaga unitate. Pentru această perioadă, reclamantului i s-a acordat grupa a II a de muncă conform adeverinței nr. 2189/09.11.2007, pe baza datelor extrase din ștatele de plată existente în arhiva societății și a mențiunilor din carnetul de muncă.
Solicitarea reclamantului de a-i fi acordată grupa I de muncă întrucât activitatea sa a fost desfășurată în cadrul secției vine în contradictoriu cu ceea ce reiese din anexele 2, 3, 4, 5, 6 unde reclamantul figurează ca "electrician " în " atelier electric".
În mod corect instanța de fond a coroborat depozițiile martorilor că reclamantul ar fi fost repartizat în cadrul secției la angajarea în cadrul pârâtei, cu celelalte înscrisuri existente la sediul societății angajatoare, în care nu se menționează acest aspect.
Într-adevăr, conform Ordinului nr. 50/1990 nu rezultă implicit că atelierul electric își desfășoară activitatea în condiții care să necesite încadrarea în grupa I de muncă.
Susținerile recurentului că ar fi achiesat la necesitatea efectuării unei expertize sunt contrazise de mențiunile consemnate în practicaua sentinței recurate din care rezultă că apărătorul reclamantului a apreciat că nu se impune o expertiză de specialitate întrucât înscrisurile de la dosar sunt suficiente.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge excepția tardivității recursului invocată de intimată, iar, pe fond, va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimată.
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. -, bloc. 1,. 7,. 27, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1109/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SA, cu sediul în B,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.03.2008
dosar fond - -- Tribunalul Buzău
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Vera Andrea
