Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 237/
Ședința publică din 12 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții: și, ambii domiciliați în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.258/A din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2/12.01.2009, emisă de Cabinetul individual- Baroul Vâlcea, care răspunde și pentru recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant, lipsind intimata-reclamantă -.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 0,15 lei-timbru judiciar și cu 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în discuția părților valoarea litigiului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, susține că litigiul de față nu este evaluabil întrucât nu se raportează la o masă succesorală. Fiind întrebat de instanță, precizează că în faza procesuală a apelului a fost împuternicit pentru reprezentare de către autorul recurenților, numitul, care avea procură pentru aceștia și până în prezent nu i-a fost retras acest mandat.
Intimatul-reclamant, precizează că nu îl interesează masa succesorală și că și-a restrâns acțiunea numai la stabilirea calității de moștenitor. Fiind întrebat de instanță, precizează că terenul despre care face vorbire în acțiune are valoare de 300.000.000 lei vechi.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Constatând recursul în stare de judecată, curtea, acordă cuvântul asupra lui, punând în discuția părților admisibilitatea și legalitatea căii de atac în raport de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți și, susține că recursul de față este admisibil, obiectul acțiunii fiind petiție de ereditate.
Susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, susține că recursul este inadmisibil și solicită respingerea lui.
În subsidiar, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.328 din 15 februarie 2008, Judecătoria Drăgășania admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, admis acțiunea principală și a constatat deschisă succesiunea autorului, decedat la 23.09.2004, de pe urma căruia a rămas ca unic moștenitor acceptant al succesiunii reclamantul (decedat în timpul procesului), în ale cărui drepturi succesorale se substituie legatarii universali și.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de intervenție în interesul pârâților și, reținând în considerente că pârâții nu au făcut dovada că au acceptat succesiunea autorului în termen, câtă vreme nu au făcut niciun act material de acceptare a succesiunii acestuia.
Împotriva sentinței au declarat recurs, calificat de instanță ca fiind apel în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține în motivare că în anul 1991, în calitate de moștenitori ai autorilor comuni și, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile rămase în succesiunea acestora, printre ele aflându-se și terenul de 700 pentru care s-a pretins că a rămas de pe urma lui, care ar fi singurul moștenitor acceptant al succesiunii.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.258/A din 06 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul, reținând în esență că, prin cererea introductivă s-a solicitat să se constate că reclamantul este unicul moștenitor acceptant al succesiunii autorului, care a decedat la 23.09.2004, iar niciunul dintre martorii audiați nu a confirmat luarea vreunui bun succesoral de către apelanți din succesiunea acestuia. S-a reținut că susținerea apelanților, privind formularea cereri de reconstituire în 1991 pentru terenul de la autorii și, nu-și găsește corespondent în situația de față, care privește succesiunea autorului, la care apelanții nu au făcut dovada că au acceptat tacit sau expres succesiunea în condițiile art.700 Cod civil.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.700 Cod civil, constatând că unicul moștenitor acceptant al succesiunii este, în ale cărui drepturi succesorale se substituie legatarii universali și, decedând în timpul soluționării cauzei.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă, împotriva deciziei au formulat recurs pârâții și.
Se susține că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea criticii se susține că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu s-au conformat dispozițiilor date de Tribunalul Vâlcea prin decizia civila nr.1/A/11.01.2007 irevocabilă prin decizia civilă nr.205/R/2007 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a stabilit ca instanța de fond, la rejudecare, să verifice dacă reclamantul-intimat este singura persoana care a exercitat acte de acceptare tacită a succesiunii autorului, dată fiind calitatea de succesibili coindivizari a părților din dosar cu autorul după autorii și, a căror moștenire nu a fost lichidată până la data decesului autorului.
Se mai susține de către recurenți că au exercitat acte materiale de acceptare tacită a succesiunii autorilor și.
Totodată, în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a lui, având în vedere împrejurarea că reclamanții au solicitat, prin cererea introductivă de chemare în judecată, să se constate faptul că sunt singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii numitului și au indicat bunurile masei succesorale, bunuri care au aparținut de fapt autorilor și, autori la moștenirea cărora vine și.
Recurenții mai susțin că precizarea cererii făcută de reclamant la ultimul termen de judecată (01.02.2008), reprezintă în fapt o modificare în totalitate a acțiunii principale, această cerere nefiind pusă în discuția părților, instanța încălcând astfel principiul contradictorialității dreptului procesual civil.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanții-intimați, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Ori, litigiul dedus judecății are ca obiect o petiție de ereditate, acțiune reală, prin care se urmărește deposedarea moștenitorului aparent de bunurile succesorale, care au fost evaluate la suma de 300 000 lei vechi, respectiv 3000 RON, fiind de necontestat caracterul său patrimonial, în condițiile în care se tinde la apărarea acestui drept.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, obiectul cauzei este patrimonial și sub valoarea 100.000 lei, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului potrivit disp. art. 282/1 cod procedură civilă, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.258/A din 06 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.02.2009
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
