Speta drept civil. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.236/
Ședința publică din 12 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător - --
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.306/A din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 0,15 lei-timbru judiciar și cu 10,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că prin intermediul serviciului registratură, recurenta-reclamantă a depus la dosar un memoriu, iar intimatul-pârât, întâmpinare.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.1142/20 decembrie 2007, Judecătoria Brezoia respins acțiunea prin care reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul, în calitatea sa de expert, să se constate falsul lucrării de expertiză întocmită de acesta, în dosarul nr.4789/2001 al Tribunalului Vâlcea.
În motivare, s-a reținut în fapt că, împotriva lucrării pretins false s-a formulat plângere penală, în sensul că măsurătorile nu au fost corecte, au fost schimbate categoriile de folosință și cu prilejul lotizării nu s-a respectat cota stabilită de instanță, precum și voința exprimată de testatoare, în actul său.
În urma acestei plângeri, expertul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin.1 și 4 Cod penal, prin rezoluția dată în dosarul nr.2274/P/2004 confirmându-se propunerea de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a constatării faptului că raportul de expertiză nu conține afirmații necorespunzătoare adevărului. Plângerea formulată potrivit art.2781Cod procedură penală a fost respinsă prin sentința civilă nr.7/10 ianuarie 2006 Judecătoriei Rm.V, după cum a fost respinsă și o altă plângere formulată de aceeași reclamantă, împotriva soluției dată în același dosar, prin sentința penală nr.848/2 iunie 2006.
În drept, cererea a fost respinsă, cu motivarea că ea ar putea fi examinată într-o eventuală înscriere în fals cu privire la înscris, lucru pe care reclamanta nu l-a făcut.
Totodată, s-a mai constatat că dispozițiile art.184 Cod procedură civilă, permit instanței civile să cerceteze falsul prin orice mijloc de probă, numai atunci când nu este cazul de judecată penală ori dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris.
Or, în cazul de față a avut loc o judecată penală care a constatat inexistența alterării adevărului prin lucrarea defăimată.
S-a mai reținut și faptul că, împotriva expertizei, cu prilejul judecății de fond, au fost formulate obiecțiuni care au fost avute în vedere de instanță și au fost respinse motivat.
Prin cererea formulată la data de 25 ianuarie 2008, reclamanta a solicitat instanței a îndrepta, lămuri și completa hotărârea în sensul analizării pe fond a cererii sale și anulării raportului de expertiză.
Prin încheierea din data de 31 mai 2008, judecătoria a respins cererea arătând că ea nu se încadrează nici în cerințele art.281 și nici în cele art.2811,2civ.
Cod PenalApelul declarat împotriva sentinței și a încheierii camerei de consiliu din data de 31 mai 2008 fost respins ca nefondat de către Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă nr.100/A din 22 aprilie 2008.
În motivare, s-a reținut în fapt că instanța civilă a cenzurat deja lucrarea de expertiză al cărui fals se invocă în prezenta judecată, nemulțumirile apelantei fiind, în realitate, legate de cele reținute de către instanță în cadrul încheierii de admitere în principiu.
Prin decizia civilă nr.293/R/29 septembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI, admițând recursul formulat de reclamantă, a casat decizia și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, cu îndrumarea de a cerceta eventualul fals săvârșit cu prilejul întocmirii expertizei, care ar fi de natură să influențeze în mod hotărâtor soluția pronunțată de instanță, în opinia instanței de recurs persoana având posibilitatea de a opta pentru cercetarea falsului, fie în cursul judecății, fie după stingerea litigiului prin pronunțarea hotărârii.
S-a mai pus în vedere instanței să ceară reclamantei a preciza în ce constă falsul săvârșit, dacă acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals, așa cum este ea reglementată de Codul penal sau dacă expertul a făcut, în lucrarea sa, cu intenție, aprecieri ce nu corespund adevărului, fapta urmând a fi apreciată ca o mărturie mincinoasă în raport de care Parchetul s-a pronunțat.
Astfel, reinvestit, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.306/A/18 decembrie 2008, respins apelul ca nefondat.
În motivare, s-a reținut că potrivit îndrumărilor date de instanța de casare apelanta-reclamantă a precizat că mențiunile expertului din cuprinsul raportului său nu corespund adevărului, aprecierile fiind făcute cu intenția de aop rejudicia.
Astfel, fapta imputată expertului o reprezintă prezentarea denaturată a realității, cu ocazia întocmirii raportului său, cu intenția de a avantaja părțile adverse.
Instanța reține că, în măsura în care susținerile reclamantei s-ar dovedi corecte, fapta ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, așa cum este ea descrisă de dispozițiile art.260 Cod penal: fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat-.
În ceea ce privește această infracțiune și eventuala săvârșire a ei de către expert, hotărârea penală se bucură, în fața instanței civile, de deplină putere de adevăr, prin ea stabilindu-se că nu există vreo alterare a adevărului săvârșită prin lucrarea ce constituie mărturia expertului.
În ceea ce privește procedura cercetării falsului, s-a constatat că ea nu poate fi declanșată în privința mărturiei expertului sub aspectul constatării sale proprii tehnice, ci ea în condițiile art.180-184 Cod procedură civilă poate privi eventuala falsificare a scrisului, semnăturii, contrafacerii scrierii sau subscrierii, alterarea în orice mod de natură să producă consecințe juridice, așa cum prevăd dispozițiile art.290 Cod penal prin raportare la art.288 Cod penal.
Or, nu această din urmă alterare o pretinde reclamanta, ci pe cea săvârșită cu intenție prin prezentarea drept adevărată a unei alte stări de fapt decât cea existentă pe teren de către expert. Această faptă nu poate întruni decât conținutul infracțiunii de mărturie mincinoasă sub aspectul căreia, cum s-a arătat, s-a dispus neînceperea cercetării, întrucât fapta nu există.
În același timp, criticile referitoare la depunerea jurământului, convocarea părților, modul de efectuare a raportului, lotizarea bunurilor, în realitate reprezintă obiecțiuni la raportul de expertiză ce se pot invoca în dosarul în care ea se face iar nu în procedura falsului.
Împotriva deciziei, în termen a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru greșita omisiune, de către instanța de apel, a cercetării săvârșirii de către expert a elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, așa cum sunt ele prevăzute de art.189 Cod penal, instanța pronunțându-se numai sub aspectul celor prevăzute de art.288 și art.260 Cod penal, invocându-se nemotivarea hotărârii.
Totodată, se pretinde că instanța cuprinde în hotărârea sa motive contradictorii, în sensul că se referă la alte elemente constitutive decât cele indicate de ea prin apel, ceea ce a condus la interpretarea juridică a actului dedus judecății, denaturând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia privind falsurile comise cu știință și intenție de către expert.
De altfel, arată recurenta soluția este dată cu greșita interpretare și aplicare a legii în ceea ce privește aceste falsuri, precum și în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale privind cercetarea falsurilor pe cale civilă.
Aceste falsuri constau în aceea că expertul a indicat alte categorii de folosință a terenurilor decât cele înscrise în titlul de proprietate, a distorsionat, în mod deliberat, valorile suprafețelor de teren, a pretins că a citat toate părțile din dosar, deși unii dintre adversarii săi pârâți nu fuseseră citați, nedepunându-se dovezi cu prilejul refacerii lucrării pentru acest motiv, a omis să țină seama de criteriul zonei de încadrare a terenurilor, stabilind astfel valoarea eronată a terenurilor curți-construcții, dar și o întindere greșită ca urmare a unei erori de calcul a suprafețelor totale.
În sfârșit, un alt fals pretins săvârșit de către expert ar fi acela prin care a afirmat că ar fi procedat la măsurarea terenurilor, deși nu a întocmit un proces verbal.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat, pentru cele ce se vor arăta:
Criticile au fost grupate, așa cum au fost ele formulate, în cele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Sub aspectul eventualei nepronunțări a instanței cu privire la infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal, privitoare la falsul intelectual ce se întocmește de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, dincolo de faptul că o asemenea calificare a făptuitorului nu a fost invocată în fața primei instanței și respectiv prin motivele de apel, ci pentru prima dată invocată direct în fața instanței de recurs, ceea ce face imposibilă cercetarea ei omisso medio, nu se încadrează nici în motivele de modificare sau casare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, un asemenea motiv fiind cuprins în fostele dispoziții ale punctului 6, în prezent abrogat.
de motive contradictorii într-o hotărâre judecătorească presupune ca ele să conducă la concluzii juridice diferite atât între ele, cât și față de cele la care instanța s-a oprit.
Or, în realitate, recurenta pretinde că instanța nu ar fi răspuns la motivele sale, critică încadrabilă în cea prevăzută de fostele dispozițiile ale art.304 pct.10 Cod procedură civilă, în prezent abrogate, așa încât analiza ei nu poate fi făcută în recurs.
Cât despre greșita interpretare a unui act, recurenta vizează prin motivele sale interpretarea dispozițiilor privitoare la cerințele unei fapte pentru ca ea să se încadreze într-o acțiune de denaturare a adevărului, fie că ea privește relatarea săvârșită de către martorul de specialitate-expert, cu privire la constatările proprii în teren, fie asupra unui înscris folosit ca probă în dosar.
Cum se observă, nu este vorba despre interpretarea unui act juridic ci a unui fapt, instanța analizând corect condițiile în care poate ea cerceta faptele: fie dacă se referă la denaturarea materială sau intelectuală a înscrisului, fie dacă se referă la mărturia mincinoasă.
Despre prima, s-a arătat că ea nu există, despre cea de-a doua s-a arătat că operează puterea de adevăr a hotărârii penale, deci nu există nici motivul de schimbare ori casare a hotărârii prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a legii, critica este una generică și imprecisă, recurenta nearătând cum în hotărârea sa tribunalul analizând apelul pe care i l-a adresat, ar fi săvârșit această greșeală.
Ceea ce susține recurenta că ar constitui falsul, reprezintă susțineri despre prezentarea de către expert drept reală a unor împrejurări inexistente în fapt, referitoare la categoria de folosință, întinderea terenurilor, a loturilor și a valorii acestora, chestiuni care însă au făcut obiectul cercetării în cadrul plângerii penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă despre care instanța a arătat că se constituie în urma pronunțării judecătorești, a confirmării concluziei Parchetului, în putere de adevăr pentru instanța civilă, sub aspectul săvârșirii faptei de alterare a adevărului de către autorul pretins de reclamantă.
În aceste condiții, ținând cont de statuarea anterioară a Curții de Apel privitoare la obligativitatea între părți a judecării separate a eventualei alterări a probei administrate în cauză, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, neexistând în condițiile art.312 și art.304 Cod procedură civilă, nici motive de ordine publică de natură a atrage, din oficiu, schimbarea ori casarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.306/A din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, C.-,
Grefier,
Red.-/24.02.2009
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
