Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 239/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 239
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile nr. 192 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimații, și,având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții și și avocat pentru intimatul,lipsă fiind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă; prin încheierea din Camera de Consiliu din 20 mai 2009 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenții și și s-a dispus scutirea de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenții și depune la dosar copia certificatului de atestare a edificării construcției,duplicatul fiind înmânat și apărătorului intimatului spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția nulității recursului invocată prin întâmpinarea depusă de apărătorul intimatului și pe fondul cauzei.
Avocat pentru recurenții și având cuvântul,solicită respingerea excepției nulității recursului,susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă,în sensul că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la moștenire.
Astfel,instanța de apel a apreciat corect antecontractul de vânzare cumpărare,însă nu a avut în vedere că a acceptat moștenirea pur și simplu,atât cu privire la drepturi,cât și cu privire la obligații. Astfel, va răspunde și cu bunurile propriii pentru obligațiile asumate de mama sa,.
Pe fondul cauzei,avocat solicită admiterea recursului,casarea deciziei Tribunalului Iași,respingerea apelului formulat de și menținerea sentinței Judecătoriei Iași ca fiind legală și temeinică.
Astfel,în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1073 și art. 1076 Cod civil,că soții au cumpărat de la suprafața de 700 mp în I,strada - nr. 10 și pe această suprafață de teren recurenții au edificat un imobil în care locuiesc continuu și netulburați de 39 de ani.
Apărătorul solicită a se avea în vedere că la fila 69 în dosarul Judecătoriei Iași se află copia acțiunii formulată de autoarea,care a solicitat delimitarea suprafeței de 2150 mp teren dobândită prin cumpărare,mai puțin suprafața de 700 mp înstrăinată recurenților prin antecontract de vânzare-cumpărare.
Solicită admiterea recursului,respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond,fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul având cuvântul,susține că prin întâmpinare a invocat o excepție care primează,respectiv excepția nulității recursului,având în vedere că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor legale ce reglementează recursul.
Pe fondul cauzei,avocat arată că se vorbește și astăzi despre împrejurarea că în anul 1970,autorul apelantului și soția sa au vândut suprafața de 700 mp recurenților și.
Apărătorul solicită a se avea în vedere însă că și soția sa nu puteau vinde ceva ce nu aveau în proprietate. Astfel,în anul 1970 când a avut loc pretinsa cedare a proprietății pe o perioadă de 99 de ani printr-un act ce se pretinde a fi o promisiune de vânzare, și nu erau proprietarii acelei suprafețe de teren. Ultimul proprietar al suprafeței de 700 mp teren a fost G,acesta deținând teoretic proprietatea terenului,iar acesta a înstrăinat cu act autentic,însă nu numai promitentului vânzător,ci și intimatului,fiul lui și.
Avocat susține că a existat și o intenție de fraudă,în sensul că la dosar s-a depus actul din 1970 pe verso-ul căruia se află enunțate 4 persoane și trei semnături și apoi s-a depus o copie a actului ce cuprinde toate semnăturile persoanelor enunțate pe verso.
La instanța de apel s-a solicitat a se depune originalul înscrisului,însă intimații au declarat că înțeleg să se folosească de actul pe care există semnăturile lui și și nu s-au mai făcut alte investigații.
Din anul 1991 proprietar al terenului a devenit însă și.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre ce ține loc de act de vânzare,recurenții și devenind astfel proprietarii suprafeței de 700 mp teren. Nu se știe însă cui aparține legal această suprafață de teren.
Intimatului nu îi este opozabil acel act încheiat în anul 1970,nu a semnat acea promisiune de vânzare-cumpărare,însă hotărârea instanței de fond s-a pronunțat și în contradictoriu cu acesta.
Se susține că există prin faptul moștenirii o comuniune de proprietate și proprietarul răspunde și cu propriile bunuri pentru obligațiile asumate de autorul său.
Avocat susține că aceasta este teoria dreptului succesoral,însă în cu totul alte condiții,respectiv în situația în care nu se pot realiza obligațiile din ceea ce ar avea autorul,moștenitorul ar trebui să răspundă și cu partea lui,ceea ce nu este cazul speței de față.
Ceea ce a cumpărat nu are legătură cu promisiunea de vânzare-cumpărare și nu s-a făcut dovada că există o promisiune valabilă semnată și de.
Apărătorul apreciază că instanța de apel a reținut în mod corect împrejurarea că din punct de vedere legal promisiunea de vânzare nu poate avea ca finalitate pronunțarea unui hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare în contradictoriu cu,solicită respingerea recursului,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 7.04.2003 reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții, și a se pronunța hotărârea care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul din-, compus din construcție și terenul aferent în suprafață de 700.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, în care Judecătoria Iași prin sentința civilă nr.6895/30.05.2004 respinge acțiunea, fiind soluționată pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.777 din 19.05.2006 casează în parte sentința, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și trimite cauza pentru rejudecare în contradictoriu cu pârâții și. Menține dispozițiile sentinței recurate relative la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.7064 din 11.06.2007 admite acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și.
Constată că la data de 25 iunie 1970 intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 700. teren, situată în-, având ca vecinătăți, S-V -, N-E -, N-V - str. - și S-E -, vânzători fiind () și iar cumpărători și.
Prezenta ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Obligă pârâții să plătească reclamanților 1654 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 25.06.1970 a fost încheiat între defunctul și și convenția consemnată în înscrisul sub semnătură privată denumit " de proprietate pentru 99 ani", potrivit căreia a vândut lui si suprafața de 700. teren aflat în I,-, care are următoarele vecinătăți: N - drum de acces, S - proprietate, E - proprietatea, V - proprietatea, contra sumei de 11.300 lei.
Actul a fost semnat și de pârâta, soția defunctului, faptul că semnătura aplicată pe acest înscris nu i-ar aparține nefiind dovedit de către pârâtă.
Actul nu a fost încheiat în formă autentică, la acel moment fiind interzisă înstrăinarea terenurilor prin acte intre vii, având doar valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, o promisiune bilaterală de vindere-cumpărare, care dă naștere unei obligații de a face, respectiv de a încheia în viitor actul în forma autentică cerută de lege.
Constată judecătoria că prin înscrisul sub semnătură privată invocat, s-a menționat faptul că parcela de teren a fost proprietatea numitului G care deține actul original de proprietate pentru toată suprafața, părțile convenind ca "pe parcurs, când se va da drumul la facerea actelor să se facă defalcate între noi și tov. G din care 700. pe numele tov. și ".
În cauză au dovedit reclamanții că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6413/14.05.1991 la. si au cumpărat de la G si I, terenul în suprafață totală de 2850. în care este inclusă și suprafața de 700. ce formează obiectul litigiului, astfel încât in patrimoniul promitenților-vânzători se regăsește și suprafața de teren ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare din anul 1970.
Prin expertiza tehnică de specialitate a fost identificat terenul ce formează obiectul cauzei, dovedind reclamanții prin înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu depoziția martorului, că se află în posesia terenului (62-66 dosar fond).
Instanța de fond reține că între părți a fost încheiat în mod valabil antecontractul de vânzare-cumpărare care este interpretat în sensul de a produce efecte juridice, astfel încât, potrivit principiilor de drept privind forța obligatorie a contractelor și a executării în natură a obligațiilor, reținând că reclamanții se află în posesia terenului, în temeiul dispozițiilor art.1073 Cod civil, admite acțiunea acestora, pronunțând o hotărâre care ține loc de act de vindere-cumpărare între părți.
În apelul declarat, pârâtul invocă excepțiainadmisibilitățiiacțiunii întemeiată pe art.111 Cod procedură civilă, partea avea deschisă calea acțiunii în realizare și pentru lipsa acordului coproprietarilor aprescrierii dreptuluila acțiune, raportată la data la care a perfectat contractul autentic împreună cu tatăl său (persoană în prezent decedată).
Pe fondul cauzei sunt aduse critici actului sub semnătură privată, invocându-se că nu îndeplinește condițiile esențiale de validitate și anume existența bunului vândut în patrimoniul vânzătorilor-promitenți, obiectul nu este determinat, perfectarea vânzării este condiționată, fiind în realitate o locațiune. Se contestă semnăturile de pe actele depuse la dosar și susținându-se că nu a semnat înscrisul olograf.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.192 din 22.09.2009 admite apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 7064/11.06.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge excepțiile inadmisibilității prescripției dreptului la acțiune și coparticipării procesuale.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții și.
Obligă reclamanții intimați și să plătească apelantului 10,2 RON cheltuieli de judecată în apel.
În soluționarea excepțiilor tribunalul reține că în momentul realizării acordului de voință al părților era în vigoare art.11 din Decretul 144/1958, convenția de vânzare-cumpărare perfectată fără finalizarea formei autentice are valoare de antecontract, fiind valabilă ca promisiune de vânzare-cumpărare ca efect al principiului conversiunii actelor juridice.
Admisibilitatea este în relație directă cu posibilitatea reclamanților de a se adresa instanței în vederea obținerii protecției judiciare a dreptului invocat, ocrotit de lege prin acțiunea civilă, consacrat legislativ prin art.21 din Constituție și art.6 CEDO. Obiect al antecontractului îl constituie obligația "de a face" susceptibilă de executare silită prin pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, argumentată pe art.1073, art.1077 și art.970 al.2 Cod civil. Obligația constă în îndeplinirea tuturor operațiunilor necesare pentru încheierea validă, în viitor a contractului, invocată drept argument al excepției inadmisibilității, ce excede, sub aspectul aducerii sale la îndeplinire, cerințelor de realizare a dreptului la care face trimitere art.111 Cod procedură civilă.
Referitor la prescrierea dreptului la acțiune, reglementată prin art.3 Decret 167/1958, tribunalul constată că termenul curge de la momente diferite. prescripției s-a întrerupt prin predarea bunului, dovadă făcută în cauză, iar o nouă prescripție va începe să curgă de la data la care debitorii obligației refuză să încheie contractul de vânzare-cumpărare.
Netemeinicia excepției lipsei coparticipării este motivată pe faptul că vizează exercițiul acțiunii civile, iar prin hotărâre judecătorească - în ciclul procesual anterior - se atestă că are calitate procesuală pasivă, care se subsumează, în considerarea calității acestuia de coproprietar, și necesității asigurării unei coparticipări de natură să permită soluționarea cererii pe fondul său.
Pe fondul cauzei tribunalul constată că reclamanții își întemeiază acțiunea pe înscrisurile sub semnăturăprivată, datate 25.06.1970, care nu poartă semnătura pârâtului, la momentul încheierii antecontractului terenul nu se afla în patrimoniul promitenților-vânzători, promisiunea generând doar un drept de creanță.
Dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a intrat în patrimoniul promitentului-vânzător în anul 1991 în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 14 mai sub nr. 6413, fiind reținut de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 777/19.05.2006 că suprafața de 700. ce a făcut obiectul antecontractului încheiat în anul 1970 este inclusă în suprafața totală de 2850. obiect al contractului. Părți în acest contract de vânzare-cumpărare sunt promitentul-vânzător, căsătorit cu, ce au dobândit dreptul de proprietate alături de.
Asupra terenului în litigiu exista o stare de coproprietate, respectiv a promitentului-vânzător alături de terț față de raportul juridic devenit litigios și dedus judecății. Calitatea de terț este reținută de tribunal raportat la dreptul de proprietate comună pe cote părți, născut în puterea contractului autentificat sub nr. 6413/1991, în baza căruia căsătorit cu, pe de o parte și apelantul, pe de altă parte au dobândit fiecare o cotă parte din terenul în litigiu, calitate de terț ce subzistă și în condițiile în care a operat o transmisiune legală (prin succesiune) cu privire la cota parte în bun ce a existat în patrimoniul decujusului.
Reține tribunalul că nu este îndeplinită în cauză condiția calității de proprietar a promitentului-vânzător asupra întregului bun cu privire la care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Astfel, în calitatea sa de moștenitor legal al defunctei, lui îi incumbă obligația de "a face", respectiv de a îndeplini toate operațiunile legate de transferul valabil al dreptului de proprietate, doar pentru cota parte din imobil ce a aparținut autoarei sale. Cealaltă cotă parte din imobil deținută în proprietate de acesta rămâne în afara obligației născute prin antecontractul încheiat în anul 1970, întrucât promitentul-vânzător nu devenit în anul 1991 proprietarul exclusiv al imobilului - teren în litigiu.
Împotriva deciziei Tribunalului Iași au declarat recurs și, încadrând motivele în art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă:
- instanța a interpretat greșit dispozițiile legale cu privire la moștenire, fiind dovedit că moștenitor al lui și soției, iar ai lui sunt și, care au acceptat moștenirea pur și simplu atât cu privire la activ cât și pasiv;
- moștenirea este grevată de obligația asumată de părinți în anul 1970, de a încheia contractul în formă autentică, autorii intimaților deținând imobilul tot în baza unei "zdelci". Moștenitorul răspunde, acceptarea fiind pură și simplă personal pentru pasivul moștenirii peste limitele activului averii primite cu bunurile sale proprii;
- în anul 1991 contractul s-a încheiat pentru suprafața de 2850. coindivizarii aveau o cotă egală din bun, iar cota moștenită de este mai mare decât aceea cuvenită în calitate de proprietar;
- în cauză este făcută dovada că, parte în proces, decedată în cursul judecății având ca succesori intimații-pârâți, în dosarul nr- al Judecătoriei Iașia solicitat grănițuirea proprietății, indicată ca suprafață de 2150. situat în I,-, diferența de teren de 700. fiind a soților.
Prin întâmpinare intimatul a invocat nulitatea recursului, criticile inserate în declarația de recurs nu se circumscriu motivelor de casare precizate enunciativ.
Curtea constată că dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, aplicarea greșită a legii. Excepția nu este întemeiată, recursul urmează a fi judecat în fond, considerentele fiind expuse în analiza motivelor.
Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele hotărârii de tribunal are corespondent în probele dosarului, dispozițiile legale în materie fiind greșit aplicate.
Reclamanții au investit instanța de prin grad, așa cum au precizat prin cerere, cu acțiune în darea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, întemeiată pe art.977, art.978, art.1073, art.1077 cod civil (17 - dosar 3461/2003).
În cauză este dovedită încheierea la25 iunie 1970 convenției denumită " de vânzare pentru 99 de ani" prin care vinde reclamanților suprafața de 700. amplasată în I,-, identificată prin stradă, număr, vecinătăți și puncte cardinale. Obiectulvânzării este determinat, stabilitprețulși achitat, iar bunul s-apredatlui și. În act este indicat "izvorul" proprietății pentru, care deține terenul de la Gh. și titlul acestuia.
Fiind în vigoare dispozițiile Decretului nr.144/1958 ce impunea pentru transmiterea dreptului de proprietate autorizația autorității administrative și forma autentică pentru contract, părțile au stabilit catermenaceeași dată la care se va încheia actul de și
La data de 14 mai 1991, la. este autentificat contractul de vânzare-cumpărare prin care G și în calitate de vânzători transmit cumpărătorilor căsătorit cu și dreptul de proprietate pentru suprafața de 2850. teren situat în perimetrul construibil al municipiului I,-, ce include și suprafața de 700. în litigiu. Prin expertiză tehnică terenul este identificat, conform vecinătăților din actul încheiat în anul 1970 (65-69 - dosar 3461/2003).
-vânzător a decedat la 17 decembrie 1996, succesiunea este dezbătută în dosarul nr.217/1997 la Biroul Notarului Public și eliberat certificatul de moștenitor nr.200/1997. Masa succesorală cuprinde, alăturat altor bunuri, și cota parte indiviză din imobilul situat în perimetrul construibil al municipiului I,-, compus din suprafața de 2850. teren construcții, clădit, neclădit, dobândit de defunct în timpul căsătoriei cu, prin cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6413/1991 la notariatul de Stat Județean I și transcris sub nr.5320/1991. Unic succesor, având cota de 1/1 este, soția supraviețuitoare, și, descendenți renunțând la succesiune.
Certificatul de moștenitor face dovada deplină între cei ce au participat la dezbaterea succesorală, între care și compunerea masei. În consecință soții și în anul 1991 au dobândit cota din 2850. (1425.) în proprietate, iar fiul lor .
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanții-recurenți au dovedit convenția încheiată în formă scrisă de autorul intimaților în anul 1970 de a le transmite dreptul de proprietate pentru suprafața de 700. valabilitatea înstrăinării fiind condiționată de existența formei autentice și a faptului ca să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu
Instanțele au calificat corect actul încheiat ca fiind antecontract, generând pentru părți obligația de a îndeplini operațiunile legate de încheierea contractului în formă autentică.
Actul încheiat îndeplinește toate condițiile de validitate necesare unei convenții cerute de art.948 Cod civil, și respectiv ale contractului de vânzare-cumpărare: obiect, preț achitat, predare bun, cu excepția formei autentice cerute de lege, impusă prin Decretul 144/1958.
Părțile pot încheia în mod valabil o promisiune privind vânzarea, în speță, și pentru un bun care se afla în posesia promitentului, dar pentru care la rândul său, pentru dobândirea dreptului de proprietate legea cere forma autentică a contractului de vânzare.
În anul 1991 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, bunul a intrat în patrimoniul său.
În cauză, nu are relevanță dacă este proprietar exclusiv, bunul este dobândit în codevălmășie sau coproprietate.
Obligația asumată prin antecontract este născută în condițiile legii, prestația ce face obiectul său trebuia îndeplinită în timpul vieții de promitent iar după deces, de moștenitori (soția și succesorii săi) în modalitatea menționată în înscrisul sub semnătură privată.
În anul 1991, reclamanții aveau posesia terenului, edificată locuința, situație de fapt cunoscută de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în care este parte cu părinții săi predecedați.
Faptul că nu a semnat înscrisul sub semnătură privată, nu înlătură pentru acesta și - succesori ai lui, să execute obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Curtea reține că între părțile contractante convențiile legal făcute au putere de lege (art.969 Cod civil).
Intimații nu sunt terți propriu-ziși, total străini de contract ci sunt avânzi cauză, față de care contractul produce efecte datorită legăturii cu, a gradului de rudenie.
Obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru terenul din litigiu s-a transmis de la vânzătorul-promitent prin succesiune soției supraviețuitoare și de la aceasta, în aceeași modalitate și la descendenții intimați și, ce au calitate de succesori universali.
Beneficiarul promisiunii de vânzare, așa cum a reținut instanța de fond, poate cere instanței să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, întemeiată pe art.1073.
Convențiile trebuie executate cu bună-credință și obligă la ceea ce este expres într-însele, dar și la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa (art.970 Cod civil).
Intimații-pârâți au obligația, în calitate de moștenitori de a transmite reclamanților-recurenți dreptul de proprietate pentru cei 700. individualizați potrivit manifestării de voință a autorului lor, în înscrisul sub semnătură privată, în anul 1970.
Pentru considerentele expuse, greșit a reținut tribunalul că promitentul nu este proprietar al bunului, cei 700. - ca întindere - fiind incluși nu numai în 2850. dar și în cota de pe care intimații o moștenesc.
În discuție ar putea fi doar "amplasamentul", aferent construcției edificată de reclamanți, identificat prin raportul de expertiză ca fiind cel din promisiunea de vânzare.
Calitatea de moștenitor impune lui, în interpretarea convenției și a realizării condiției de încheiere a contractului în formă autentică cu Gh. să transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, așa cum a fost individualizat și care corespunde intenției reale și comune a părților. De altfel, în anul 1993 a primit de la din I,- suma de 30.000 lei reprezentând contravaloare instalație gaz metan (65 dosar fond), fiind indicat ca domiciliu pentru reclamant-, pe amplasamentul în litigiu.
Curtea constată că prin pronunțarea hotărârii ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate dobândit de, în cotă ideală și determinat ca întindere în cadrul dezbaterii succesorale, nu este vătămat, fiind coproprietar al imobilului din I,- pentru 1425. iar ceea ce s-a diminuat cu 700. este doar cota lui și respectiv compunerea masei succesorale pe care acesta și o culeg.
Pentru considerentele expuse instanța admite în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul și modifică decizia tribunalului conform dispozitivului prezentei hotărâri.
În recurs recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de și împotriva deciziei civile 192 din 25.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot.
Respinge apelul formulat de împotriva sentinței civile 7064 din 11.06.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Ia act că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
10.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu, Viorica
