Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.250/2008-
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții și ambii din O, B-dul. -, nr.2. - 3,. A,.2,.8, jud. B, în contradictoriu cu intimatul intervenient din localitatea,-, jud. T, și cu intimații pârâți și ambii din O,-, jud. B, împotriva deciziei civile nr.750/A din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr.5910 din 03.10.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.8289/2005, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant, intimatul intervenient ambii personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 514 lei prin chianța nr.49-1-209 din 18.02.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbre judiciare în valoare de 5 lei, după care:
Recurentul reclamant depune la dosar chitanța nr.- din 26.10.2007 prin care face dovada achitării onorariului de avocat, concluzii scrise la care se află anexate: schița apartamentului, adresa nr. 30378 din 23.03.2006 emisă de Administrația Finanțelor Publice O - Trezoreria Municipiului O, adresa nr.51/A din 14.07.2005 emisă de Poliția Municipiului O, certificat medico - legal nr.1487/Ia/543 din 25 mai 2005, completare la certificatul medico - legal din 13 iunie 2005, procesul verbal încheiat la 18 octombrie 2005 de Biroul executorului judecătoresc G privind dosarul nr.291/E/2005, sentința penală nr.1927/2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în doar nr.4685/2005 și sentința civilă nr.6563/2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în doar nr.4656/2005, toate în copie xerox.
La întrebarea instanței, părțile prezente arată că nu mai au probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărâri atacate în sensul admiterii apelului și a acțiunii privind anularea contractului de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, au fost înșelați, soția sa a fost agresată și maltratată de pârâți.
Intimatul intervenient solicită admiterea recursului, arătând că este vorba de un complot împotriva reclamanților, aceștia din urmă fiind agresați până s-a ajuns la evacuarea din apartamentul respectiv, chiar dacă au o vârstă înaintată de aproximativ 75 de ani.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5910/03.10.2006, dată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8289/2005, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâții și, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de și au fost obligați reclamanții să plătească în favoarea pârâților, suma de 2.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentic, reclamantul a înstrăinat pârâților și dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 5/8 părți din imobilul cu nr. top. 4835/3/VIII, înscris în CF. 20907 O, rezervându-și în favoarea sa și a soției dreptul de uzufruct viager.
În cuprinsul contractului se menționează că prețul de vânzare este de 150 milioane lei, preț pe care reclamantul a declarat că l-a primit în întregime în ziua autentificării actelor.
Cealaltă cotă de 3/8 părți din imobil constituie proprietatea intervenientului, fiind dobândită de acesta cu titlu de moștenire.
Verificând valabilitatea contractului prin prisma motivelor de nulitate invocate de părți, s-a reținut că ocuparea imobilului de către pârâții nuzi proprietari, sau comportamentul agresiv manifestat de pârâtul nu sunt împrejurări de natură să atragă nulitatea actului atacat, aceasta fiind determinată exclusiv de cauze existente la momentul încheierii actului.
Reclamantul, la interogatoriu, a recunoscut că prețul convenit a fost cel înscris în contract, respectiv că din acest preț a primit de la pârât suma de 104 milioane lei, astfel că nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art.1303 Cod civil.
Motivul care l-a determinat pe reclamant să ia hotărârea de a înstrăina pârâților cota sa parte din apartament, precum și destinația dată sumei de bani primită cu titlu de preț nu prezintă nici o relevanță sub aspectul valabilității actului, în condițiile în care reclamantul, nu numai că a avut reprezentarea contraprestației sale și chiar a beneficiat de aceasta.
procesului în CF. este de competența Biroului de Carte funciară O, astfel că sub acest aspect, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, s-a reținut că în reglementarea actuală nu există recunoscut un drept de preemțiune la cumpărarea în favoarea coproprietarilor unui imobil construcție, singura reglementare în acest sens existând în cazul vânzării terenurilor extravilane.
În baza art.274 Cod procedură civilă, s-a reținut culpa procesuală a reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel reclamanții și - și intervenientul.
În cererea de apel, apelanții și - au solicitat schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că soluția este netemeinică, având în vedere că instanța nu a reținut corect starea de fapt, suma de 150 milioane lei a reprezentat valoarea datoriilor pe care intimații i-au ajutat să le plătească, și nicidecum valoarea apartamentului, care este mult mai mare.
La momentul când s-a luat interogatoriul lui, acesta era într-o stare de sănătate precară, așa cum rezultă și din actele medicale anexate.
În cauză este necesară efectuarea unei expertize în construcții, care să stabilească valoarea de circulație a imobilului și implicit valoarea reală a cotei de proprietate.
Intervenientul nu și-a motivat apelul formulat.
Intimații și nu au formulat întâmpinare, însă prin reprezentantul lor legal, au solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză.
Prin decizia civilă nr.750/A din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, au fost respinse ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții, -,ambii. în O,-/A, -.3,. A,.2,.8, jud. B, și,. în loc., str. - nr.6, jud. T, în contradictoriu cu intimații și, ambii. în O, str. - nr.30, jud. B, împotriva sentinței civile nr.5910 din 03.10.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate, cu obligarea apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei, în favoarea intimaților.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Depoziția testimonială a martorei, audiată în apel la propunerea apelanților, nu modifică starea de fapt corect reținută de prima instanță, aceasta având cunoștință doar de existența unor neînțelegeri între părți, necunoscând nimic cu privire la suma stabilită în contract, nici care a fost aceasta, nici dacă a fost achitată.
În mod corect, prima instanță a reținut că motivul care l-a determinat pe reclamant să ia hotărârea de a înstrăina intimaților cota sa parte din apartament, precum și destinația dată sumei de bani primită cu titlu de preț, nu prezintă nici o relevanță sub aspectul valabilității actului, în condițiile în care acesta, nu numai că a avut reprezentarea contraprestației sale, ci chiar a beneficiat de aceasta.
Prețul precizat în contract, chiar dacă nu corespunde valorii de piață a cotei părți de proprietate din imobil, a fost convenit în mod liber de către părți, nu este derizoriu, iar pe de altă parte, cât timp vânzătorii își păstrează un drept de uzufruct viager, este firesc ca acesta să fie mai mic.
Nu prezintă relevanță în cauză starea de sănătate a apelantului, cât timp discernământul acestuia nu a fost afectat de bolile care suferă în momentul încheierii actului și a răspunsului dat de acesta la interogatoriul luat de prima instanță.
Totodată, în mod corect prima instanță a mai reținut că în reglementarea actuală nu există recunoscut un drept de preemțiune la cumpărarea în favoarea coproprietarului unui imobil construcție, singura reglementare în acest sens a existat în cazul vânzării terenurilor extravilane, care însă a fost abrogată ca urmare a intrării în vigoare a Legii 247/2005, apelul intervenientului fiind nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanții și - care au solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii lor cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că, la încheierea contractului de vânzare cumpărare, obiect a prezentului litigiu, reclamanții au crezut că încheie un contract de întreținere, cumpărătorii fiind fiica și ginerele reclamantei.
Reclamanților li s-a înmânat o sumă de bani cu ocazia încheierii contractului deoarece aceștia au întreținut fiul pârâților, iar suma remisă reprezintă tocmai contravaloarea acestei întrețineri.
Din cauza stării psihice a reclamantului, acesta a recunoscut la interogatoriu că a fost vorba de un contract de vânzare cumpărare, această recunoaștere urmând să fie înlăturată de instanța de recurs.
Au mai motivat recurenții că, pe durata conviețuirii împreună, pârâții i-au agresat și i-au injuriat, motiv pentru care i-au evacuat.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Criticile recurenților reclamanți sunt nefondate.
Aceștia au invocat eroarea - obstacol, viciu de consimțământ care ar atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare din litigiu.
Este adevărat că reclamanții și pârâții sunt înrudiți, respectiv afini și că eroarea obstacol este o stare de fapt ce poate fi probată prin orice mijloc, dar în speță, reclamanții nu au făcut dovada că au avut convingerea încheierii unui contract de întreținere între părți și nu a unui contract de vânzare cumpărare cum s-a încheiat.
La interogatoriul aflat la fila 46 din dosarul de fond, reclamantul a recunoscut că s-a încheiat între părți un contract de vânzare cumpărare, această recunoaștere nu poate fi înlăturată de instanța de recurs, cu motivarea invocată de reclamant.
De altfel, încheierea unui contract de vânzare cumpărare cu acordul deplin a părților rezultă și din restul depozițiilor martorilor audiați la fond, ( ) depoziție din care se deduce și cauza actului juridic încheiat, existența unei datorii a reclamantei față de asociația de proprietari a cărei administrator era.
Martorii propuși de reclamanți, și au arătat că tot ce cunosc despre cauză știu din spusele reclamanților și de altfel depozițiile acestora detaliază alte aspecte legate de relațiile de familie a părților și care sunt nerelevante prezentei cauze.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții și ambii din O, B-dul. -, nr.2. - 3,. A,.2,.8, jud. B, în contradictoriu cu intimatul intervenient din localitatea,-, jud. T, și intimații pârâți și ambii din O,-, jud. B, împotriva deciziei civile nr.750 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.R /28.02.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./28.02.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
