Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr.282
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Constanța C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul CENTRUL DE PREGĂTIRE PENTRU PERSONALUL DIN INDUSTRIE -,-, județul P, împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA SILVICĂ P cu sediul în-, județul P și cu intervenientul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul - reclamant Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie -, intimata - pârâtă Direcția Silvică P și intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: s-a învederat că recurentul reclamant a depus prin Serviciul Registratură două copii de pe motivele de recurs și o cerere înregistrată sub nr. 7335/24.03.2009 prin care arată că solicită admiterea recursului pentru motivele invocate, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond restituirea sumei de 68.558,19 lei ca fiind sumă nedatorată. Solicită totodată judecarea în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 22.11.2007 sub nr- reclamantul Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie - a chemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică P pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 9309,16 mp, situat în intravilanul orașului învecinat pe laturile de Vest și Nord cu Ocolul Silvic S, pe latura de cu strada -, iar pe latura de Sud cu teren în administrarea Primăriei orașului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a exercitat asupra terenului o posesie utilă pe o perioadă mai mare de 40 de ani drept pentru care operează în favoarea lui prescripția achizitivă de lungă durată conform art. 1890 Cod civil.
În cauză a fost efectuată o expertiză TEHNICĂ DE CĂTRE INGINER pentru identificare, măsurare, schițare și evaluare teren în litigiu în suprafață de 9122 mp și în valoare de 6.646.289 lei.
La termenul din 24 iunie 2008 instanța a dispus în baza art. 151 Cod procedură civilă repunerea cauzei pe rol în vederea punerii în discuția părților a excepției de necompetență materială a Judecătoriei Sinaia față de valoarea obiectului dedus judecății.
Prin sentința civilă nr. 1063 din 23 septembrie 2008, Judecătoria Sinaiaa admis excepția de necompetență materială - invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în prezenta cauză valoarea obiectului este peste 5 miliarde lei, adică 500.000 RON, ceea ce justifică declinarea de competență.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-.
Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2008 s-a luat act că reclamanta Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie, renunță la judecarea cauzei.
Prin cererea înregistrată la acest dosar, la data de 16 decembrie 2009 reclamantul Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 69.558,19 ce a fost achitată la Judecătoria Sinaia de unde a fost declinat dosarul la Tribunalul Prahova întrucât nu a fost folosită.
Tribunalul Prahova - Secția civilă, prin Încheierea din data de 16.01.2009 a respins cererea de restituire taxă de timbru ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit art. 23 din Legea nr. 146/1997 republicată și modificată taxa se restituie când nu era datorată, când s-a plătit mai mult, când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect, în procesul de divorț când părțile au renunțat la judecată, ori s-au împăcat și în cazul contestației la executare ce a fost admisă.
Din enumerarea arătată în textul de lege menționat nu rezultă în nici un caz că taxa judiciară de timbru se restituie în situația în care partea a renunțat la judecată în temeiul dispozițiilor art. 246 cod de procedură civilă, având în vedere și obiectul acțiunii, constatare drept de proprietate.
Susținerea reclamantului din cerere în sensul că taxa judiciară de timbru nu era datorată nu este justificată față de dispozițiile art. 23 din Legea taxelor judiciare de timbru care prevăd în mod expres cazurile în care se restituie taxa de timbru.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul petent criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că instanța nu a examinat natura obiectului pricinii în raport cu izvorul obligației și nu a luat în calcul și dispozițiile art. 17 din Legea 146/1997, care stipulează "sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii, de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora."
A mai precizat recurentul că tribunalul greșit respinge cererea de restituire a taxei de timbru în cuantum de 68.558,19 lei, sumă ce a fost achitată la Judecătoria Sinaia, întrucât suma nu era datorată atâta timp cât subscrisa este în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Astfel, potrivit HG738/2003 s-a dispus organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Comerțului, iar prin HG386/2007 Ministerului Economiei și Comerțului fuzionează cu Ministerul Finanțelor Publice, rezultând Ministerul Economiei și Finanțelor, minister sub a cărei subordonare este recurentul.
În atare situație suma plătită, este suma nedatorată și trebuie restituită în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin.1 lit.a din Legea 146/1997.
Recurentul a formulat și depus la dosar note de concluzii, reiterând solicitarea de admitere a recursului.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamantul a achitat aferent cererii cu care a investit inițial Judecătoria Sinaia, iar în urma declinării competenței Tribunalul Prahova - Secția civilă o taxă judiciară de timbru în cuantum total de 69.558,19 lei potrivit dovezilor atașate și anulate de instanțe.
La termenul de judecată din data de 09.12.2008 în fața tribunalului reclamantul a renunțat la judecata cauzei în temeiul art. 246 Cod pr. civ.
Ulterior a formulat cerere de restituire a taxei de timbru invocând împrejurarea că aceasta nu a fost folosită.
Prin calea de atac exercitată împotriva încheierii de respingere același reclamant a invocat împrejurarea că taxa nu ar fi datorată față de dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit art. 23 al. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului când taxa nu era datorată.
Pe de altă parte, potrivit art. 30 al. 1 din Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 sumele achitate cu titlul de taxe judiciare de timbru se restituie numai în cazurile prevăzute de lege.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că taxele judiciare de timbru nu se restituie în cazul în care au fost legal plătite, dar părțile renunță la acțiune sau la cererea introdusă, cu excepțiile prevăzute de lege.
În speța dedusă judecății obiectul cauzei l-a constituit dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant asupra unui imobil ca efect al prescripției achizitive.
Ori, o astfel de acțiune este supusă obligației de plată a taxei judiciare de timbru indiferent cine este titularul ei.
Textul de lege invocat în recurs și anume art. 17 din Legea nr. 146/1997 se referă la acele acțiuni formulate de anumite persoane juridice sau instituții publice dar care au ca obiect venituri publice, acțiunea prin care se tinde la dobândirea dreptului de proprietate neputând fi inclusă în această categorie.
Susținerea recurentului în sensul că această din urmă dispoziție legală se aplică indiferent de obiectul litigiului vine în contradicție cu chiar textul de lege și care așa cum s-a menționat în paragraful precedent face referire expresă la cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac când au ca obiect venituri publice.
Așa fiind încheierea recurată este legală, iar criticile formulate împotriva acesteia nefondate.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul CENTRUL DE PREGĂTIRE PENTRU PERSONALUL DIN INDUSTRIE -,-, județul P, împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA SILVICĂ P cu sediul în-, județul P și cu intervenientul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red
2 ex/06.04.2009
nr- Tribunalul Prahova - Secția civilă
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea, Constanța
