Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2435/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 300
Ședința publică din 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Corina Gabriela Buruiană
Judecător - - -
Grefier -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 926 din 2.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele pârâte și.
Cauza are ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amâna pronunțarea la data de 12 februarie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 926 din 02 aprilie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă, respins apelul formulat de apelanta - reclamantă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte, și și cererea de aderare la apel formulata de, ca nefondate; a obligat apelanta și aderanta la apel la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 28 septembrie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele (fostă ) și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că în realitate reclamanta este adevărata proprietară a apartamentului nr. 32 ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 19187 din 14 octombrie 1991 și că aceasta și-a rezervat pe toata durata vieții dreptul de uzufruct, abitație și superficie asupra apartamentului.
Pârâta a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta, prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 07 noiembrie 2007, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând să se constate că este adevăratul proprietar al apartamentului 32 și, de asemenea, că ceea ce a donat în mod deghizat este prețul și nu imobilul, față de împrejurarea că transcrierea dreptului de proprietate asupra altei persoane decât cea care achita prețul a fost concomitentă cu plata prețului. În subsidiar, reclamanta a solicitat să se constate că și-a rezervat pe toată durata vieții dreptul de uzufruct, abitație și superficie asupra apartamentului nr. 32.
În ședința publică, reclamanta a arătat că a solicitat constatarea existentei unei donații deghizate prin interpunere de persoane, precizare reluată și la termenul din 14 noiembrie 2007 și consemnată ca atare în încheierea de ședință de la acel termen. Față de precizările formulate, pârâta a arătat că nu își mai menține excepția inadmisibilității invocata prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 8312 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B s-a respins cererea formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele (fostă ) și (fostă ), ca neîntemeiată.
Analizând apelul declarat și cererea de aderare la apel în funcție de motivele invocate, motive comune celor doua cereri, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. - din 14 octombrie 1991 de notariatul de Stat Local al Sectorului 6, numita a transmis către și, minore, reprezentate de curator, în baza deciziei Primăriei Sector 6 nr. 1592/1991, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 32 situat în B,-, bloc 65 - 65,. A,. 5, sector 6, în cote indivize egale de pentru fiecare.
Potrivit clauzelor contractului sus menționat, cumpărătoarele, respectiv pârâtele în cauză, au intrat în stăpânirea de drept și de fapt a apartamentului de la data autentificării, prețul vânzării în cuantum de 180.000 de lei fiind primit în întregime de către vânzătoare de la cele două cumpărătoare, prin curator, la data,autentificării.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond și-a manifestat rol activ potrivit art. 129 pct. 4 Cod de procedură civilă, deși reclamanta era asistată de un avocat, în sensul că i-a pus în vedere acesteia la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2007 să precizeze obiectul și temeiul juridic al cererii în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 3 și 4 Cod de procedură civilă.
Rolul activ al instanței de fond rezultă cu claritate și din lecturarea încheierilor de ședință din data de 07 noiembrie 2007 și data de 14 noiembrie 2007, când reclamanta prin intermediul apărătorului ales a înțeles să lămurească obiectul cererii de chemare în judecată.
Conform art. 129 pct. 6 Cod de procedură civilă, judecătorii au îndatorirea de a hotărî numai asupra obiectului fixat de către partea reclamantă în concordanță cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează materia dreptului procesul civil.
Tribunalul a reținut că apărarea apelantei în sensul că la data cumpărării nu avea posibilitatea legală de a deține în proprietate mai multe imobile, nu este întemeiată întrucât prin Legea nr. 50/1991, la data de 07 august 1991 fost abrogata Legea nr. 4/1973 care instituia o astfel de interdicție. Or, contractul de vânzare - cumpărare în discuție a fost încheiat la data de 14 octombrie 1991, astfel cum rezultă din încheierea de autentificare nr. 19187 Notariatului de Stat al Sectorului 6
Totodată, din analiza probelor administrate la fond raportat la obiectul cererii, s-a reținut că instanța de fond a constatat temeinic și legal că nu sunt îndeplinite cerințele unei simulații, că nu poate fi vorba despre existenta unui drept de servitute și că reclamanta nu poate fi beneficiara unui drept de uzufruct sau abitație viageră.
Mai mult, instanța de fond a făcut o analiză detaliată a tuturor condițiilor legale legate de încheierea contractului de vânzare - cumpărare în discuție, în sensul că cele doua pârâte - intimate erau minore la acel moment, arătând drepturile ce se cuveneau minorilor și obligațiile curatorului analizate din perspectiva Codului civil și Codului familiei.
Văzând și prevederile art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul și cererea de aderare la apel, ca nefondate.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, a obligat apelanta și aderanta la apel la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli de judecata către intimată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență a motivat că, potrivit art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, decizia este nelegală pentru că, decizia nu a fost motivată conform art. 261 Cod de procedură civilă, s-a analizat dreptul de servitute deși nu a fost investită instanța cu asemenea cerere, s-a ignorat de ambele instanțe obiectul cererii de chemare în judecată, prin care cerea să se constate că este unicul proprietar al apartamentului, iar subsidiarul un drept de uzufruct, abitație și superficie asupra apartamentului 32, nu s-a analizat probatoriul deși l-a invocat, nu s-au interpretat corect art. 1175 Cod civil, s-au încălcat art. 977 cod civil și ignorat art. 1173 și 1189 Cod civil, nu a avut în vedere imposibilitatea legală și morală de a stabili sarcini asupra apartamentului (uzufruct, abitație și superficie) - filele 2 - 5 dosar curte.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 6 (care vizează situațiile de plus petita și ultra petita), pct. 7 (consacră ipoteze diferite ale nemotivării hotărârii), pct. 8 (principiul înscris în art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute cu putere de lege între părțile contractante), pct. 9 (lipsa de temei legal, nu nemotivarea hotărârii și interpretarea sau aplicarea greșită a legii) se constată că așa cum au fost motivate în scris, nu s-au adus argumente în sensul acestora.
Astfel, nu se poate reține că decizia nu este nemotivată (decizia nu este laborioasă dar motivarea este adevărată și convingătoare) nu s-a dat plus sau ultra petita, nu s-a încălcat nici principiul prevederii art. 969 Cod civil iar hotărârea, decizia recurată, are temei legal fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
Se constată că recurenta se referă la interpretarea și greșita interpretare a probatoriului și nu la cea referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Or, toate sunt motive de nelegalitate (nu netemeinice) deoarece, recursul cale extraordinară de atac se referă la legalitate (neavând aspect devolutiv, ca apelul și fondul).
Analizându-se motivele de recurs invocate în scris (filele 2 - 5 dosar curte) în raport de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, strict la nelegalitatea deciziei recurate se reține că nu au fost conturate argumentele care să susțină aceste motive și ca atare, acestea nu pot fi primite, decizia recurată fiind legală.
Ca atare, cum motivele de recurs sunt neîntemeiate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 și 316 Cod de procedură civilă, va fi obligată recurenta șa plata a 700 lei cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, către intimate.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 926 din 02 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte și, ca nefondat.
Obligă pe recurentă la 700 lei cheltuieli de judecată către intimate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
.
2ex./27.03.2009
-3.-;
Jud.6.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Corina Gabriela Buruiană
