Anulare act. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.80 R
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă - împotriva deciziei civile nr.932A/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă - prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/11.02.2009 și intimații pârâți, prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/11.02.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimații pârâți au fost citați cu câte un exemplar al motivelor de recurs. Totodată la data de 10.02 2009 intimații pârâți au depus întâmpinare în 2 exemplare care nu a fost comunicată recurentei reclamante.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către reprezentantul recurentei reclamante.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită instanței a aprecia asupra taxei judiciare de timbru întrucât în opinia sa taxa judiciară de timbru a mai fost achitată și nu mai consideră că este datoare cu această taxă.
Curtea acordă lămuriri reprezentantului recurentei reclamante în sensul că are două posibilități, respectiv fie a nu se depune această taxă fie a se achita taxa judiciară de timbru stabilită prin rezoluție administrativă și a se formula cerere de reexaminare care, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea 46/1997 urmează a fi soluționată de către un alt complet de judecată.
Reprezentantul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat.
Curtea ia act că recurenta reclamantă prin reprezentant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea pune în discuția părților un motiv de ordine publică, respectiv excepția nelegalei compuneri a instanței care a soluționat calea de atac și acordă cuvântul părților pe această excepție.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea excepției.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea acestei excepții motivat de faptul că prezenta cale de atac este stabilită corect și totodată și compunerea completului de judecată a fost legală. Totodată arată că a invocat nulitatea recursului pe aspectul dezvoltării motivelor de recurs care nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă. În susținerea acestei excepții solicită a se avea în vedere că în motivele de recurs nu se precizează în ce mod s-a schimbat natura actului juridic, pentru că în motivele de recurs se reiau doar motivele acțiunii, motiv pentru care solicită a se constată că recursul formulat este nul.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită respingerea excepției nulității recursului întrucât în mod corect au fost invocate punctele 8 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă și nu înțelege modul în care se consideră nul recursul din moment ce este întemeiat pe dispozițiile menționate.
Curtea acordă cuvântul părților și pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și păstrării ca legală și temeinică a soluției pronunțate de către instanța de fond. În susținerea cererii de recurs arată că instanțele au fost investite cu interpretarea unui act juridic, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare, astfel că tribunalul nu a făcut o corectă aplicare la cauza de față a principiilor de interpretare a convențiilor. Astfel, s-a susținut că din cuprinsul actului juridic rezultă că doar reclamanta avea obligația plății prețului până la un anumit termen, iar corelativ cu această obligație nu a existat un termen prevăzut de părți până la care pârâții ar fi trebuit să își îndeplinească obligația transferului de proprietate în forma autentică. Ori în lipsa acestor prevederi explicite în act, instanța era obligată a face aplicațiunea principiilor de drept comun a interpretării contractului. Totodată dat fiind înlăturarea simultaneității prestațiilor în cazul contractului sinalagmatice reprezintă excepția de la regulă aceasta trebuie tratată ca fiind o situație de excepție, iar această renunțare trebuie să rezulte din conținutul actului. Pentru toate motivele invocate consideră că se impune o corectă aplicare a interpretării actului juridic în sensul că această convenție a fost încheiată sub condiție pur potestativă, fără termen prevăzut cu privire la operarea transferului dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei. Concluzionând arată că se invocă eroarea obstacol viciu de consimțământ, însă solicită a se avea în vedere că instanța de apel avea obligația să motiveze această eroare, astfel că instanța de apel neaplicând normele de drept se impune, față de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea deciziei civile recurate. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea deciziei civile pronunțată de instanța de apel. Arată că în ce privește primul motiv de recurs în mod corect instanța de apel a constatat că părțile se află în situația unui contract pur și simplu, întrucât din antecontractul de vânzare cumpărare nu rezultă că intimații pârâți s-ar fi obligat să vândă când dorește recurenta reclamantă și că în nici un caz nu există o condiție îndeplinită de intimații pârâți care să conducă la nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare. Totodată arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, părțile putând deroga de la regula simultaneității și nu se poate deduce că a fost încheiat contractul sub condiție pur potestativă. Mai arată că recurenta reclamantă a mai formulat o acțiune întemeiată pe acest contract care a fost considerat perfect valabil. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă - împotriva deciziei civile nr.932A/3.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți,.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 la nr. 21796/299/7.07.2006, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții și - solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 2 situat în B, de pe-, sector 1, să se dispună repunerea părților în situația anterioară constând în restituirea sumei de 5.000 euro plătită cu titlu de avans de către reclamantă în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 12.04.2005 a încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare-cumpărare prin care pârâta s-a obligat în nume propriu și în numele pârâtului, coproprietar, să îi vândă imobilul menționat.
La data încheierii antecontractului, reclamanta i-a achitat pârâtei suma de 5.000 euro cu titlu de avans, urmând ca diferența de preț să fie achitată la 15.06.2005, dată convenită pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică; s-a stipulat totodată că, dacă tranzacția nu va fi efectuată din culpa promitenților vânzători, aceștia vor plăti reclamantei dublul sumei avansate, iar dacă tranzacția nu va fi efectuată din culpa promitentei cumpărătoare, aceasta va pierde suma avansată.
La data de 10.06.2005, reclamanta i-a notificat pe pârâți pentru a se prezenta la data de 15.06.2005 la BNP Rosana, în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâții nu s-au prezentat la data menționată, situație în care reclamanta a venit cu o altă notificare la data de 16.06.2005 pentru 20.06.2005, notificare căreia de asemenea pârâții, nu i-au dat curs.
La 24.06.2005, la rândul său, pârâta a notificat-o pe reclamantă în sensul încetării obligației de încheiere a contractului, urmare a neachitării integrale a prețului până la data de 15.06.2005.
Se mai arată de către reclamantă că, la 13.07.2005 a promovat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâților la plata dublului sumei avansate.
Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 10972/3.11.2005 a Judecătoriei Sectorului 1, sentință care însă a fost modificată prin decizia civilă nr. 513R/3.03.2006, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.
Reclamanta motivează prezenta acțiune în nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, prin nerespectarea principiului unanimității impus pentru înstrăinarea unui drept real, antecontractul fiind încheiat de un singur coproprietar, iar pe de altă parte, același act juridic a fost încheiat sub condiție pur potestativă din partea promitentului vânzător, având în vedere că potrivit propriilor susțineri ale pârâților, nu s-a convenit asupra niciunui termen pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În subsidiar, reclamanta a susținut că antecontractul este lovit de nulitate relativă pentru vicierea consimțământului său, în sensul că dacă ar fi cunoscut că pârâții nu au intenția de a se obliga, aceasta nu ar fi perfectat antecontractul.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 954 și 1010 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1479/29.01.2007, Judecătoria Sectorului 1 respins cererea ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, în cuantum de 1.190 lei.
Prin decizia civilă nr. 1538R/16.10.2007, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cauza fiind din nou înregistrată pe rolul Judecătoria Sectorului 1 sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 5000/16.04.2008 Judecătoria Sectorului 1 admis acțiunea formulată de reclamantă, constatându-se nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâților la plata către reclamantă a sumei de 5.000 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la momentul efectuării plății; s-a dispus obligarea pârâților în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 4.772 lei cheltuieli de judecată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe pârâții au formulat recurs, criticând soluția pe temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 3.09.2008, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, investit cu soluționarea căii de atac, a procedat la calificarea acesteia ca fiind apel și nu recurs, așa cum pârâții și-au intitulat calea de atac, concluziile intimatei-reclamante, fiind în sensul aprecierii acesteia drept recurs, după cum și în ciclul procesual anterior, sentința inițială pronunțată în cauză a fost susceptibilă de recurs, iar nu de apel.
Prin decizia civilă nr. 932A/3.09.2008, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, iar pe fond, a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii, intimata reclamantă a promovat recurs, susținut din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Având în vedere motivul de ordine publică pus în dezbaterea părților din oficiu la termenul de azi, în raport de dispozițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că nu mai este necesar a se reda conținutul criticilor dezvoltate de recurenta reclamantă, întrucât acestea vizează fondul cauzei.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți având ca obiect apartamentul nr. 2, din -, sector 1 și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui act juridic, în sensul obligării pârâților la restituirea către reclamanți a sumei de 5.000 euro plătită cu titlu de avans de către reclamantă, Curtea apreciază că prezenta cerere este una evaluabilă în bani, dreptul patrimonial valorificat de reclamantă și exprimat în petitul accesoriu privind repunerea în situația anterioară, situându-se la nivelul sumei de 5.000 euro, respectiv mai puțin de 45.000 lei.
Soluția se impune în prezent cu atât mai mult cu cât Secțiile Unite ale Înalei Curți de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii având ca obiect caracterul patrimonial sau nepatrimonial al unor cereri privind nulitatea, anularea, rezilierea sau rezoluțiunea unor acte juridice prin care se valorifică un drept patrimonial, a statuat prin Decizia nr. 32/2008 că asemenea cereri, sunt evaluabile în bani, indiferent dacă este formulat sau nu petitul accesoriu privind repunerea în situația anterioară, criteriul valoric aplicându-se și la calificarea căii de atac, în baza art. 2821Cod procedură civilă.
În prezenta cauză, un astfel de petit accesoriu a fost formulat de reclamantă, astfel încât valoarea patrimonială a litigiului era indubitabilă, chiar anterior pronunțării deciziei în interesul legii menționate.
Pe lângă aceste argumente, instanța de apel pentru o judecată unitară și consecventă a prezentei cauze, avea obligația de a observa că și în ciclul procesual anterior, calea de atac declanșată de reclamantă la acel moment, a fost recursul împotriva soluției primei instanțe, respectiv sentința civilă nr. 1479/29.01.2007, iar nu apelul.
Prin urmare, cererea fiind una evaluabilă în bani, litigiul de față este unul patrimonial a cărui valoare se situează sub nivelul sumei de 100.000 lei ce se regăsește în dispozițiile art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă care prevăd că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în anumite cereri, între care și cele patrimoniale în materie civilă al căror obiect are o valoarea de până la 100.000 lei, aceste hotărâri fiind supuse recursului.
Drept urmare, tribunalul investit cu soluționarea căii de atac formulate de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 5000/16.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 1, cale de atac pe care aceștia, de altfel, și-au intitulat-o în mod corect recurs, trebuia să rețină că este învestit cu soluționarea unui recurs, iar nu a unui apel și să soluționeze cauza în complet legal constituit de 3 judecători.
Întrucât instanța anterioară a soluționat calea de atac în compunerea prevăzută de lege pentru instanța de apel iar nu pentru cea de recurs, precedată de calificarea nelegală a căii de atac, Curtea apreciază că este incident motivul de ordine publică, privind pronunțarea hotărârii de către un complet nelegal constituit, motiv de casare invocat din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și prevăzut ca atare de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.
Față de constatarea caracterului întemeiat al acestuia, se va admite excepția nelegalei compuneri a instanței care a soluționat calea de atac, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa decizia și va dispune trimiterea cauzei aceluiași tribunal pentru rejudecare în compunerea prevăzută de lege pentru instanța de recurs.
Dată fiind împrejurarea că recurenta reclamantă a achitat taxe judiciare de timbru de 636 lei pentru această cale de atac creată artificial prin greșita calificare dată de tribunal recursului formulat de pârâți, Curtea, în baza art. 23 alin. 1 lit. a și alin. 4 din Legea nr. 146/1997, apreciază că aceasta nu era legal datorată, motiv pe care, va dispune restituirea ei către recurentă.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de recurentă în această etapă procesuală, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nelegalei compuneri a instanței care a soluționat calea de atac.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă - împotriva deciziei civile nr.932A/3.09.2008, pronunțate de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Casează decizia și trimite cauza aceluiași tribunal pentru rejudecare, ca instanță de recurs.
Dispune restituirea către recurentă a taxei judiciare de timbru consemnată prin chitanța nr. -/1 eliberată de unitatea CEC Bank la data de 11.02.2009.
Obligă intimații la plata către recurentă a sumei de 1.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red. CN
.red. AP
2 ex./11.03.2009
Judecători apel - Secția a III-a Civilă
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Carmen
