Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 303/
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Polina, - și -, împotriva deciziei civile nr. 256/Ap din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 18 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 12041/2007 a Judecătoriei Brașova fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantei.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Polina, și și a fost obligată reclamanta să plătească pârâților suma de 3.400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 31.03.1993 lui, în calitate de moștenitor al lui i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 00035, potrivit căruia acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3 ha teren arabil extravilan, precum și titlul de proprietate nr. 00036, potrivit căruia acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1,89 ha teren arabil intravilan și extravilan.
Analizând excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantei invocată de pârâți instanța a reținut că, astfel cum au arătat martorii audiați în cauză, reclamanta a fost prezentă la înmormântarea tatălui ei, nu a adus bani sau produse, însă nu a luat niciun bun și nu a mai venit pe la casa părintească după aceea.
Împrejurarea că reclamanta a luat o candelă sculptată din casa părintească, astfel cum a arătat martora, nu constituie un act de acceptare tacită a moștenirii, întrucât candela respectivă reprezintă o amintire de familie, în timp ce acceptarea tacită a moștenirii prin fapte materiale presupune intrarea în posesia și folosința bunurilor succesorale care prin natura, numărul și valoarea lor exclud ideea unor amintiri de familie, precum și intenția succesibilului de a se comporta ca un proprietar față de acestea.
Reclamanta împreună cu tatăl ei au avut deschis un bar și, astfel cum rezultă din declarația martorilor și, în anul 1991 - cu un an înainte de decesul tatălui - reclamanta s-a certat cu familia ei și au închis barul pe care îl aveau, reclamanta nemaivizitându-și părinții după acea ceartă.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că ultima perioadă de funcționare a barului a fost 1.01.1992 - 31.12.1992, situația fiscală a asociației familiale fiind definitivată la data de 22.02.1993, însă chiar în situația în care acea asociație familială ar fi funcționat în perioada menționată și faptic, nu numai scriptic, ca și plata de către reclamantă a impozitului pe venit, nu pot fi interpretate ca reprezentând acte de acceptare tacită a succesiunii, întrucât reclamanta a săvârșit actele legate de administrarea acelui bar în calitate de proprietar al său, actele respective putând primi și o altă interpretare, iar nu doar aceea de acte de acceptare a succesiunii, astfel că ele nu mai au în mod neechivoc valoarea unei acceptări tacite a moștenirii.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, astfel cum s-a arătat mai sus, nu rezultă existența unor împrejurări care să confirme intenția neîndoielnică a reclamantei de acceptare a succesiunii, chiar dacă reclamanta nu a renunțat expres la succesiune, și aceasta în condițiile în care acceptarea voluntară tacită a moștenirii, conform art. 689.civ. presupune că succesibilul face un act sau fapt pe care nu l-ar putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Tribunalul Brașov, prin decizia nr. 256/Ap/2008 a admis apelul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 12041/2007 a Judecătoriei Brașov pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că singura mărturie directă a fost cea a martorei, care a însoțit- pe reclamantă când a luat lucrurile.
In apel s-a dovedit ca reclamanta a luat si un covor si mobila, iar despre candela s-a afirmat ca este valoroasa.
Natura bunurilor luate nu mai justifica concluzia instanței de fond in sensul ca acestea ar fi amintiri de familie, ci exprima intenția reclamantei, in calitate de succesibil, de a se comporta ca un proprietar de acestea si implicit de a accepta moștenirea după tatăl sau.
Celelalte aspecte au fost corect reținute de prima instanța.
de starea de fapt reținuta, instanța a concluzionat că reclamanta a acceptat tacit moștenirea, ca termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorala, prevăzut de art. 700 cod civil, nu s-a împlinit astfel ca instanța, in conformitate cu prevederile art. 297 cod procedura civila va admite recursul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, și Polina solicitând modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.
În dezvoltarea cererii de recurs se susține că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 700 alin. 1 Cod civil.
În cauză nu rezultă existența unor împrejurări care să confirme intenția neîndoielnică a reclamantei de acceptare a succesiunii.
Depoziția martorei pe care se fundamentează soluția instanței este în totală contradicție cu celelalte probe administrate în cauză.
Situația reală rezultă din declarațiile celorlalți martori care au arătat că reclamanta s-a certat cu tatăl său din cauza acelui bar încă din anul 1991, ceartă de la care nu și-a mai vizitat părinții, barul funcționând până în vara anului 1992.
Reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat.
Examinând decizia atacată în raport de criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Soluția instanței de apel se fundamentează în esență pe depozițiile martorei, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză fiind în totală contradicție cu interogatoriul reclamantei și depozițiile martorilor.
Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii ( art. 689 Cod civil)
În sensul dispozițiilor legale, actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.
Luarea din patrimoniul defunctului a unor obiecte care prin natura și valoarea lor nu exclud ideea unor amintiri de familie, nu constituie acte de acceptare tacită, pentru că nu reprezintă fapte materiale, respectiv folosința bunurilor succesorale cu intenția succesibilului de a se comporta ca un proprietar față de acestea.
Ori în sensul dispoziției legale, probele administrate în cauză nu au dovedit intenția reclamantei de a accepta moștenirea. Depozițiile martorilor au evidențiat existența unor disensiuni dintre reclamantă și autorul acesteia, din cauza unui bar, încă din anul 1991, dată de la care reclamanta nu și-a mai vizitat părinții.
Din răspunsul reclamantei la interogatoriu, rezultă că barul a funcționat până în anul 1992, când autorul său, bolnav fiind nu a mai putut să susțină activitatea.
Actele de conservare și de administrare provizorie nu reprezintă însă acte de acceptare, având în vedere că n cauză, reclamanta nu a dovedit că și le-a însușit în calitate de moștenitor ( art. 690 Cod civil).
În consecință, hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea art. 700 alin. 1 Cod civil, privind dreptul de opțiune succesorală.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, decizia atacată modificată în tot, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și a păstrării sentinței pronunțată de Judecătoria Brașov.
Reținându-se culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâți în sumă de 3.012 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâți Polina, - și împotriva deciziei civile nr. 256/3.10.2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 12041/18.12.2007 a Judecătoriei Brașov, pe care o păstrează.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către recurenții pârâți, în sumă de 3.012 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 23.04.2009
Tehnored AG 6.05.2009/ 3 ex
Jud fond
Jud apel N- /
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu
