Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 304/
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, precum și de pârâta SC SRL, împotriva deciziei civile nr. 269/Ap din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 18 martie 2009.
CURTEA
Constată că, prin decizia civilă nr. 269/2008, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B.
A admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.881/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr- pe care o schimbat-o în tot în sensul că:
A admis petitul 1 al acțiunii civile formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor, MUNICIPIUL B prin Primar și SC SRL B și, în consecință a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului înscris în CF nr.25655 B, nr.top 5609/1.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că din cuprinsul CF nr.519 B, rezultă că reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.top 5609 la data de 22 ianuarie 1948, cu titlu de drept cumpărare.
Ulterior, la data de 28 februarie 1950, în baza schiței de la dosar și a Legii de naționalizare nr.119 din 11 iunie 1948, imobilul de sub nr.top 5609 s-a dezmembrat în apartament nr.1, având nr.top 5609/1 situat în fundul curții, compus din una sală parter și subsol și nr.top 5609/2 compus din casă de piatră nr.4, 3 etaje, 15 încăperi și curte.
Apartamentul din casa situată în 23 August nr.2, având nr top 5609/1, a fost trecut în CF 5655 individuală, iar la, în baza încheierii nr.356/1950 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea B cu titlu de drept naționalizare asupra apartamentului nr.1 din imobilul situat în B, 23 August nr.2, situat în fundul curții, compus din 1 sală parter și subsol, fostă proprietatea lui.
În ce privește legalitatea actului de preluare tribunalul a reținut că, potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, se consideră valabil dobândite bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul uni titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la dat preluării lor de către stat.
În caz contrar, în situația imobilelor preluate de stat fără respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la dat preluării lor de către stat, se consideră că imobilul a fost preluat de stat fără titlu.
Din analiza art.1 din Legea nr.119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi rezultă că s-au folosit 3 modalități de determinare a bunurilor, societăților, asociațiilor ori intreprinderilor individuale ce au intrat sub incidența acestei legi și anume: o formulare generică, utilizată doar în cazul bogățiilor subsolului, o modalitate de determinare concretă, prin trimitere la anexele legii și o determinare după diverse criterii, specifice anumitor categorii de intreprinderi.
În toate situațiile în care preluarea s-a făcut în disprețul legii de naționalizare, cu nerespectarea criteriilor prevăzute de aceasta, titlul statului nu este valabil, iar dreptul de proprietate nu s-a transmis de la proprietar la stat, astfel că bunurile respective au fost preluate de către stat fără un titlu valabil.
Aceasta este și situația imobilului în litigiu, din evidențele funciare rezultând că imobilul preluat din proprietatea apelantului reclamant era constituit dintr-un apartament compus din 1 sală parter și subsol, neputând fi încadrat în nici una dintre cele trei categorii de determinare a bunurilor ce intrau sub incidența Legii de naționalizare nr.119/1948.
Ori, această preluare s-a făcut când în vigoare era Constituția din 1948 care în art.8 prevedea că proprietatea particulară și dreptul de moștenire erau garantate, iar proprietatea particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de protecție specială.
Nu se poate afirma, în speța dedusă judecății, că Legea nr.119/1948 a constituit un mijloc legal de dobândire a proprietății imobilului cât timp, din interpretarea prevederilor art.480 civ. rezultă că proprietatea este dreptul unei persoane de a se folosi de un bun, de a-i culege fructele și de a dispune de el, iar potrivit art.481 civ. nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Mai mult, la data preluării imobilului, era în vigoare Decretul Lege nr.115/1938 care, în art.17 prevedea că " drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciar", în art.26 din același act normativ prevăzându-se excepțiile de la principiul inscripțiunii prevăzut de art.17 precitat, printre acestea nefiind prevăzută și naționalizarea.
În anul 1950 asupra imobilului în litigiu s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea B cu titlu de drept naționalizare, iar nu în favoarea Statului Român, deși o întreprindere nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra unui imobil cu acest titlu, naționalizarea transferând dreptul de proprietate numai în favoarea statului.
În speță însă, Statul Român și-a înscris în evidențele funciare dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu doar la data de 30.06.1999 în baza sentinței civile nr.5997/1999 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr.5011/1999, sentință care însă nu-i este opozabilă apelantului reclamant, acesta nefiind parte în respectivul proces.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că trecerea bunului imobil în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale amintite, conferind caracter abuziv măsurii de naționalizare, astfel că titlul statului emis cu încălcarea legii nu poate fi considerat valabil, cu atât mai mult cu cât imobilul în litigiu nu se înscrie în categoriile de imobile supuse naționalizării prin actul normativ menționat anterior.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât Statul Român, cât și SC SRL, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursurilor se arată că noțiunea de titlu nevalabil nu se confundă cu noțiunea de preluare abuzivă prevăzută de Legea 10/2001, aceasta din urmă având un conținut mai larg, acoperind inclusiv situația imobilelor preluate de Stat în baza unui titlu valabil.
Potrivit art. 2.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr. 398/2003 preluările de imobile în baza Legii 119/1948 sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil. Ori în cauză, reclamantul nu a produs dovezi care să conducă la răsturnarea acestei prezumții instituită de legiuitor.
Potrivit art 1 din Legea nr. 119/1948 se consideră că intră sub incidența acesteia și întreprinderile care îndeplineau criteriile stabilite prin această lege în perioada 1 ianuarie 1938 și data publicării legii indiferent de denumire și de sediu sau de titlul sub care au fost deținute.
Instanța de judecată trebuie să aibă în vedere faptul că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a unor imobile, iar prin prezenta acțiune se urmărește în mod evident revendicarea imobilului înscris în CF nr. 25655 B, sub nr. top 5609/1, eludându-se în acest fel prevederile legii speciale.
Recursurile nu sunt fondate.
Al treilea motiv de critică, vizând inadmisibilitatea acțiunii în revendicare după apariția legii speciale urmează a fi examinat cu precădere.
În temeiul art. 315 Cod procedură civilă, problemele de drept dezlegate de instanța de recurs devin obligatorii.
În cauză s-a pronunțat decizia civilă 338/2007 a Curții de Apel Brașov în care se reține că inadmisibilitatea acțiunii în revendicare de drept comun referitoare la un imobil ce cade sub incidența Legii nr. 10/2001, și a capetelor accesorii acestuia, nu poate paraliza dreptul de acces la o instanță al reclamantului, atâta timp cât acesta tinde la recunoașterea modalității abuzive de preluare a imobilului de către stat, deci de către entitatea care nu îl mai are în proprietate, ci l-a transmis celui ce se află actualmente înscris în cartea funciară. Acțiunea în revendicare nu îl poate viza decât pe actualul proprietar, iar interesul trebuie analizat în considerarea nevalabilității titlului statului, deci raportat la pârâții 1 și 2. Față de aceștia și față de ceea ce tinde a fi recunoscut de instanță, reclamantul justifică un interes, iar soluția instanței de fond i-a încălcat într-adevăr dreptul de acces la o instanță consfințit de art. 6 par. 1 din CEDO.
Pentru acest motiv s-a dispus casarea cu trimitere.
Prin urmare critica va fi respinsă.
În privința noțiunilor de titlu valabil, preluare abuzivă, imobilele naționalizate prin Legea 119/1948 sunt considerate preluate în mod abuziv, fără distincție cu privire la titlul statului.
În acest sens a statuat legiuitorul art. 2 lit. a din Legea 247/2005, iar anterior acestui act normativ problema a fost soluționată în modalitatea arătată în hotărârea recurată, în sensul că titlul nu a fost valabil, ceea ce determină concluzia că dreptul de proprietate a rămas în patrimoniul proprietarului reclamant.
De altfel, nevalabilitatea titlului statului rezultă și din încălcarea prevederilor art. 8 Constituția din 1948.
Prin urmare, prezumția de proprietate generează operează în favoarea reclamantului, dispensând de dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, păstrând întocmai considerentele hotărârii recurate, căile de atac vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de DGFP B și SC SRL împotriva deciziei civile 269/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Martie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red LV 20.03.2009
Tehnored AG 24.03.2009
Jud apel C /
Jud fond
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu
