Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 310/2009
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 198/A/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat și avocat, cu delegație la dosar pentru intimații pârâți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimații pârâți prin mandatar, din care un exemplar se comunică cu mandatara recurentului pârât.
De asemenea se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cererea formulată de reclamantul recurent prin care se solicită eliberarea unor copii xerox de pe hotărârile instanțelor de fond și apel. Se anexează acestei cereri, taxă judiciară de timbru aferentă și timbru judiciar.
Mandatarul intimaților pârâți - avocat transmite pe fax, cerere înregistrată și prin serviciul registratură al instanței, prin care se solicită a se dispune strigarea cauzei după ora 10.30, cerere rămasă fără obiect față de prezența acestuia în instanță.
Mandatara recurentului - avocat depune la dosar înscrisuri, reprezentând: cererea formulată de reclamanți care a stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 430/1994, în baza căruia s-a efectuat întabularea în CF; cerere formulată de reclamantul pentru eliberarea celui de al doilea ordin, respectiv 583/2006; declarație din care rezultă că semnătura numitei este identică, înscrisuri care se comunică cu mandatarul intimaților.
Față de actele depuse, mandatara recurentului formulează o cerere în probațiune, cu privire la înscrisurile depuse, deoarece din acestea rezultă că se impune efectuarea unei adrese la Prefectura jud. Sibiu, să depună la dosar documentația în baza căruia s-a făcut eliberarea ordinii, pentru a se eluda părțile și instanța cu privire la confuzia de nume făcută. Din contractul de vânzare - cumpărare încheiat, rezultă că este vorba despre una și aceeași persoană, și solicită a se verifica scriptele, deoarece intimata pârâtă căsătorită a vândut ceea ce nu a deținut.
Mandatarul intimaților pârâți - avocat, cu privire la ordinele emise de prefect, arată că acestea nu sunt atacate, astfel că nu fac obiectul litigiului de față. Așa cum reiese și din motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, întabularea de către biroul de carte funciară de sub B6, 7, 8 și 9 este trecută numita - sora reclamantului care este titulara dreptului de folosință a imobilului. Totodată învederează instanței că nu se poate face confuzie între sora reclamantului căsătorită și soția reclamantului -.
Avocatul ales al recurentului, - invocă prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, prin care lecturând acest articol de lege în fața instanței, subliniază faptul că, întabularea în CF se face "la cerere", cerere care nu a fost făcută de intimata pârâtă ci de actuala proprietară a casei, soția reclamantului.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de mandatara reclamantului recurent ca nepertinentă, față de împrejurarea că ordinul prefectului nu face obiectul prezentului dosar și legalitatea acestuia nu a fost analizată.
Mandatara recurentului reclamant - solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, cerere la care mandatarul intimaților pârâți nu se opune.
Instanța, deliberând, încuviințează cererea formulată și lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei,
Mandatara recurentului reclamant mai solicită efectuarea unei adrese către Serviciul de Evidență a Populației a jud. Sibiu, pentru a se comunica de către acest serviciu instanței, domiciliul intimatei pârâte căsătorită, pentru a se evidenția care dintre părțile numite ( sora sau soția reclamantului) au formulat cererea de întabulare în baza Ordinului Prefectului nr. 430/07.02.1994.
Mandatarul intimaților pârâți se opune și acestei cereri formulate în cauză, întărind argumentul, că acest ordin al prefectului nu este atacat și nu face obiectul pricinii de față.
În replică, cu privire la acest aspect, mandatara recurentului reclamant arată că întabularea în cartea funciară s-a făcut în anul 2006, prin urmare, solicită a se comunica instanței de către acest serviciu, dacă actuala se numea și unde domicilia, la acel moment.
In deliberare, instanța respinge și această cerere ca nepertinentă și neutilă cauzei, și nefiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului recurent - avocat, invocând prevederile art. 312 cod procedură civilă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei pronunțată de tribunal, și în consecință admiterea apelului și a acțiunii de fond.
Învederează instanței faptul că s-a creat o confuzie de nume, în ceea ce privește modul de redactare a acțiunii de fond, și care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Față de declarațiile intimatei căsătorită, care recunoaște că nu a contribuit la construcția casei, nu poate fi luată în considerare nici o declarație de martori, care arată cum că ar fi auzit nu au văzut starea de fapt și nici nu o cunosc. În ceea ce privește intimata căsătorită, arată că aceasta s-a căsătorit în anul 1989 și s-a mutat unde s-a căsătorit. În consecință, dreptul de proprietate s-a întabulat în favoarea soției recurentului și nu a surorii acestuia, iar convenția încheiată între frați, recurentul și intimații, nu mai are relevanță juridică. În concluzie, arată că nu a fost reținută corect starea de fapt de către instanța de fond, născută nu a fost proprietară a imobilului în litigiu, cererea de întabulare din anul 2006 fost făcută de soția reclamantului recurent, aceasta solicitând întabularea în CF. Totodată, arată că în mod greșit au reținut instanțele de fond și apel că ordinul în baza căruia s-a făcut întabularea nu a fost atacat, deoarece efectul acestuia interesează intervenirea contractului de vânzare - cumpărare între intimați.
Mandatarul intimaților pârâți - avocat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Arată că s-a modificat recursul, față de cel tehnoredactat și declarat, în susținerile orale de la acest termen de judecată, din cuprinsul cărora nu rezultă nici un motiv de casare prevăzut limitativ de art. 304 cod procedură civilă care să aibă aplicare în speța de față.
De asemenea, în baza convenției de construire, încheiată între cei trei frați, s-a arătat expres că terenul a fost atribuit în folosință, iar casa era edificată în 1981 când s-a căsătorit intimata căsătorită, astfel că aceasta are drept de proprietate asupra imobilului, iar - soția reclamantului recurent are eventual un drept de creanță asupra construcției.
Pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului.
În replică, mandatara recurenților reclamanți arată că nu a formulat nici o cerere de întabulare, întabularea fiind solicitată ulterior de către - soția recurentului, iar faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată confuz, este un motiv de nelegalitate.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 5551/01.02.2008 a Judecătoriei Sibiua fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect constatarea faptului că imobilul casă veche, situat în,-, înscris în CF 4669, nr. top. 4050/2 de sub B 3 adus din CF 2664 fost dobândit prin contract de vânzare - cumpărare de către de la în CF 1976 și înscris în CF 4669 sub B 4 pe numele acestuia, conform încheierii de întabulare nr. 3982/1976 a notariatului de Stat Sibiu, cu titlu de bun propriu. S-a solicitat, prin acțiune:
-a se stabili că imobilul casă nouă compus din parter, două etaje și mansardă, înscris în CF 4669, nr. top. 4050/2 a fost edificat de reclamanți în cotă de 2/3 ca bun comun pe durata căsătoriei și de în cotă de 1/3;
-a se constata nulitatea absolută parțială a încheierii de întabulare nr. 3051/1989 a fostului Notariat de Stat a județului Sibiu, prin care imobilul a fost înscris în CF pe numele, și și dispunerea înscrierii acestuia pe numele soților;
-constatarea nulității absolute parțiale a încheierii de întabulare nr. 19208/2006 a Oficiului de cadastru și Publicitate imobiliară Sibiu, prin care terenul este înscris în cote de 1/3 PE, și și să se dispună înscrierea pe numele și în cote de 2/3 bun comun și în cota de 1/3;
-a se stabili nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâții pe de o parte și pârâții și pe de altă parte, cu privire la cota de 1/3 din întreg imobilul situat în,-, cuprins în CF 4669, nr. top. 4050/2 și nulitatea absolută a încheierii de întabulare 29213/2007 a IS ibiu, prin care cota de 1/3 din imobil a fost întabulată pe numele pârâților și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 7166/31.12.1976 ( fila 10 - dosar fond9 și a evidențelor de carte funciară, reclamantul a cumpărat de la construcția întabulată în cartea funciară nr. 4669, nr. top. 4050/2 - loc de casă cu casa de locuit pe-.
Ulterior, în baza autorizației de demolare nr. 1 din data de 12.06.1978 solicitată de reclamantul s-a demolat construcția cumpărată, sens în care s-au radiat construcțiile de sub din cartea funciară menționată mai sus.
Din depozițiile martorilor ( 74 - dosar fond), ( 77- dosar fond), ( 100 - dosar fond), ( 101 - dosar fond), ( 102 - dosar fond), audiați în cauză a rezultat că frații, și s-au înțeles ca în locul casei cumpărate să edifice prin mijloace proprii o nouă construcție care să asigure celor trei frați un spațiu de locuit.
Același aspect este relevat și de autorizația de construire nr. 546 eliberată la 21.10.1978(fila 22 - dosar fond), la cererea numiților, pentru construirea unei case de locuit, pe str. - din, compusă din parter, apartament 1 alcătuită din 2 camere, bucătărie, baie,; etaj 1 apartament 2 cu două camere, bucătărie, baie; apartament 3 cu o cameră, chicinetă, duș ( filele 283 - 293 dosar fond).
Tot în sprijinul înțelegerii inițiale dintre cei trei frați s-a reținut și împrejurarea că în prezent, pârâtul locuiește în imobilul edificat.
Din decizia nr. 38/07.06.1978 emisă de Consiliul Popular al orașului rezultă că s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției reclamantului suprafața de 68 mp din terenul înscris în CF 4699, nr. top. 4050/2 ( fila 65 - dosar fond), pârâtei suprafața de 66 mp din același teren ( fila 93 - dosar fond), împrejurare întabulată în CF conform încheierii nr. 1874/16.06.1978( 94 - dosar fond). Conform mențiunilor din CF s-a atribuit un drept de folosință pe durata existenței construcției pârâtului, suprafața de 66 mp - încheierile de întabulare 1875, 1876 din anul 1978.
Față de împrejurarea că reclamanții s-au căsătorit în data de 17.02.1980( 70 dosar fond), ulterior emiterii autorizației de construire din 21.10.1987, instanța de fond a reținut că notarea în cartea funciară conform încheierii de întabulare nr. 3051 din 10.10.1989( 17 dosar fond) a construcției edificate pe imobilul înscris în CF 4699, nr. top. 4050/2 și a dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea beneficiarilor dreptului de folosință pe durata existenței construcției -, - nu poate genera confuzie cu privire la identitatea proprietarei fiind evident că înscrierea nu se referă la - soția reclamantului, ci la pârâta ( născută ).
Conform încheierii de întabulare 19208 din 11.10.2006 ( fila 19) în baza Ordinului Prefectului nr. 430/1994 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, asupra terenului de 200 mp înscris în CF 4699, nr. top. 4050/2, în favoarea numiților, acestea fiind persoane îndreptățite conform art. 36 din Legea nr. 18/1991 - beneficiare a dreptului de folosință a terenului pe durata existenței construcției.
Ordinul Prefectului nr. 430/1994 ( fila 124) nu a fost desființat, astfel încât cererea de anulare a încheierii de întabulare a dispozițiilor prevăzute în titlu nu este întemeiată față de validitatea acestuia.
Împrejurarea că pârâta - proprietară a terenului - nu a avut nici o contribuție la edificarea construcției poate da naștere, eventual unui drept de creanță în favoarea constructorilor reali, care au dreptul la valoarea materialelor și a muncii depuse pentru edificare, conform dispozițiilor art. 493, 494 cod civil.
Cu privire la declarația olografă a pârâtei ( fila 15) instanța de fond a constatat că prin aceasta se recunoaște lipsa de contribuție a pârâtei la edificarea imobilului, dar în același timp se subliniază atribuirea terenului în baza deciziei nr. 38/1978 celor trei frați în vederea construirii unei case, astfel încât teza confuziei între ( soția reclamantului) și ( sora reclamantului) este exclusă cu desăvârșire.
În eventualitatea desființării Ordinului Prefectului prin care s-a acordat dreptul de proprietate asupra terenului celor trei frați, cota de 1/3 aparținând pârâtei ar profita celorlalți doi frați, respectiv reclamantului și pârâtului, în nici un caz soției.
Cu privire la petitul de anulare a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâții, și, având ca obiect cota de 1/3 parte din imobilul ce face obiectul prezentului dosar, față de cele ce preced s-a constatat că nu există nici o cauză de nulitate care să atragă sancțiunea nulității absolute, contractul respectând condițiile de fond și de formă pentru încheierea sa valabilă conform dispozițiilor art. 5, art. 948, art. 953, art. 963, art. 964, art. 966, art. 968 cod civil.
Cu privire la petitul nr. 1 al acțiunii, prin care s-a solicitat a se constata o stare de fapt, văzând și dispozițiile art. 111 cod procedură civilă, instanța de fond a apreciat că cererea este inadmisibilă, motiv pentru care a respins-
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâți s-a constatat că nu s-a depus originalul chitanței privind plata onorariului avocațial solicitat pentru reprezentarea în prezentul dosar, ci s-a depus copia unei chitanțe ( fila 31) care nu cuprinde elemente de natură a permite identificarea dosarului în care s-au efectuat, pentru a se putea verifica existența condițiilor răspunderii delictuale conform dispozițiilor art. 998, 999 cod civil, raportat la dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, care au solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii lor, cu motivarea că reclamantul a cumpărat o casă veche, ce are calitatea de bun propriu, motiv pentru care terenul în discuție trebuie să-și păstreze caracterul de bun propriu al său. Deși autorizația de construcție pentru noua casă a obținut-o înainte, până la construirea casei a mai trecut timp, iar sora sa a plecat și nu a contribuit cu nimic la edificarea noii construcții. Datorită faptului că soția sa se numește tot, ca și sora sa ( fostă, actualmente ), au apărut confuzii în actele administrative cu privire la imobil, în sensul că atribuirea s-a făcut pe numele, iar instanța de fond a susținut că aceasta este sora reclamantului, nu soția acestuia. Casa veche a cumpărat-o numai reclamantul, casa nouă a construit-o numai reclamantul cu soția sa, dar a avut o contribuție mai mică și fratele său, iar sora născută nu poate avea nici un drept asupra imobilului, căci acesta s-ar fi născut din neant. Mai trebuie remarcat faptul că în cursul unei acțiuni de sistare a indiviziunii, sora și fratele său au realizat contractul de vânzare - cumpărare pentru cota de 1/3.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și pârâții, și, solicitând modificarea acesteia în sensul obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că au achitat onorariul de avocat cu chitanța a cărei copii au depus-o la dosar, numărul și data chitanței corespund cu numărul contractului de asistență juridică, iar în baza acestui contract s-a emis împuternicirea avocațială care cuprinde și numărul de dosar.
Apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 5551/2008 a Judecătoriei Sibiua fost admis ca fondat prin decizia civilă nr. 198/2009 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, în sensul schimbării parțiale a acesteia, respectiv a obligării reclamanților la 800 lei cheltuieli de judecată către pârâtul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin aceiași decizie a fost respins apelul reclamanților și și a pârâților și.
Au fost obligați intimații și la 1600 lei cheltuieli de judecată în apel către.
În argumentarea deciziei pronunțate s-a reținut cu privire la apelul reclamanților, care s-a dovedit a fi neîntemeiat că reclamantul a cumpărat casa veche, terenul era în proprietatea statului, astfel că nu putea dobândi proprietatea terenului, și că astfel nu poate fi reținut ca având caracter de bun propriu.
În ce privește apelul reclamanților, instanța de apel a considerat că acesta este neîntemeiat.
În ce privește confuzia dintre sora și soția reclamantului, determinată de faptul că ambele se numesc "", una fostă, actuală iar cealalltă fostă, devenită prin căsătoria cu reclamantul, instanța de fond a reținut corect că nu există nici o confuzie. Autorizația de construire a casei noi s-a eliberat în anul 1978 pe numele celor trei frați ( fila 33). De abia în anul 1989, prin încheierea nr. 3051/1989 s-a notat construcția și s-a dispus întabularea acesteia în favoarea "beneficiarilor dreptului de folosință pe durata existenței construcțiilor", fără ca prin această încheiere să specifice și cotele de proprietate. Aceasta presupune însă că, cotele de proprietate sunt egale pentru cei trei frați, de câte 1/3 pentru fiecare. Este evident că întabularea construcției s-a făcut în favoarea celor trei frați, ei fiind beneficiarii dreptului de folosință, așa cum rezultă din decizia nr. 38/1978, atribuirea având loc în anul 1978, anterior căsătoriei reclamantului cât și a pârâtei. Dreptul de folosință a fost întabulat în cartea funciară în foaia C în anul 1978. Reclamantul s-a căsătorit în 1980 iar pârâta s-a căsătorit în anul 1981. Până la căsătoria acesteia din urmă, ea a locuit împreună cu familia și, în casa ce se construia, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, care relatează că la nunta lui casa era ridicată în roșu ( filele 74 - 78; 100 - 110). De asemenea, din declarațiile acelorași martori rezultă că părinții celor trei frați au înțeles să-i ajute pe toți trei să construiască această casă, ceea ce presupune că și a avut o contribuție la construirea acesteia. Apoi, dacă reclamantul considera că are o contribuție mai mare la construirea casei decât sora și fratele său, trebuia să facă dovezi cu privire la cota sa de contribuție, având în vedere că în cartea funciară nu sunt determinate cotele de contribuție asupra construcției, ci doar cu privire la teren (așa cum rezultă din înscrierile de sub B 7, 8, 9 și B 10, 11, 12). Soția reclamantului -, poate pretinde un drept de proprietate comună în devălmășie împreună cu soțul său, însă cei doi reclamanți nu au dovedit că, cota lor de proprietate este de 2/3.
În ce privește apelul pârâților, s-a constatat că la instanța de fond s-a depus copia chitanței de plată a onorariului de avocat, iar în apel s-a depus originalul, din care rezultă că onorariul de avocat s-a plătit la data de 22.11.2007, iar din împuternicirea avocațială rezultă că, contractul de asistență juridică s-a încheiat la aceeași dată, 22.11.2007.
Ca urmare, s-a făcut dovada plății onorariului de avocat pentru această cauză, fiind dovedite astfel cheltuielile de judecată. Având în vedere însă, că onorariul de avocat a fost achitat doar de pârâtul, doar acesta era îndreptățit să primească cheltuielile de judecată, în baza art. 274 cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 198/22.05.2009 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, susținând că în mod greșit i-a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5551/2008 a Judecătoriei Sibiu.
În expunerea de motive, în esență, s-au reluat aceleași aspecte respectiv că este îndreptățit să primească 172 atât din teren cât și din imobil. Arată că în mod greșit, surorii sale căsătorită i s-a atribuit 1/3 din imobilul în litigiu, deși aceasta a recunoscut că nu a contribuit cu nimic la edificarea imobilului.
Imobilul litigios a fost construit de recurent, soția sa și fratele său arată în continuare recurentul, astfel că greșit nu s-a dispus rezilierea contractului de vânzare - cumpărare intervenit între sora sa ( căsătorită ) și soția fratelui său.
În drept recursul nu a fost motivat, în sensul că nu s-a invocat nici unul din motivele limitativ prev. de art. 304 cod procedură civilă.
Intimații, și au depus întâmpinare prin care solicitau respingerea recursului ca nefondat, decizia atacată fiind la adăpost de criticile reclamantului recurent.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi nefondat.
Evident procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, astfel că din acest punct de vedre se impune analiza acțiunii introductive de instanță.
Referitor la petitul principal al cererii acesta s-a dovedit a fi inadmisibil, atât din punct de vedere procedural în sensul că nu poți constata o stare de fapt, cât și al interesului recurentului. In condițiile în care nu pretinzi nici un beneficiu sau o legătură juridică între vechiul imobil și noua construcție, acest capăt de acțiune se privește a fi lipsit de interes.
Conform mențiunilor de sub B 5 din CF 4669, nr. top. 4050/2, conform adeverinței nr. 2914/1978 a fostului Consiliu Local, sunt radiate construcțiile cumpărate de reclamantul recurent. Mai mult conform înscrierii de sub C 2 este radiat și dreptul de folosință atribuit antecesoarei acestuia - vânzătoarea imobilului, pe durata existenței edificatelor, astfel că în acest mod ambele componente ale dreptului dobândit prin acel contract de vânzare - cumpărare de către reclamant s-au stins.
Referitor la petitele 2 și 3 este de observat că potrivit evidenței de CF, înscrierile de sub B 6, 7, 8 și 9, dar și a cererii celor 3 frați este notată existența construcției și este întabulat dreptul de proprietate în cote egale pentru fiecare din ei. Pentru a nu exista dubiu cu privire la cine este înscris în CF ca proprietar sora sau soția reclamantului prin încheierea de întabulare nr. 1888/1978 s-a prevăzut expres că se întabulează dreptul de proprietate asupra casei în favoarea beneficiarilor dreptului de folosință pe durata existenței construcției, cererea fiind făcută inclusiv de recurent, care era căsătorit de peste 8 ani de zile.
De fapt în 2006 la cererea celor trei frați s-a întabulat Ordinul Prefectului nr. 430/1994 emis în baza art. 36 din Legea 18/1991 și prin care a fost constituit dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit în cote egale pentru cei trei frați beneficiari ai dreptului de folosință asupra terenului.
Criticile sunt nefondate și cu privire la efectele constituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991. În acest context nici petitul nr. 4 al cererii introductive nu poate fi admis, în condițiile în care se cere constatarea nulității parțiale a încheierii de întabulare prin care a fost operat în CF Ordinul Prefectului de constituire în baza Legii nr. 18/1991 a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei din litigiu, fără să fie anulat titlul ce a stat la baza întabulării, respectiv Ordinul Prefectului.
Beneficiarii acestui drept trebuiau să îndeplinească o calitate specifică, respectiv să fi fost titularii unui drept de folosință constituit potrivit legii la momentul la care au edificat construcțiile. În speță, titulari ai unui atare drept au fost cei trei frați, numita nefiind niciodată beneficiară ai unui astfel de drept, ea neputând beneficia de constituirea dreptului de proprietate în baza acelei legi speciale.
În considerarea tuturor acestor aspecte, recursul de față se privește a fi nefondat, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă să fie respins.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă,
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 198/22.05.2009 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, pronunțată în dosarul civil nr-.
Obligă pe reclamantul recurent să plătească intimaților, și, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09. 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - . activitatea, semn. Președintele Curții de Apel |
Grefier, |
.
Tehn.
7 ex/14.10.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Ioan
