Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 3327/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2219/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3327/
Ședința publică de la 13.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-contestatoare () împotriva sentinței civile nr.1166/11.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20.213/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-contestatoare prin avocat, cu delegație la dosar și intimata prin avocat, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata prin avocat, invocă excepția tardivității declarării recursului, față de data comunicării hotărârii-05.03.2009 și data declarării recursului, 17.03.2009.
Recurenta-contestatoare, prin avocat, solicită respingerea excepției.
Curtea respinge excepția tardivității declarării recursului și constată recursul declarat în termen legal, în raport de data comunicării hotărârii -05.03.2009 și data de 16.03.2009, înscrisă pe plicul poștal.
Curtea acordă cuvântul pe excepția nulității recursului, excepție invocată de intimată, prin întâmpinare.
Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepției pe considerentul că recurenta-contestatoare nu a arătat motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Recurenta-contestatoare, prin avocat, solicită respingerea excepției. Arată că prin art. 304 Cod procedură civilă invocat, contestă hotărârea atât asupra nelegalității cât și a netemeiniciei.
În temeiul art.306 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea respinge excepția nulității recursului invocată de intimată având în vedere că din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta-contestatoare, prin avocat, depune la dosar practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-contestatoare, prin avocat, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării intimatei la plata salariului de 800 euro începând din luna martie 2008 și daune morale. Arată că una dintre condițiile angajării pe care recurenta-contestatoare a acceptat-o la discuțiile interviului de angajare din decembrie 2007 cu intimata a fost ca după perioada de probă să primească un salariu de 800 euro, lunar. În acest sens o colegă, care a asistat la o discuție anterioară, a depus mărturie. În ceea ce privește daunele morale pe care le solicită arată reprezintă situația tensionată parcursă de recurenta-contestatoare de la actul de concediere până la data pronunțării hotărârii de către Tribunalul București. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Arată că instanța de fond a apreciat corect că nu sunt întemeiate solicitările cu privire la daunele morale, întrucât prejudiciile morale nu pot fi reparate pecuniar deoarece nu se poate stabili cu exactitate valoarea daunei și nici valoarea despăgubirii. Arată că recurenta-contestatoare nu a adus la cunoștință angajatorului starea sa de graviditate și între părți nu era încheiat un contract pe perioadă nedeterminată. În ceea ce privește depoziția martorei, arată că între părți s-au purtat discuții în sensul măririi salariului la 800 euro dar în funcție de realizări.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1166/11.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de contestatoarea (), în contradictoriu cu intimatul; constatat existența contractului individual de muncă între părți începând cu data de 04.03.2008 cu următoarele clauze principale: durată nedeterminată, concediu de odihnă 22 zile lucrătoare, funcția de agent rezervări și emiteri bilete de avion, salariul de 600 Euro net, atribuțiile postului conform fișei de post.
A obligat pârâta la plata față de reclamantă a drepturilor salariale pe perioada 1.04.2008 - 25.04.2008 cu aplicarea dobânzii legale de la data
introducerii cererii și până la data achitării integrale a debitului; a indicelui de inflație de la data scadenței dreptului și până la data achitării integrale a debitului; a drepturilor salariale pe perioada 26.04.2008 -09.07.2008, cu aplicarea dobânzii legale de la data introducerii cererii și până la data achitării integrale a debitului și a indicelui de inflație de la data scadenței până la data achitării integrale a debitului.
A constatat nul actul de concediere din 25.04.2008; a dispus reintegrarea contestatoarei pe funcția deținută.
A obligat intimata să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatoarei.
A constată suspendat de drept contractul individual de muncă pe perioada 9.07.2008-11.11.2008, a obligat intimata la plata concediului maternal; să vireze creanțele bugetare aferente drepturilor salariale începând cu data de 04.03.2008.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect daunele morale și obligarea intimatei la plata diferenței de 200 Euro pe perioada 4.03.2008-31.03.2008 și a obligat intimata la 800 lei cheltuieli de judecată față de contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că angajatorul a achiesat la pretențiile contestatoarei prin întâmpinările depuse la dosar din capetele 1, 3, 4, 6,10, 11 și 12
Potrivit art. 16 alin.2 din Codul munciia constatat existența contractului individual de muncă între părți începând cu data de 04.03.2008 cu următoarele clauze principale: durată nedeterminată, concediu de odihnă 22 zile lucrătoare; funcția de agent rezervări și emiteri bilete de avion; salariu de 600 EURO net urmând ca părțile să determine cuantumul brut în raport de creanțele bugetare ce se virează instituțiilor statului și cu atribuțiile postului conform fișei de post.
S-a constata nul actul de concediere din 25.04.2008 reintegrarea contestatoarei pe funcția avută anterior concedierii; se va dispune obligarea angajatorului să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al salariatei în baza art. 10 din Legea nr. 130/1999; se va constata suspendat de drept contractul individual de muncă al contestatoarei pe perioada 09.07.2008 -11.11.2008 reprezentând perioada pentru concediu maternal; s-a dispus obligarea intimatei la plata concediului maternal și la virarea creanțelor bugetare aferente drepturilor salariale începând cu data 04.03.2008 cât și la plata drepturilor salariale pe perioadele 01.04.2008 - 25.04.2008 și 26.04.2008 -09.07.2008.
Angajatorul a fost de acord cu plata drepturilor salariale restante dar fără aplicarea indicelui de inflație și a dobânzii legale.
Instanța a avut în vedere prevederile art.161 alin.4 din Codul muncii și a dispus obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante pe perioadele menționate mai sus cu aplicarea dobânzii legale ce constituie o componentă a prejudiciului ca urmare a venitului nerealizat prin nefolosirea sumelor datorate de angajator începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată 28.05.2008 și până la achitarea integrală a debitului cât și a indicelui de inflație ce reprezintă prejudiciul suportat de salariată ca urmare a devalorizării leului față de evoluția relațiilor economice și sociale calculat de la data scadenței dreptului și până la achitarea integrală a debitului.
În ceea ce privește suma de bani stabilită de părți cu titlu de drepturi salariale, coroborând datele din actele depuse de părți la dosar, cu declarațiile martorilor, s-a constatat că părțile au negociat un salariu net de 600 EURO și nu de 800 EURO așa cum susține contestatoarea.
În consecință, s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect plata diferenței de drepturi salariale de 200 EURO aferente perioadei 04.03.2008 - 31.03.2008 și constatarea clauzei din contractul individual de muncă privind drepturile salariale potrivit căreia părțile au negociat un salariu net de 800 EURO.
Cu probele administrate în cauză contestatoarea nu a făcut dovada conform art. 1169 cod civil a cuantumului daunelor morale solicitate ca urmare a măsurii dispuse de către angajator de concediere a acesteia și a neîncheierii contractului individual de muncă.
S- constatat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse imperativ de prevederile art.269 din Codul muncii motiv față de care s-a dispus respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere ce are ca obiect daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal reclamanta (), criticând sentința pentru motive nua lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că din declarația martorei rezultă că recurentei i-au fost promise aceleași condiții de angajare ca și acesteia, respectiv contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu o perioadă de probă de 3 luni de zile, cu un salariu net de 600 euro în perioada de probă și de 800 euro după această perioadă.
Pronunțarea unei hotărâri care ignoră această probă esențială (declarația martorei ) - nu poate conduce decât la concluzia că este netemeinică o astfel de hotărâre, impunându-se desființarea acesteia în sensul admiterii cererii recurentei de obligare a pârâtei la plata unui salariu lunar de 800 euro net.
Tribunalul Bucureștia respins cererea recurentei de obligare a pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, cu motivare hilară că recurenta nu a făcut dovada conform art. 1169 Cod civil a cuantumului daunelor morale solicitate ca urmare a măsurii dispuse de către angajator de concediere a acesteia si a neîncheierii contractului individual de muncă.
Este singura frază din considerentele hotărârii care cuprinde motivele pentru care recurentei i-a fost respinsă cererea, iar din cuprinsul acesteia recurenta a dedus că pentru a-i admite cererea Tribunalul avea nevoie ca aceasta să depună o "chitanță" privind o sumă de bani concretă și pe care să scrie "daune morale".
Cu toate că prejudiciul moral este incomensurabil, Tribunalul nu a acordat nici o sumă de bani; în încercarea de a acoperi acest prejudiciu, Tribunalul a ignorat declarația acestei martore pe acest aspect, deși judecătoarea însăși a insistat pe această "evaluare" în condițiile în care apărătorul recurentei a atras atenția instanței că evaluarea și stabilirea concretă a unei sume de bani cu acest titlu este în sarcina judecătorului.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, a rezultat că decizia de concediere a fost rezultatul neînțelegerilor cu privire la semnarea unui contract pe durată nedeterminată, neînțelegeri care au existat încă din perioada executării contractului de muncă pe durată determinată, respectiv februarie 2008, mult înainte ca recurenta să comunice în scris companiei despre faptul că este însărcinată.
Decizia recurentei de a înștiința în mod oficial conducerea de faptul că este însărcinată a intervenit abia pe data de 25 aprilie 2008 moment în care, constatând că, în ciuda presiunilor exercitate asupra conducerii de a semna un contract pe durată nedeterminată, aceasta se afla în imposibilitatea de a încheia un astfel de contract întrucât nu obținuse acordul conducerii de la nivel global al companiei, a decis să anunțe conducerea de situația în care se afla.
Recurenta a dovedit faptul că a comunicat reclamantei că încheierea unui contract de muncă cu durată nedeterminată nu este sigură și nu poate fi garantată de către Directorul (România) în lipsa unui aprobări din partea conducerii sediului central din Polonia.
Recurenta afirmă că conform că, martora afirmat faptul că a asistat personal la discuțiile purtate între recurentă și conducerea, dar același martor a arătat în fața instanței de fond, că informațiile de care avea cunoștință cu privire la poziția conducerii referitor la o eventuală creștere a salariului recurentei, după împlinirea celor trei luni de probă, proveneau de la recurentă.
Același martor a admis în fața instanței de fond faptul că, nu a luat parte la discuțiile purtate în cadrul interviului inițial dintre recurentă și, în timpul căruia, după spusele recurentei i s-ar fi făcut promisiunea fermă a unei creșteri salariale și a încheierii unui contract pe durată nedeterminată.
Cu privire la daunele morale, Curtea reține că despăgubirile morale sau daunele materiale, așa cum sunt denumite în doctrina juridică, se pot acorda pe baza existenței răspunderii civile delictuale a pârâtului al cărui temei juridic îl constituie dispozițiile art. 998 Cod civil.
Din prevederile legale menționate rezultă că angajarea răspunderii civile delictuale se cere a fi îndeplinite cumulativ 4 condiții:
- existența prejudiciului;
- existenta funcției;
- existentul raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Inexistența unui singur element din cele 4 menționate mai sus atestă neîntrunirea tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, nu alternativ, având drept consecință inexistența răspunderii civile delictuale a pârâtei SC și, de aici imposibilitatea acordării daunelor morale.
În cazul reclamantei, aceasta nu a probat existența unui prejudiciu de natură morală, pentru că prejudiciul material a fost dovedit, dar nu aceasta stă la baza răspunderii civile delictuale de natură morală adică efectul negativ, pe plan psihic al tracasărilor la care pretinde că a supus-o recurenta-intimată.
Simplele susțineri că a fost tracasată nu sunt suficiente pentru a dovedi încărcătura psihologică negativă, stresul la care a fost supusă recurenta, într-un cuvânt prejudiciu moral.
Această situație trebuie probată de către recurentă cu mijloace de probă puse la dispoziție de prevederile procesuale civile, simple afirmații fără administrarea unui probatoriu - declarații de martori care să confirme efectul negativ asupra psihicului și sănătății recurentei - nefiind suficiente pentru instanță pentru a constata dovedirea prejudiciului moral.
Recurenta nu a dovedit, deci, existența unui element al răspunderii civile delictuale a intimatei-prejudiciul de natură morală cauzat de fapta ilicită a recurentei-intimate, astfel că nu se mai pune problema verificării corelației dintre condițiile răspunderii civile delictuale, cererea recurentei fiind, sub acest aspect, neîntemeiată, urmând a fi respinsă de către instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare () împotriva sentinței civile nr.1166/11.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20.213/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-01.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
