Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (123/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.336.
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Corina
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr.1319 A din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - și intimata intervenientă.
are ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -, intimatul-reclamant personal lipsind intimata intervenientă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta pârâtă, prin apărător, depune la dosar chitanța nr.-, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul reclamant invocă excepția nulității recursului față de nemotivarea acestuia și depune la dosar note scrise în acest sens.
Recurenta pârâtă, prin apărător, solicită respingerea excepția învederând instanței că a depus motivele de recurs la Tribunalul București, la data de 4.02.2009 iar pentru a dovedi acest aspect depune o copie a motivelor pe care se află ștampila instituției primitoare. Mai arată că la fila 32 din dosarul de fond a indicat domiciliul ales al părții la Societatea de avocați " și " iar decizia atacată nu i-a fost comunicată la acest sediu motiv pentru care apreciază că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art.266 al.3 Cod de procedură civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului față de nemotivarea acestuia.
După strigarea cauzei dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată se depun, prin serviciul registratură, note scrise formulate de intimatul reclamant.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6135/27.09.2007, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins, pentru existența autorității de lucru judecat, capetele 1 și 2 din cererea formulată de reclamantul, prin care s-a solicitat: 1) să se constate inexistența, prin stingere, a "dreptului de acces" al pârâtei la camerele pod și spălătorie, ca urmare a decesului antecesorilor pârâtei și; 2) îngăduirea pentru reclamant a construirii unei uși la nivelul mansardă, pe proprietatea sa, cu obligația de a preda o cheie pârâtei pentru acces la nivelul mansardei, luându-se act de renunțarea reclamantului la judecarea celorlalte trei capete de cerere, și anume: 3) obligarea pârâtei să îi acorde acces la curtea comună a imobilului; 4) obligarea pârâtei la desființarea garajului construit pe proprietatea comună sau să schimbe destinația acestuia într-un spațiu de folosință comună; 5) obligarea pârâtei să desființeze ușa de acces în holul proprietate comună. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta în favoarea reclamantului, ca rămasă fără obiect. A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea de la 15.03.2007 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat asupra capetelor 1 și 2 din cererea principală. Argumentele care au stat la baza admiterii acestei excepții au fost următoarele:
Prin sentința civilă nr.990/2003 a Judecătoriei Sectorului 5 Baf ost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, introdusă împotriva pârâtului, prin care s-a solicitat să fie obligat pârâtul la desființarea unui zid și a unei uși care împiedica accesul reclamanților și, respectiv, exercitarea dreptului de folosință al acestora asupra spălătoriei aflată la mansarda imobilului situat în B,-, - sector 5, precum și obligarea pârâtului la repunerea în situația anterioară a instalațiilor spălătoriei. Prin decizia civilă nr.2454/2003, pronunțată în apel la sentința anterior menționată, a fost schimbată această sentință în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtului la desființarea zidului placat cu rigips prevăzut cu ușă de acces amplasat la mansarda imobilului, pe podistul scării de acces, precum și la repunerea în situația anterioară a instalațiilor spălătoriei situată la mansarda imobilului. Prin decizia civilă nr.363/2005 a Curții de Apel Bucureștia fost respins ca nefondat recursul pârâtului, judecat în contradictoriu cu, în calitate de succesoare legală a reclamanților.
Analizând primele două capete ale cererii introductive, prima instanță a constatat că se solicită constatarea inexistenței prin stingere a dreptului de acces al pârâtei la camerele denumite pod și spălătorie, care sunt proprietatea reclamantului, ca urmare a decesului antecesorilor și construirea unei uși la intrarea nivelului mansardă pe proprietatea reclamantului și pe cheltuiala acestuia. Or, aceste aspecte au fost soluționate irevocabil prin hotărârile menționate anterior, prin care s-a constatat dreptul de acces al numiți lor la pod și spălătorie, prin obligarea reclamantului la desființarea zidului de rigips prevăzut cu ușă de acces, construit la nivelul mansardă. Indiferent de modul de formulare a petitului din prezenta cerere, este evident că reclamantul încearcă să înlăture consecințele juridice ale hotărârilor judecătorești anterioare cu privire la acest aspect, fapt imposibil datorită efectului autorității de lucru judecat de care se bucură respectivele hotărâri, conform art. 1201 Cod civil. Obiectul și cauza juridică sunt aceleași, întrucât reclamantul tinde la constatarea unei situații juridice lămurite irevocabil prin decizia civilă nr.2454/2003 a Tribunalului București și decizia civilă nr. 363/2005 a Curții de Apel București.
Cât privește părțile, pârâta nu este o parte nouă din punct de vedere juridic, fiind succesoarea numiților, în calitate de unică moștenitoare, ceea ce îi conferă toate drepturile de care beneficiau antecesorii, astfel cum a reținut și Curtea de Apel București în practicaua deciziei civile nr.363/2005. De altfel, Curtea a reținut că pârâta este succesoarea numiților, în cuprinsul deciziei amintite.
Și cât privește al doilea capăt de cerere, instanțele judecătorești anterior menționate s-au pronunțat în mod irevocabil dispunând desființarea zidului prevăzut cu ușă de acces amplasat la mansarda imobilului. Nu pot fi reținute afirmațiile reclamantului potrivit cărora drepturile de care au beneficiat autorii pârâtei au avut un caracter viager, din moment ce în considerentele hotărârilor menționate instanțele nu au apreciat că aceste drepturi ar avea caracter intuitu personae față de numiții, ci un caracter real, derivând din dreptul de proprietate al acestora. Motivarea Tribunalului a făcut referire exclusiv la dreptul de proprietate al numiților și la atributele acestuia, întemeindu-și soluția în drept pe dispozițiile art.480 cod civil și nefăcând referire la un eventual drept de uz al soților care să se exercite doar pe perioada vieții acestora.
Pentru aceste argumente, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat pe capetele 1 și 2 din cererea principală, pentru ca, prin hotărârea asupra fondului, să respingă aceste capete, în consecință.
În ceea ce privește celelalte trei capete ale acțiunii introductive, s-a reținut depunerea unei cereri de renunțare la judecată din partea reclamantului la data de 27.06.2007, motiv pentru care, în temeiul art.246 alin.1 Cod procedură civilă, s-a luat act de renunțarea la judecată, fiind obligat reclamantul, în temeiul alin.3 al aceluiași text de lege, la plata cheltuielilor de judecată și fiind respinsă cererea de intervenție accesorie pe care intervenienta a formulat-o la data de 24.05.2007, ca rămasă fără obiect, față de soluția pronunțată anterior cu privire la acțiunea principală a reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 23.10.2007, în termen legal, reclamantul, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat asupra capetelor l și 2 ale cererii principale, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului arată că nu există autoritate de lucru judecat în privința capetelor 1 și 2 din cererea principală, așa cum greșit a reținut prima instanță, pentru că, cu privire la primul capăt al cererii principale:
- nu există identitatea de părți, respectiv în cauza soluționată prin decizia civilă nr. 2454/2003 a Tribunalului București, reclamanți au fost și, în timp ce în procesul de față figurează, fiind nerelevant faptul că aceasta din urmă a fost introdusă în prima procedură judiciară în etapa recursului în calitate de unică moștenitoare a reclamanților, întrucât recursul nu a constat într-o rejudecare, ci a analizat legalitatea hotărârii pronunțate în apel în favoarea reclamanților;
- nu există identitatea de obiect, întrucât prin decizia civilă nr. 2454/2003 s-a dispus asupra altui raport juridic, respectiv asupra unei obligații de a face în legătură cu desființarea unui zid despărțitor prevăzut cu ușă de acces situat la mansarda imobilului și cu privire la repunere a în situația anterioară a unor instalații ale spălătoriei aflată în proprietatea reclamantului. Nu rezultă că Tribunalul Bucureștis -ar fi pronunțat în mod expres și direct asupra unui drept de acces pe proprietatea apelantului reclamant (la camerele pod și spălătorie), doar în considerente făcându-se referire, indirect, la dreptul de acces. Chiar dacă acesta a fost recunoscut implicit în favoarea numiților, prin obligația de a face impusă reclamantului, dreptul nu este perpetuu și transmisibil prin succesiune, așa încât, nu poate fi opus de pârâta din prezenta cauză. Obiectul primului capăt al cererii principale de față este constatarea inexistenței prin stingere a dreptului de acces pe care l-ar avea pârâta în calitate de continuatoare a persoanei autorilor săi, adică o acțiune negatorie, diferită de precedenta;
- nu există nici identitatea de cauză, întrucât scopul urmărit în actualul proces este diferit, tocmai prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată. Prima instanță nu a cercetat nici imposibilitatea executării hotărârii precedente referitor la repunerea în funcțiune a instalațiilor spălătoriei, care se constituie într-o situație de fapt nouă, care conduce la o situație de drept nouă.
Cu privire la capătul doi al cererii principale, împrejurările de fapt și drept care au stat la baza cererii sunt cu totul altele decât în procesul anterior, pentru că se solicită îngăduirea construirii de către reclamant a unei uși la intrarea nivelului mansardă, pe proprietatea sa, cu obligația de a preda o cheie și de a permite accesul pârâtei la camera pe care o deține în proprietate la nivelul mansardei, în timp ce prin hotărârea judecătorească precedentă reclamantul a fost obligat la desființarea zidului dotat cu ușă de acces și amplasat la mansardă pe podistul scării de acces. Prin hotărâri judecătorești anterioare irevocabile s-a stabilit că spațiile pod și spălătorie sunt proprietatea exclusivă a reclamantului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 111, art. 294 și următoarele Cod procedură civilă art.5, art.557-571 Cod civil și Legea nr. 114/1996.
În dovedire, au fost depuse în copie înscrisuri: procesul verbal din 25.10.2007 al Biroului Executorului Judecătoresc și hotărârile judecătorești invocate în cuprinsul motivelor de apel.
Prin decizia civilă nr.1319/A/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelantul - reclamant, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: s-a respins excepția autorității de lucru judecat asupra capetelor de cerere 1 și 2 ale cererii principale și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cererea principală cât privește capetele 1 și 2 de cerere și cererea de intervenție accesorie.
Împotriva deciziei civile nr.1319 A din 16.10.2008 a formulat recurs, recurenta, care arată că, comunicarea hotărârea din apel este lovită de nulitate absolută, pentru încălcarea normelor de procedură stabilite imperativ de art.266 alin.3, art.90, art.93 și art.100 Cod procedură civilă întrucât a indicat domiciliul ales la reprezentanții legali, iar instanța a citat-o la domiciliul inițial indicat.
La termenul din 19.02.2009 intimatul a invocat excepția nulității recursului față de faptul că nu a fost motivat.
Curtea urmează să admită excepția și să constate nulitatea recursului pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, la pagina 32 din dosarul de fond, recurenta a depus o întâmpinare și a arătat în mod expres, că pentru acest dosar (fond) are domiciliul ales la Asociația de Avocați care o reprezintă în dosar, respectiv Municipiul B,-,.92 C,.1,.3,.10, sector 3.
De menționat că în celălalt dosar, respectiv apel, aceasta nu a mai formulat o cerere în acest sens, motiv pentru care a fost citată la domiciliul inițial din Municipiul B,-, sector 1.
Rezultă că recurenta a primit comunicarea hotărârii din apel la data de 08.12.2008, iar motivele de recurs au fost depuse abia la data de 04.02.2009, cu mult peste termenul legal prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea acestuia.
. //.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului invocată de intimatul - reclamant.
Constată nul recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr.1319 A din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - și cu intimata - intervenientă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/27.03.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud. sector 5. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Corina
