Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2764/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.108
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
***** *****
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - legal reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.1342 din 07.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - limitare exercitare drept la liberă circulație.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal în deplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care în vederează instanței faptul că apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și reformei Administrative, nu s-a conformat dispozițiilor Curții în sensul achitării taxei de timbru, în cuantum de 8 lei și 3 lei timbru judiciar, aferente căii de atac promovate.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pe acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției și de anulare a apelului ca fiind netimbrat.
CURTEA,
Prin cererea în registrată la data de 03.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub nr- reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Danemarca pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 17.04.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România și această țară, ratificat prin Legea nr.66/2000 publicată în Monitorul Oficial nr.187/2000.
Prin sentința civilă nr.1342 din 07.08.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, reținând că de la data de 01.01.2007, când România a devenit membră a Uniunii Europene, trebuie aplicate cu prioritate prevederile din Tratatul de instituire a Comunității Europene. La fel ca toți cetățenii Uniunii, cetățenii români se bucură de drepturile și obligațiile prevăzute de TCE, inclusiv de dreptul la liberă circulație, care constituie una din libertățile fundamentale, deoarece Comunitatea în viziunea dreptului comunitar presupune existența unui spațiu fără frontiere interne.
Fiind vorba de raporturi juridice în sfera comunitară, în virtutea principiului priorității, regulile de drept comunitar fac inoperante orice reguli de drept național în vigoare, în măsura în care ar fi contrare, în această categorie intrând și dispozițiile Legii nr.248/2005sau acordurile cu state membre care stabilesc alte restrângeri ale exercițiului dreptului la liberă circulație decât cele permise de legislația comunitară.
Regulile de drept comunitar sunt nu numai cele cuprinse în izvoarele primare, cum sunt tratatele de instituire a Comunităților Europene și tratatele de modificare a acestora, ci și cele cuprinse în izvoarele secundare, respectiv cele adoptate de instituțiile comunitare în scopul aplicării prevederilor tratatului, în această categorie intrând și directivele.
În consecință, în interpretarea art.39 alin.1 și 3 din Tratat: "Libera circulație a muncitorilor este garantată în cadrul Comunității. -. Această circulație liberă va atrage dreptul, sub rezerva limitărilor justificate de considerente de politică publică, securitate publică și sănătate publică, de a -" nu se poate face abstracție de Directiva2004/38/CEprivind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acesteia, ca act comunitar emis în aplicarea acestuia, transpusă prin nr.OUG102/2005.
Cu alte cuvinte, nu pot fi admise limitări ale exercițiului dreptului la liberă circulație care nu sunt reglementate prin directiva în discuție și nici luarea unor măsuri în acest sens în alte condiții decât cele prevăzute în cuprinsul său, pe calea unei interpretări neoficiale a art. 39 alin. 3 din TCE.
Astfel, deși este adevărat că una din situațiile în care libera circulație este îngrădită este cea care priveștemotive de ordine publică, de securitate publică ori de sănătate publică,restrângerea dreptului de intrare și dreptului de ședere pentru aceste motive nu se poate realiza decât cu respectarea strictă a dispozițiilor cuprinse în Capitolul VI al Directivei nr.2004/38/CE,atât a celor materiale - cum este cea prevăzută de art. 27 alin. 2: "Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri", cât și a celor procedurale - respectiv numai prin luarea unei decizii de expulzare de pe teritoriu, conform art. 28, cu garanțiile instituite de art. 29-33.
Or, decizia de pe expulzare de pe teritoriul său nu poate fi luată potrivit art. 28 decât de către statul membru gazdă: "Înainte de a lua o decizie de expulzare de pe teritoriul său din motive de ordine publică sau siguranță publică, statul membru gazdă ia în considerare diverși factori (. )".
Cât privește sintagma "decizie de interzicere a intrării pe teritoriu din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică", la care face referire art. 32: "Persoanele care fac obiectul unei decizii de interzicere a intrării pe teritoriu pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică pot prezenta o cerere pentru ridicarea interdicției după o perioadă de timp rezonabilă -", aceasta desemnează tot decizia de expulzare, aspect care rezultă atât din varianta în limba engleză a directivei, care nu folosește o exprimare diferită comparativ cu art.28: excluded on grounds of public policy or public security may submit an application forliftingofthe exclusion orderafter o reasonable period -", cât și din cea în limba franceză: " personnes faisant dune decisiondinterdiction du territoirepour des raisons dordre public -", expresia folosită de art. 28 pct. 1 fiind.une decision deloignement du territoire".
Pe cale de consecință, tribunalul a reținut că nu există un act procedural distinct prin care să se dispună interdicția de intrare pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, astfel că singura cale conformă cu dreptul comunitar prin care se poate limita dreptul la liberă circulație al cetățenilor membrii ai Uniunii Europene pentru motive de ordine publică sau de securitate publică este decizia de expulzare, care nu este în să în competența statului de origine, ci a statului gazdă.
În asemenea condiții, o măsură de limitare a dreptului la circulație luată de statul român în situația în care statul membru gazdă nu a dispus-o sau a dispus-o pe o perioadă de timp mai redusă, nefiind o excepție de la libera circulație a persoanelor care să fie prevăzută de dreptul comunitar, respectiv de tratat privit prin prisma actelor sale de aplicare, ar constitui o în călcare a uneia din cele patru libertăți care constituie fundamentul Comunității.
În plus, o măsură luată pe aceeași perioadă nu ar avea nicio finalitate, autoritățile care asigură controlul de frontieră putând să contribuie la aducerea la îndeplinire a deciziei de expulzare luate de statul pe teritoriul căruia s-a aflat cetățeanul român fără a fi nevoie de o confirmare din partea instanțelor române.
Este adevărat și că pe durata unei perioade tranzitorii de maximum 7 ani după aderarea la UE a celor 10 state membre la 1 mai 2004 și a celor 2 state la 1 ianuarie 2007, se pot aplica unele măsuri de restrângere a liberei circulații a lucrătorilor din, către și între aceste state membre. Aceste restricții se referă însă exclusiv la libera circulație în scopul angajării în câmpul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație a pârâtului pe o perioadă de 3 ani în Danemarca.
În ședința publică din 17.02.2009 Curtea a invocat, din oficiu, excepția de netimbrare, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Curtea, analizând cauza sub aspectul excepției invocate, constată că apelanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deși a fost citată în mod legal cu mențiunea satisfacerii cerinței legale a timbrajului (fila 14 dosar apel).
Conform art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea apelului.
Constatând că apelul nu a fost timbrat și verificând din oficiu legalitatea sentinței recurate, se reține că nu există nici o cauză de nulitate absolută a hotărârii pronunțate care să oblige Curtea să o pună în dezbaterea părților.
Pentru aceste considerente, apelul va fi respins ca netimbrat, făcându-se aplicarea prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, coroborat cu art.9 din OG nr.32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1342 din 07.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât cu domiciliul în B,-,.8,.A,.1, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.5/27.02.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
