Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 338/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 338
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții și G ambii domiciliați în comuna, județul S împotriva deciziei civile nr. 147 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamant- recurenții și G și avocat pentru pârât-intimații, lipsă fiind aceștia și reclamant-recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru pârât-intimați, a depus întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat avocatului recurenților. A depus delegație de reprezentare și pentru pârât-intimatul.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamant-recurenții și G, solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond. În susținere a precizat că instanța de apel a dat dovadă de lipsă de rol activ, a motivat pe niște considerente străine pricinii. A mai arătat că părțile pe care le reprezintă nu s-au considerat străine de succesiune, că certificatul de moștenitor din 3 iunie 1993 este o inovația a notarului, nefăcându-se partajul voluntar, voința părților reprezentate fiind aceea de a fi excluse parcelele pe care acestea le dețin; că nu au fost îndeplinite condițiile imperative prevăzute de art. 948 Cod civil, lipsind cauza.
Avocat, pentru pârât-intimați, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. În susținere a precizat că nu sunt date motivele de recurs invocate, că renunțarea la succesiune este totală neputând fi afectată de modalități. A mai precizat că ambele capete de cerere vizează repunerea în calitate de moștenitori, avându-se în vedere și faptul că renunțarea la succesiune a fost făcută în 1993 iar acțiunea a fost introdusă în anul 2008, după explozia pieței imobiliare; că au existat niște înțelegeri între frați înainte de 1993, însă acesta este un pact succesoral, interzis în dreptul nostru.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Rădăuți reclamanții și G i-au chemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței să constate nulitatea absolută ca fiind lipsite de cauză actelor juridice ale reclamanților de renunțare la succesiunea după defuncta.
Au solicitat de asemenea să se constate că au calitatea de moștenitori ai aceleiași defuncte prin acceptarea tacită a succesiunii în termenul legal.
Prin sentința civilă nr. 5311 din 22 decembrie 2008 a Judecătoriei Rădăuțis - admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a declarațiilor reclamanților prin care aceștia au renunțat la succesiunea după defuncta precum și faptul că reclamanții au calitatea de moștenitori după defunctă.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 38,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți a existat o înțelegere clară în sensul că reclamanții urmau să primească două parcele de teren, ceea ce din punct de vedere juridic echivalează cu acceptarea succesiunii.
Reclamanții au declarat astfel că renunță la succesiunea mamei lor dar la o succesiune care nu cuprinde și cele două parcele, deliberat excluse din certificatul de moștenitor.
S-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 967 alin. 2 din Codul civil.
În ce privește susținerea reclamanților privind nulitatea declarațiilor de renunțare la succesiune pe considerentul că au acceptat tacit succesiunea anterior acestor declarații, s- reținut că, în aceste condiții, aceste declarații devin nule absolut chiar dacă ar fi întemeiate pe o cauză licită.
După decesul, reclamanții au continuat să posede cele două terenuri, sub nume de proprietari, fără ca posesia lor să se întemeieze pe un drept propriu, anterior, ori acesta echivalează cu un act de acceptare tacită a succesiunii.
În ce privește neatacarea dispozițiilor testamentare s-a reținut că acest aspect nu are relevanță, deoarece reclamanții, cât timp formal aveau calitate de renunțători, nu puteau cere reducțiunea liberalităților excesive, dreptul lor la acțiune urmând a se naște abia la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Apelul declarat de pârâți fost admis prin decizia civilă nr. 147 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava prin care s-a schimbat sentința apelată și în consecință s-a respins acțiunea ca nefondată.
Instanța de apel a reținut că nu este dată în cauză excepția autorității de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 505 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava, având în vedere obiectul celor două acțiuni.
Excepția inadmisibilității acțiunii s-a apreciat de asemenea nefondată, motivele invocate în sprijinul acesteia ținând de fondul cauzei.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune s-a reținut că reclamanții sunt în posesia terenurilor ce au aparținut defunctei mame.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că, după defuncta sunt moștenitori acceptanți pârâții, reclamanții renunțând expres la succesiune. Mai mult, pârâții sunt și moștenitori testamentari cu titlu universal ai defunctei.
Prin decizia civilă nr. 505 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava irevocabilă prin decizia civilă nr. 75 din 4 martie 2008 a Curții de APEL SUCEAVAs -a respins acțiunea reclamanților având ca obiect anularea certificatului de moștenitor emis după defuncta, reținându-se cu putere de lucru judecat că aceștia au renunțat expres la succesiune, dreptul de opțiune succesorală fiind indivizibil.
Așa fiind, retractare renunțării din partea reclamanților nu poate avea loc.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că nu au urmărit revocarea renunțării la succesiune ci contestarea nulității absolute a declarațiilor nr. 3982 și 3983 din 3 ianuarie 1993 pentru lipsa unor elemente de fond necesare valabilității actelor respectiv lipsa cauzei chiar din momentul încheierii lor.
Au arătat de asemenea că nu au urmărit să se declare străini de succesiune din moment ce au fost înzestrați cu cele două parcele și acestea nu ar mai fi fost menționate în certificatul de moștenitor.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții respectiv moștenitorii pârâtului între timp decedat au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Au invocat în motivare că renunțarea la succesiune privește întreaga moștenire, o renunțare neputând fi afectată de modalități. Astfel, renunțarea reclamanților îndeplinește toate condițiile cerute de lege fiind expresă și fiind un act juridic solemn cu efectele prevăzute de art. 696 din Codul civil.
În ce privește suprafețele de teren menționate de reclamanți s- reținut că aceștia au fost înzestrați de părinți căsătorindu-se înainte de cooperativizare, înscriindu-se și în registrul agricol unde însă nu au avut aceste suprafețe.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
După defuncta s-a emis certificatul de moștenitor nr. 560 din 3 iunie 1993, moștenitori acceptanți fiind, și.
Reclamanții G și au renunțat la succesiune în baza declarațiilor nr. 3982 și 3983 din 3 iunie 1993.
Împrejurarea că suprafețele de teren menționate de reclamanți respectiv 3800 mp la " Dealul " și 4700 mp " sat " nu au fost trecute în certificatul de moștenitor nu duce la concluzia că ei au înțeles să accepte succesiunea și că renunțarea ar fi cu titlu oneros așa cum a reținut prima instanță.
Înțelegerea cu pârâții asupra celor două suprafețe nu a fost dovedită, simpla presupunere că renunțarea la succesiune s-a făcut sub această condiție neavând justificare. De altfel renunțarea vizează întreaga moștenire, dreptul de opțiune succesorală fiind indivizibil, așa încât nu se poate reține că sunt incidente dispozițiile art. 967 alin. 2 din Codul civil în privința celor două declarații.
A aprecia că reclamanții au înțeles să accepte succesiunea și că declarațiile de renunțare sunt lipsite de cauză fiind expresia unei înțelegeri cu privire la o parte a moștenirii ar însemna eludarea dispozițiilor imperative prevăzute de lege pentru validitatea actelor juridice ceea ce ar atrage incidența art. 966 din Codul civil.
În speță însă nu s-a făcut dovada acestor susțineri, așa încât motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă nu este dat.
Împrejurarea că instanța de apel nu a motivat decizia pe dispozițiile textelor mai sus menționate nu atrage incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 din Codul d e procedură civilă atâta timp cât soluția pronunțată este argumentată, motivele reținute nefiind contradictorii ori străine pricinii. Reținând că reclamanții au renunțat expres la moștenirea după mama lor și că tind să retracteze declarațiile instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
S-a reținut în esență că renunțarea a fost expresă și că dreptul de opțiune a vizat întreaga moștenire așa încât declarațiile au fost date cu respectarea formelor legale.
Așa fiind, cum nu este dat nici unul din motivele de casare invocate în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Intimații au solicitat cheltuieli de judecată însă nu au făcut dovada acestora așa încât cererea apare ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și G ambii domiciliați în comuna, județul S împotriva deciziei civile nr. 147 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/12.11.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Andrieș Catrinel, Ciută Oana
