Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 373/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 373/R/2009
Ședința publică din 23 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul EUGEN JENEI JE, împotriva deciziei civile nr. 636/A din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta FELDIOARA, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile puse de reprezentanta reclamantului recurent și reprezentanta pârâtei intimate au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 16 februarie 2009, care face parte integrantă din prezen-ta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1.397/29 septembrie 2004, pronunțată în dosar nr. 1492/2003 al Judecătoriei Gherla, s-a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului, mpotriva pârâtei se FELDIOARA SA, constatându-se că parcelele nr.1 și 2 din tarlaua 20 Feldioara în suprafață de 4.740 mp. și respectiv 1.492 mp. cuprinse în titlul de proprietate emis reclamantului nr.3008/ 1226/ 11.09.2002, se identifică cu o parte din imobilul înscris în CF 166 Feldioara top 535/2, s-a dispus dezmembrarea lui în două parcele cu nr. top noi nr.535/2/1 de 16.086 mp. ce rămâne pe vechii proprietari și nr.535/2/2 de 6.232 mp. ce revine reclamantului.
Totodată, această din urmă parcelă, a fost dezmembrată în alte două parcele cu nr. top noi, nr. 535/2/2/1 de 4.740 mp. atribuită reclamantului și nr. 535/2/2/2 curte de 1492 mp. atribuită pârâtei cu titlu de cumpărare, constatându-se că pe aceasta sunt edificate construcții, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 28.580.000 lei, reprezentând c/val. curții de 1492 mp. dispunându-se întabularea dreptului de proprietate al părților asupra parcelelor atribuite, reclamantul cu titlu de reconstituire în baza Legii nr.18/1991 și pârâta cu titlu de cumpărare și construire asupra construcțiilor, compensându-se cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta a luat ființă urmare a divizării - SA, preluând o parte din patrimoniul acesteia din urmă, respectiv construcțiile și terenul aferent acestora de 2.511,80 mp. inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.1378/30.05.1996.
În baza sentinței civile nr. 1448/2000 a Judecătoriei Gherla, apreciată de instanță ca fiind opozabilăerga omnes,deși pârâta nu a fost parte în acel proces, reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 3008/1226/11.11.2002.
Dintre cele două titluri eliberate părților instanța acordând preeminență titlului de proprietate emis pe seama reclamantului, a considerat că terenul pe care sunt edificate construcțiile pârâtei, constituie proprietatea reclamantului.
Părțile convenind asupra modalității de sistare a stării de indiviziune, prin preluarea terenului aferent construcțiilor proprietate a pârâtei de către aceasta, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 728.civ. și art. 673/5 pr.civ. dispunând dezmembrările amintite, întabularea părților asupra parcelelor atribuite și obligarea pârâtei la contravaloarea parcelei aferente construcțiilor, evaluată de exp., valoarea stabilită de exp. G fiind exagerată.
Apelul reclamantului a fost admis în parte, prin decizia civilă nr.133/08.02.2005, pronunțată în dosar nr.13475/2004 al Curții de APEL CLUJ, schimbându-se sentința atacată, în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 207.000.000 lei, reprezentând c/val. parcelei atribuite pârâtei de 1492 mp. cu nr. top nou 535/2/2/2 și înlăturându-se dispoziția privind compensarea cheltuielilor de judecată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sumele de 21.878.000 lei și respectiv 16.140.993 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul prin scriptul de la fila 195-196 dosarul instanței de fond, și-a exprimat poziția procesuală cu privire la parcela de 1492 mp. atribuită de instanța de fond pârâtei, în sensul că prin atribuirea ei pârâtei, să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 207.332.796 lei.
De altfel, această sultă rezultă din raportul de expertiză (187 -189 dosarul instanței de fond).
Instanța de fond însă a reținut un alt cuantum al sultei chiar derizoriu față de întinderea parcelei atribuite pârâtei de 1492 mp. și raportat la culpa procesuală a pârâtei, greșit s-au compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei sus menționate, pârâta a declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerii sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, deși obiectul litigiului este sistare de indiviziune, valoarea imobilului stabilită prin cele două expertize fiind sub un miliard, Curtea de Apel nu era competentă să judece apelul, în speță raportat la art. 2821. proc. civ. calea de atac era recursul, iar instanța competentă să-l judece era Tribunalul Cluj.
De asemenea, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, singurele argumente fiind caracterul derizoriu al sultei acordate reclamantului, coroborat cu scriptul de la 195-196.
În continuare se aduc critici vizând cuantumul sultei stabilite, raportat la împrejurarea că terenul de 1492 mp. deși este aferent construcțiilor proprietatea recurentei, se găsesc în extravilanul satului Feldioara, este lipsit de utilități, și perspective de investiții și greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată, întrucât pârâta nu s-a opus partajării.
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. 6213/2005, urmare a modificărilor aduse Codului d e procedură civilă, în temeiul art. II alin.1-4 din Legea nr. 219/2005, a trimis dosarul pe cale administrativă Curții de APEL CLUJ, în vederea soluționării recursului.
Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr. 2852/R/12.12.2005, pronunțată în dosarul nr. 17025/2005, a admis recursul pârâtei, a casat în întregime decizia recurată și rejudecând, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința și a trimis cauza pentru o nouă judecată la Judecătoria Gherla, la pronunțarea deciziei fiind avute în vedere următoarele considerente:
În ce privește obiectul litigiului dedus judecății, prin precizarea de acțiune depusă la 195 dosar fond, reclamantul a cerut identificarea cu date de CF a parcelelor nr.1 și 2 tarlaua 20 Feldioara, cuprinse în titlul de proprietate eliberat reclamantului, constatarea existenței supraedificatelor pe terenul de mai sus, și ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele menționate mai sus.
Deși reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune asupra parcelelor cuprinse în titlul său de proprietate, o atare stare de indiviziune nu există în speță, de vreme ce titlul de proprietate a fost eliberat în nume propriu, exclusiv în favoarea reclamantului și nu există nici un coindivizar asupra terenului În litigiu, pârâta având la rândul ei un alt titlu, concretizat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, nici unul dintre aceste titluri nefiind desființat.
In atari condiții, acțiunea modificată a reclamantului este inadmisibilă, deoarece s-a realizat practic o vânzare-cumpărare a suprafeței de 1492 mp. cu preț impus și nu convenit de părțile litigante.
Or, raportat la starea de fapt reținută de instanța de fond, aceasta trebuie să facă o încadrare juridică corespunzătoare, incidența dispozițiilor art.728, 6735proc. civ. fiind exclusă în speță, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura raporturilor juridice existente între părți. Aceste aspecte au fost puse în discuția părților, în ședința publică de azi, încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 proc. civ. coroborat cu art.306 alin.2 proc.civ.
Reținând și incidența dispozițiilor art.304 pct. 7 proc. civ. vizând nemotivarea deciziei atacate, instanța de apel acordând reclamantului suma de 207.000.000 lei reprezentând contravaloarea parcelei de 1492 mp. fără nici o motivare în legătură cu preferința acestei evaluări, Curtea, în temeiul art.312 alin.3 proc. civ. raportat la art.304 pct.7 și 8 proc. civ. a admis recursul pârâtei, a casat decizia atacată și rejudecând, a admis apelul reclamantului, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza pentru o nouă judecată Judecătoriei Gherla.
Prin decizia de casare s-a impus instanței de rejudecare necesitatea de a clarifica raporturile juridice existente între părți, raportat la cele două titluri de proprietate de care se prevalează părțile, făcând încadrarea juridică corespunzătoare petitelor cu care a fost învestită.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla sub nr. 81/2006, fiind soluționat prin sentința civilă nr. 273/01.03.2006, astfel: s-a respins acțiunea civilă precizată și întregită de reclamantul împotriva pârâtei - FELDIOARA SA pentru ieșire din indiviziune și înscriere în; reclamantul a fost obligat la plata sumei de 200 RON reprezentând diferență onorar expert tehnic G, sumă ce se va plăti în contul acestui expert, precum și la plata sumei de 1.340 RON în favoarea pârâtei, reprezentând onorariu avocațial și onorar expert.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că acțiunea este inadmisibilă, atâta timp cât reclamantul și societatea pârâtă au titluri de proprietate valabile, necontestate și neanulate, asupra terenului în litigiu pe care se află construcțiile edificate de fostul, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1378 din 1996 și titlul de proprietate nr. 3008/1226/11.11.2002.
Prin urmare, terenul în litigiu are doi proprietari cu două titluri valabile, neanulate, astfel că nu se poate pune problema unei stări de indiviziune nici măcar forțate între părți. În speța de față nu sunt incidente dispozițiile privind coproprietatea pe cote părți ori forțată.
Atâta timp cât nu a fost promovată vreo acțiune de anulare a unuia dintre cele două titluri de proprietate al părților pentru a se clarifica căreia de fapt îi revine dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, cine este adevăratul proprietar al acestuia, nu se poate vorbi de o stare de indiviziune și o ieșire din această stare, pentru că fiecare parte îi opune celeilalte un titlu valabil asupra întregului teren.
În consecință, instanța a apreciat că de fapt acțiunea dintre părți ar fi trebuit să fie o acțiune în revendicare, prin care să se pună în discuție valabilitatea unuia dintre cele două titluri de proprietate, însă prin formularea ei ca o acțiune de ieșire din indiviziune, aceasta este inadmisibilă, întrucât părțile nu se află în stare de indiviziune, nu sunt coproprietari asupra terenului conform art. 728 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, arătând că acțiunea sa putea fi admisă cel puțin în parte, pentru porțiunea de teren neafectată de construcții.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 636/A/14.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, nr. în format vechi 4075/2006 a respins ca nefondat apelul reclamantului, cu motivarea că prin prisma art. 129 alin. 6 proc. civ. judecătorul trebuie să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății, neputând schimba obiectul cererii de chemare în judecată.
În consecință, instanța nu are posibilitatea de a recalifica o acțiune având ca obiect o sistare a stării de indiviziune, într-o acțiune în revendicare.
Pe de altă parte, în opinia instanței de apel, situația terenului în litigiu, pentru care există suprapuneri între cele două titluri de proprietate, nu poate fi clarificată decât prin compararea celor două titluri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, solicitând, în principal, în temeiul art. 304 pct. 5 proc. civ. casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Gherla, iar în subsidiar, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 proc. civ. admiterea în întregime a recursului, admiterea apelului cu consecința admiterii în întregime a acțiunii reclamantului; cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că această cauză a fost soluționată în primă instanță și în apel, precum și într-un prim ciclu procesual pe parcursul a aproximativ 5 ani, fără a fi fost chemat în judecată proprietarul terenului din CF nr. 166 Feldioara nr. top 535/2, numitul, deși terenul din titlul de proprietate al reclamantului, nr. 3008/1226/11.11.2002, se suprapune parțial cu imobilul înscris în această carte funciară, din acest punct de vedere hotărârea recurată intrând sub incidența art. 304 pct. 5 proc. civ.
S-a mai arătat în motivarea apelului faptul că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au analizat doar o parte din petitele acțiunii reclamantului, respectiv acelea care privesc sistarea stării de indiviziune, omițând a se pronunța și asupra restului capătului de cerere astfel cum au fost precizate ulterior, încălcând practic dispozițiile de casare ale Curții de APEL CLUJ, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct.6 proc. civ.
În sfârșit, s-a arătat de către recurent că în baza ansamblului probelor administrate în cauză, inclusiv cele două expertize, instanța se putea pronunța asupra diferenței de 4740 mp. din tarlaua 20 parcela 1, pentru care titlurile de proprietate ale părților nu se suprapun, în caz contrar fiind incidente prevederile art. 304 pct. 6 și 9 proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta intimată - FELDIOARA SA, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că, în virtutea principiului disponibilității reclamantul trebuia să stabilească de la început cadrul procesual, prin împrocesuarea tuturor părților ce se impuneau a fi chemate în judecată, astfel că nu se poate reține incidența art. 305 pct. 5. proc. civ.; întrucât ambele părți au titluri de proprietate asupra terenului în suprafață de 1492 mp. această situație nu poate fi calificată juridic ca o coproprietate forțată asupra terenului în litigiu, nefiind deci prezent nici motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 6 și 9 proc. civ.
Recursul este fondat în parte.
Astfel, raportat la îndrumările din decizia de casare, îndrumări obligatorii pentru instanța de rejudecare prin prisma art. 315 proc. civ. Judecătoria Gherla era obligată să se pronunțe pe fondul petitelor din cererea de chemare în judecată precizată și întregită, cu excepția petitului referitor la sistarea stării de indiviziune, întrucât în privința acestui din urmă petit instanța de recurs a statuat în sensul inadmisibilității sale.
Prin nesocotirea îndrumărilor din decizia de casare, și încălcând astfel dispozițiile art. 315 proc. civ. instanța de rejudecare respinge întreaga acțiune ca inadmisibilă, hotărârea recurată, care a menținut soluția primei instanțe intrând astfel sub incidența art. 312 alin. 5 proc. civ. raportat la art. 297 alin. 1 proc. civ.
Astfel, prima instanță era obligată să se pronunțe pe restul petitelor din cererea inițială de chemare în judecată, precum și a petitelor din Precizarea și întregirea de acțiune formulată la data de 20.07.2004 ( 1-195, 196 dosar nr. 1492/2003), respectiv a petitelor care nu intrau sub incidența inadmisibilității prin prisma art. 728. civ. și în privința cărora prima instanță de recurs a reținut că sunt inadmisibile.
Astfel, se impunea a fi analizate pe fond petitele referitoare la: constatarea identității parțiale dintre terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 3008/1226/11.11.2002, 20 parcela 1 în suprafață de 4740 mp. și 20 parcela 1, în suprafață de 1492 mp. cu imobilul înscris în CF nr. 166 Feldioara nr. top 535/2; constatarea existenței pe acest teren a construcțiilor reprezentând Secția de mecanizare Feldioara; constatarea dobândirii de către reclamant, cu titlu de accesiune imobiliară, a dreptului de proprietate asupra acestor construcții, corelativ cu obligația reclamantului de aod espăgubi pe pârâtă pentru aceste construcții; întabularea reclamantului în CF.
Față de împrejurarea că pe o parte din terenul în litigiu, respectiv pe suprafața de 1492 mp. aferentă tarlalei 20 parcelei 2 din titlul de proprietate nr. 3008/1226/11.11.2002, eliberat în favoarea reclamantului ( 5 primul dosar de fond), deține și pârâta un titlu de proprietate, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1378/30.05.1996, eliberat în baza nr. 192/1991 ( 22 din primul dosar de fond) - certificat de atestare a dreptului de proprietate care a fost menținut de instanța de judecată ca fiind pe deplin valabil și legal emis, prin respingerea acțiunii reclamantului, de anulare a acestuia, prin sentința civilă nr. 1418/02.11.2007, dosar nr- al Judecătoriei Gherla, menținută prin decizia civilă nr. 235/R/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- -, este evident că petitul prin care reclamantul solicita să fie întabulat în cartea funciară asupra acestui teren, după o prealabilă constatare de către instanță a identității parțiale dintre acest teren și terenul cu nr. top 535/2 din CF 1666 Feldioara, nu era admisibil, după cum, nici petitul prin care se solicita constatarea existenței pe acest teren a construcțiilor aparținând pârâtei, respectiv, petitul în accesiune imobiliară, nu erau admisibile, știut fiind că, pentru invocarea cu succes a accesiunii imobiliare în condițiile art. 492 și următoarele civ. este necesar ca cel care invocă accesiunea asupra construcțiilor să fie proprietarul terenului pe care sunt amplasate respectivele construcții.
Or, reclamantul nu poate justifica un titlu de proprietate exclusiv asupra terenului în suprafață de 1492 mp. pe care sunt amplasate aceste construcții, reprezentând Secția de mecanizare Feldioara, având în vedere că și pârâta deține un titlu de proprietate valabil și legal emis asupra aceluiași teren.
În schimb, era admisibil, desigur după o prealabilă cercetare a fondului pretenției deduse judecății, petitul prin care reclamantul solicita să se constate identitatea parțială dintre terenul înscris în titlul său de proprietate nr. 3008/1226/11.11.2002, 20 parcela 1, în suprafață de 4470 mp. și terenul cu nr. top 535/2 din CF 166 Feldioara, precum și petitul referitor la întabularea reclamantului în CF asupra acestui teren.
Din xerocopia extrasului de CF nr. 166 Feldioara, rezultă că asupra imobilului cu nr. top 535/2 reprezentând pășune în suprafață totală de 3 jugăre, 1387 stj.p., este proprietar tabular numitul, în întregime, ca bun propriu ( 4 primul dosar fond).
Desigur, dat fiind că acest extras de carte funciară a fost eliberat la 23.05.2005, este foarte posibil ca situația de carte funciară să fi suferit anumite modificări, impunându-se deci depunerea la dosarul cauzei a unui extras de carte funciară actualizat, la zi, care să fie avut în vedere de instanța de rejudecare, cu ocazia rejudecării fondului cauzei.
Apoi, se impune introducerea în cauză a proprietarului de carte funciară, pentru ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă și pentru ca reclamantul să-și poată întabula în CF dreptul de proprietate asupra parcelei de 4470 mp. în concordanță cu prevederile art. 20, art. 22 și art. 48 din Legea nr. 7/1996, republicată. În eventualitatea în care, între timp, situația de carte funciară a suferit schimbări, sub aspectul proprietarilor menționați în foaia B a CF 166 Feldioara, se impune introducerea în cauză a acestora, în temeiul acelorași prevederi legale mai sus invocate.
Cu ocazia judecării cauzei în primul ciclu procesual, s-au efectuat două expertize tehnice de specialitate, una de către expert G ( 102 și următoarele primul dosar de fond) și una de către expert ( 154 și următoarele primul dosar de fond).
Expertiza întocmită de expert G nu poate fi luată în considerare întrucât s-a axat exclusiv pe sistarea stării de indiviziune în modalitatea inițial pretinsă de reclamant, neexistând nici o variantă distinctă în care reclamantului să i se atribuie doar terenul de 4740 mp. din 20 parcela 1.
În schimb, variata I etapa II din expertiza întocmită de expert ( 157 primul dosar de fond) este concludentă soluționării parțiale a pretențiilor reclamantului, în sensul că s-a întocmit o variantă în care terenului în suprafață de 4740 mp. 20 parcela 1, i-a fost atribuit nr. topografic distinct, prin dezmembrarea nr. top inițial 535/2 din CF 166 Feldioara, propunându-se atribuirea acestuia în favoarea reclamantului.
Desigur, sub rezerva ca situația de carte funciară să nu fi cunoscut modificări, respectiv, sub rezerva introducerii în cauză a proprietarului de carte funciară și a atribuirii de numere cadastrale numerelor topografice nou atribuite de către expert, expertiza lui, varianta I etapa II este susceptibilă a fi luată în considerare pentru justa soluționare a pretențiilor reclamantului.
Așa fiind, constându-se că în mod nelegal, cu nesocotirea art. 315 proc. civ. acțiunea reclamantului a fost respinsă în întregime ca inadmisibilă, în temeiul considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 alin. 5, coroborat cu art. 297 alin. 1 proc. civ. se va admite în parte recursul reclamantului conform dispozitivului prezentei decizii.
Cu ocazia rejudecării, instanța de rejudecare va avea în vedere considerentele și îndrumările expuse în paginile prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 636/A/din 14.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și rejudecând admite în parte apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 273/01.03.2006 a Judecătoriei Gherla, dosar nr. 81/2006, pe care o desființează în parte și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Gherla, pentru rejudecarea pe fond a petitelor din cererea principală precizată și întregită referitoare la: constatarea identității parțiale dintre terenul înscris în titlul de proprietate nr. 3008/1226/11.11.2002, 20, parcela 1, în suprafață de 4740 mp cu terenul cu nr. top. 535/2 din nr.166 Feldioara; întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestei parcele de teren; sistarea stării de indiviziune față de proprietarul tabular din nr. 166 Feldioara nr. top. 535/2.
Menține sentința în privința respingerii ca inadmisibile a celorlalte petite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -- - -
Red./dact.MM
3ex/24.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
