Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 389
Ședința publică din data de 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. - -.3.B.9.74, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 306 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. jud.B, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sector 5 și intervenientele I și, ambele cu domiciliul ales la Cabinet Av., cu sediul în B- bis, -.1.2.12, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat din cadrul Baroului P în substituire av., lipsind intimata-reclamantă, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intimatele-interveniente I și.
Recurs timbrat cu ordinul de plată din 15 ianuarie 2008 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune ziarul în care a realizat procedura de citare prin publicitate a intimatei-reclamante, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea apreciază, verificând motivele de recurs depuse în 23 ianuarie 2008, că acestea reprezintă motive noi, depuse peste termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, astfel că ele sunt lovite de nulitatea prevăzută de art.306 al.1 Cod pr.civilă, motiv pentru care acordă cuvântul în susținerea recursului potrivit motivelor depuse la 7 noiembrie 2007.
Avocat, având cuvântul, susține că motivele din 23 ianuarie 2008 cuprind și motive de ordine publică, astfel că solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 312 al.5 Cod pr.civilă, modificarea hotărârii, admiterea cererii introductive și respingerea cererilor reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată. Solicită amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să depună concluzii scrise.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22.10.2003 sub nr. 9319/ 2003, reclamanții și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B, să constate calitatea acestora de legatari universali ai defunctei, decedată la 5 iulie 2003, cu ultimul domiciliu în mun. B, Cartier 5.22.B.4.38, jud.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în fapt au fost crescuți de defunctă fără ca aceasta să fi avut o îndatorire legală în acest sens, dat fiind că între aceștia și defunctă nu exista nici o relație de rudenie.
Au mai precizat reclamanții că defuncta, dat fiind că nu mai are rude în viață, a înțeles să-și exprime recunoștința și devotamentul față de aceștia, gratificându-i pe calea unui legat cu titlu universal constituit în favoarea lor.
Totodată, din punctul de vedere al formei, acest legat a fost constituit fără a respecta exigențele de formă impuse de legea civilă pentru eficacitatea sa și, deși intitulat "testament olograf" legatul nu a fost scris de mâna testatoarei, care doar și l-a însușit prin punerea de deget în prezența a doi martori.
Precizează reclamanții că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune dintr-un apartament situat în mun. B Cartier 5 str. -.22.B.4.38, jud. B, astfel că au solicitat să se constate calitatea lor de proprietari indivizi asupra acestuia.
Întrucât Consiliul Local Bai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a DGFP.
În temeiul art.115- 118 Cod pr.civilă în numele Ministerului Finanțelor Publice B, DGFP. Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală și să se constate existența unei moșteniri vacante în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari la succesiunea defunctei.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că deși reclamanții susțin că defuncta nu mai are rude în viață nu au făcut dovezi în acest sens, iar testamentul olograf depus la dosar este lovit de nulitate, întrucât nu respectă cerințele impuse de art. 859 Cod civil.
La termenul de judecată din 18 noiembrie 2003 DGFP. Bai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că în calitate de reprezentant al statului ar trebui introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice.
Părțile au depus la dosar acte.
Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 6162 din 2 decembrie 2003, respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de DGFP. B,a admis acțiunea reclamanților, a constatat calitatea acestora de legatari universali ai defunctei, decedată la 5 iulie 2003, dar și faptul că reclamanții sunt proprietari indivizi asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctei, alcătuită dintr-un apartament situat în mun. B Cartier 5 str. -.22.B.4.38, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din probele administrate rezultă neîndoielnic că ultima dorință a testatoarei, liberă și neviciată a fost să îi gratifice pe reclamanți.
A mai reținut instanța că aceștia au întreținut-o pe, au îngrijit-o cât a fost bolnavă, s-au ocupat de apartamentul acesteia și au achitat cheltuielile de întreținere, iar testamentul nu a putut fi scris de testatoare întrucât avea mâna paralizată și starea sănătății nu i-a permis să meargă la notar.
Împotriva acestei sentințe declarat apel pârâta DGFP. B, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acesta, întrucât statul român în relațiile cu terții este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
A mai precizat apelanta că testamentul olograf este lovit de nulitate absolută întrucât nu respectă cerințele impuse de art. 895 Cod civil.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr. 1263 din 22 aprilie 2004, respins ca nefondat apelul.
A reținut instanța că în adevăr în relațiile cu terții statul român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, însă Direcțiile Finanțelor Publice Județene au personalitate juridică și deci calitate procesuală pasivă.
A mai reținut instanța de apel că situația de fapt s-a fundamentat pe probele administrate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta. B criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că direcțiile finanțelor publice județene deși au personalitate juridică pot reprezenta statul român numai în baza unui mandat special emis de Ministerul Finanțelor Publice.
Ori, întrucât acțiunea este formulată în contradictoriu cu statul român instanța trebuia să îndeplinească procedura de citare cu Ministerul Finanțelor Publice, după care în urma mandatului de reprezentare direcția să aibă drept de reprezentare.
Pe de altă parte constatarea unui drept nu poate avea la bază un act lovit de nulitate absolută.
Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus înaintarea recursului la Curtea de APEL PLOIEȘTI spre soluționare.
Această instanță, prin decizia civilă nr. 146 din 20 ianuarie 2006 admis recursul, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru a fi introdus în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A reținut instanța că acțiunea a fost formulată inițial în contradictoriu cu Consiliul Local B, iar în urma admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia a fost introdusă în cauză Direcția Finanțelor Publice B care la rândul său a invocat aceiași excepție.
A mai reținut instanța că soluțiile pronunțate în sensul respingerii excepției sunt greșite întrucât deși direcțiile finanțelor publice au personalitate juridică nu au calitate procesuală, în cauză impunându-se citarea Ministerului Finanțelor.
După casarea cu trimitere, cauza s-a înregistrat la udecătoria Buzău sub nr. 1889/22 februarie 2006.
La data de 22 martie 2006, numitele I și, prin același procurator, au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea lor de moștenitoare ale defunctei; să se constate compunerea masei succesorale și a cotelor ce li se cuvin; să se constate nulitatea absolută a testamentului olograf depus la dosar și să fie obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, în fapt, defuncta a fost sora lui și lui I, defuncta fiind sora tatălui acesteia din urmă, decedat și el la data de 15 august 2001.
S-a mai precizat că cele două au aflat de decesul lui în urmă cu puțin timp, dat fiind că locuiesc în alte localități, la mare distanță, iar posibilitățile materiale nu le permiteau vizite prea dese la
Pe de altă parte, reclamanții au ascuns instanței că defuncta are moștenitori, iar testamentul olograf depus de aceștia la dosar, nu îndeplinește nici una din condițiile imperative ale legii pentru a fi valabil.
Prin încheierea din 20 decembrie 2006, Judecătoria Buzăua admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și probe testimoniale.
Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr.701 din 7 februarie 2007 respins acțiunea civilă în constatare formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu Statul Român, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele I și, în contradictoriu cu părțile din acțiunea principală și a constatat că intervenientele în interes propriu sunt moștenitoarele defunctei, intervenienta în calitate de colateral privilegiat de gradul II (soră), cu o cotă de din masa succesorală și intervenienta I, în calitate de colateral privilegiat de gradul III (nepoată de frate predecedat), cu cota de din masa succesorală, compusă din imobilul apartament, situat în mun. B str. - - 22. B.4.38 jud.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că intervenientele sunt sora și nepoata de frate predecedat ale defunctei, că cererea lor de intervenție constituie un act de acceptare a moștenirii defunctei, ea fiind depusă în termenul de acceptare a succesiunii prevăzut de art.700 din Codul civil, în condițiile în care au aflat despre decesul rudei lor la sfârșitul anului 2005 și au formulat cererea de intervenție la 22 martie 2006.
Cu privire la masa succesorală, instanța de fond a reținut că aceasta se compune dintr-un imobil -apartament, conform titlului de proprietate nr. 5768 din 14 mai 1987.
Instanța de fond a apreciat că înscrisul sub semnătură privată, intitulat "testament olograf", datat 18 martie 2003, este nul absolut ca testament olograf, astfel că a constatat nulitatea absolută totală, întrucât nu este scris în tot, datat și subsemnat de mâna testatoarei, care doar a aplicat amprenta digitală pe înscris, fără a-l scrie în tot și fără a-l data, întrucât nu știa să scrie și să citească, câtă vreme aceasta nu avea o semnătură olografă personală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin memoriul depus la data de 23 mai 2007, reclamanții critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește admiterea cererii de intervenție în interes propriu, având în vedere că nu exista nici o dovadă a acceptării succesiunii în termenul prevăzut de art.700 cod civil și faptului că prezumtivele moștenitoare nu făceau parte din categoria moștenitorilor rezervatari.
A doua critică privește faptul că instanța de fond nu a dat eficiență actelor depuse la dosar referitoare la calitatea reclamanților de succesori testamentari, precum și reținerea greșită a masei succesorale, atât ca pasiv, dar și ca activ, atâta vreme cât nu s-a cerut anularea actului de vânzare-cumpărare a apartamentului.
Intervenientele au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepția nemotivării apelului în termenul legal, iar cu privire la fondul cauzei arată că ele au acceptat succesiunea imediat ce au aflat de decesul autoarei lor, făcând demersuri pentru a intra în posesia și stăpânirea bunurilor rămase de pe urma acesteia, astfel cum în mod legal a constatat și instanța de fond.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr.306 din 17 octombrie 2007, respins apelul reclamanților ca nefondat și i-a obligat pe aceștia să plătească intervenientelor-intimate 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că probele administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretare de prima instanță, care a constatat că intervenientele sunt rudele defunctei, că acestea au aflat de deces la sfârșitul anului 2005 și au formulat cererea de intervenție în interes propriu la 22 martie 2006, în termenul prevăzut de art.700 Cod civil, acest act reprezentând un act de acceptare implicită a succesiunii.
A mai reținut tribunalul că în raport de titlul de proprietate nr. 5768 din 14 mai 1987 corect s-a reținut de către prima instanță că masa succesorală se compune dintr-un apartament situat în mun. B str. - - bl22. B.4.38 jud.
Cu privire la "testamentul olograf", reține tribunalul, că în mod corect judecătoria a stabilit nevalabilitatea acestuia, față de faptul că nu a fost scris în tot, datat și semnat de mâna testatoarei, care doar a aplicat amprenta digitală și față de dispozițiile art. 859 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că apartamentul defunctei a fost vândut în urma unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile emisă de Curtea de APEL PLOIEȘTI și care se regăsește la dosar, iar actul a fost întocmit de un notar public.
A mai precizat recurentul că acesta s-a ocupat de defunctă, fiind grav bolnavă, fiind nevoit să o angajeze în acest sens pe și care s-a ocupat de acesta până la data decesului.
În ceea ce privește testamentul olograf acesta a fost făcut în prezenta a doi martori, defuncta nu a putut scrie fiind paralizată, iar notarul nu a indicat să pună degetul arătător.
Pe de altă parte, întrucât defuncta nu și-a achitat datoriile la întreținere și alte servicii, iar potrivit unei adrese a Asociației de Proprietari urma a fi evacuată a fost obligat să le achite, sens în care a fost nevoit să ia un împrumut de la BRD.
Totodată recurentul a precizat că moștenitoarele au apărut după trei ani să își revendice drepturile, nu au știut că acestora era bolnavă, că nu avea loc de veci, iar acesta nu a făcut altceva decât să își facă datoria creștinească.
La termenul de judecată din data de 23.01.2008 recurentul a depus la dosar o cerere prin care a învederat că pe de o parte înțelege să invoce motive de ordine publică, ce urmează a fi puse în discuția părților potrivit art. 304 al. 2 Cod pr. civ. iar pe de altă parte solicită să se facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 304 al. 3 Cod pr. civ. dezvoltând în limitele recursului deja formulat motivele și care se încadrează în cele prevăzute de lege.
În ceea ce privește motivele de ordine publică recurentul a invocat nepronunțarea asupra fondului cauzei, lipsa de rol activ, încălcarea art. 6 din CEDO.
Astfel, instanțele nu au dat dovadă de rol activ, prin încălcarea prevederilor art. 129 Cod pr. civ. și au lipsit recurentul de dreptul la un proces echitabil.
Deși intervenientele au formulat o cerere vagă, fără nici o probă administrată în acest sens instanța a considerat că sunt în termenul de acceptare a succesiunii, chiar dacă nu se invocă nici un caz de forță majoră și se cunoaște că sarcina probei revine celui care face o afirmație.
A mai precizat recurentul că instanțele nu au fost preocupate de stabilirea activului și pasivului succesoral, acordând mai mult decât s-a cerut.
Așa fiind nu s-a observat că apartamentul în discuție fusese înstrăinat, motiv pentru care trebuiau introduși în cauză și cumpărătorii, iar cu privire la pasiv nu s-a ținut seama de susținerea recurentului că a suportat cheltuielile de întreținere, îngrijire cu ultima boală a defunctei și înmormântare.
Recurentul a susținut că tot un motiv de ordine publică este și acela că hotărârile nu sunt motivate, iar instanțele nu se pronunță asupra tuturor cererilor și apărărilor părților.
În dezvoltarea motivelor de recurs deja formulate recurentul a arătat că instanțele anterioare au rezolvat problema activului succesoral, dar nu și a pasivului, deși a suportat pentru defunctă plăți importante, a îngrijit-o și a înmormântat-
Ori instanța nu face nici o referire la aceste și nici că în mod legal apartamentul fusese înstrăinat.
Totodată instanța a încălcat și aplicat greșit legea întrucât acceptarea unei moșteniri se face în termen de 6 luni de la deschiderea acesteia, care este data decesului.
Intervenientele, fără să fie moștenitoare rezervatare formulează un act de acceptare după trei ani și din punct de vedere subiectiv nu au spus când au luat cunoștință de deces.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. Civ. intimatele I și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimatele au arătat că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 859 Cod civil.
Pe de altă parte, recurentul nu a făcut nici o dovadă a afirmațiilor sale și care dacă ar fi reale i-ar deschide calea unei acțiunii în pretenții.
Au mai precizat intimatele că la momentul vânzării apartamentului hotărârea era numai definitivă nu și irevocabilă, după casare cererea de intervenție a fost admisă, iar în prezent pe rolul judecătoriei se află un litigiu pentru anularea vânzării.
Recurentul a depus la dosar mai multe înscrisuri.
Intimatele au formulat și depus la concluzii scrise.
La termenul de judecată din data de 02.04.2008 Curtea a pus în discuția părților nulitatea motivelor de recurs depuse la termenul de judecată din 23.01.2008.
Din chiar conținutul cererii depuse la data de 23.01.2008 Curtea reține că recurentul a înțeles să invoce motive calificate de acesta ca fiind de ordine publică, și anume că instanțele nu au dat dovadă de rol activ și i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil întrucât în lipsă de probe, sarcina incumbând intervenientelor și în lipsa forței majore a considerat că acestea sunt în termenul de acceptare a succesiunii, au acordat mai mult decât s-a cerut, nu s-au pronunțata asupra tuturor cererilor și apărărilor părților, iar hotărârile sunt nemotivate.
Potrivit art. 306 al. 1 Cod pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de al. 2.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs care este obligată să le pună în dezbaterea părților.
În ceea ce privește cele trei motive invocate de recurent peste termenul de motivare Curtea constată că acestea fie nu reprezintă motive de ordine publică, fie își găsesc corespondent în cererea inițială, ulterior dezvoltată.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv din dezvoltarea sa Curtea reține că recurentul critică modul de administrare și interpretare a probelor și care constituie aspecte ce țin de temeinicia unei hotărâri, iar nu de legalitatea sa.
Așa fiind acestea nu pot constitui motiv de recurs și cu atât mai mult de ordine publică ce poate fi invocat după termenul legal.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în doctrină și s-a decis în jurisprudență pronunțarea instanței asupra unor capete de cerere cu care nu a fost investită sau nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor capetelor de cerere din acțiune nu constituie motive de ordine publică ce pot fi invocate conform art. 306 al. 2 Cod pr. civ.
Aceasta deoarece deși respectivul motiv este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății și numai asupra celor cu care a fost investită numai partea interesată poate invoca respectivele critici.
Cu atât mai mult nepronunțarea asupra tuturor apărărilor părților.
În ceea ce privește nemotivarea hotărârii Curtea reține că prin acest motiv se critică de fapt modul în care instanțele au aplicat legea față de prescripția dreptului de opțiune succesorală și de modul de stabilire a activului și pasivului succesoral.
Acest motiv așa cum s-a arătat mai sus se regăsește și în cererea de recurs inițial formulată și va fi analizat în cuprinsul prezentelor considerente.
Față de cele învederate, reținând că unele din motivele depuse la termenul de judecată din data de 23.01.2008 constituie motive noi de recurs formulate după expirarea termenului legal sancțiunea ce intervine în privință respectivelor critici este nulitatea în temeiul art. 306 al. 1 Cod pr. civ.
Pentru toate considerentele arătate Curtea urmează să constate nule motivele noi de recurs depuse la termenul de judecată din data de 19.03.2008.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Recurentul și intimata au investit inițial Judecătoria Buzău cu o cerere având ca obiect constatarea calității acestora de legatari universali de pe urma defunctei, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local B și admisă prin sentința civilă nr. 6162/02.12.2003 și menținută prin decizia nr. 1263/22.04.2004.
Cu ocazia rejudecării de către prima instanță urmare a casării cu trimitere de către instanța de recurs prin decizia nr. 146/20.01.2006 în fața Judecătoriei Buzăua fost depusă o cerere de intervenție în interes propriu formulată de I și și având ca petite: constatarea calității acestora de moștenitoare ale defunctei, stabilirea masei succesorale și a cotelor și constatarea nulității absolute a testamentului olograf de pus la dosar de și.
Prin instanță a admis cererea de intervenție în interes propriu și a respins acțiunea principală, constatând nulitatea absolută a testamentului din data de 18.03.2003, soluție menținută de instanța de apel.
În adevăr, din actele dosarului Curtea reține că cei doi reclamanți au invocat în susținerea calității lor de legatari universali un testament olograf aflat în copie la fila 7 dosar fond inițial.
Pe de altă parte din chiar motivarea demersului judiciar al reclamanților coroborată cu probele administrate rezultă că acest testament nu a fost scris, semnat și datat de testatoare, purtând numai o amprentă.
După cum se știe potrivit art. 859 Cod civil testamentul olograf nu este valabil decât atunci când este scris în tot, datat și semnat de mâna testatorului.
Așadar trei sunt condițiile de formă ale testamentului olograf și care sunt impuse sub sancțiunea nulității absolute a actului: să fie scris de mâna testatorului, să fie datat de acesta și să fie semnat tot de testator.
Ori, testamentul invocat nu îndeplinește nici una din aceste condiții.
În ceea ce privește amprenta ce se susține că ar aparține defunctei așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină semnătura pe testamentul olograf trebuie să fie executată de mâna testatorului.
Punerea de deget nu constituie o semnătură și atrage nulitatea testamentului.
Totodată, în doctrina mai veche s-a arătat că formalitățile pentru testament sunt impuse de lege nu numaiad probationem, ci chiarad validitatem, adică pentru a conferi acestuia o existență legală.
Practica judiciară a achiesat la acest punct de vedere considerând că voința defunctului nu se poate dovedi prin alt mijloc de probă decât un testament regulat, făcut într-o formă legală.
Astfel, un legatar nu poate să își revendice dreptul său cu privire la un legat decât în baza unui testament valabil, nefiind admisibil nici martori, nici prezumții, nici un început de dovadă scrisă, chiar dacă acesta ar fi chiar testamentul nul, pentru a se dovedi intenția și voința defunctului.
Pentru considerentele expuse, critica recurentului în ceea ce privește testamentul olograf este nefondată.
Nefondată este și critica potrivit căreia în lipsă de dovezi, sarcina probei incumbând intimatelor interveniente, instanțele ar fi constatat că acestea au acceptat succesiunea defunctei în termenul legal, cu atât mai mult cu cât nu sunt moștenitoare rezervatare.
După cum se știe, potrivit art. 700 Cod pr. Civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni de la deschiderea acesteia.
Există însă anumite situații în care moștenitorul este împiedicat de a se folosi de dreptul său, cum este și cazul în speță, când intervenientele au luat cunoștință de moartea autoarei acestora abia la sfârșitul anului 2005.
În mod corect a reținut prima instanță că prin depunerea cererii de intervenție în interes propriu în termen de 6 luni de la data la acre au avut cunoștință de deces acestea au făcut un adevărat act de acceptare a succesiunii pentru că o cerere cu un astfel de obiect nu putea fi făcută decât în calitatea celor două de moștenitoare.
Așadar, instanța nu a făcut altceva decât să aplice legea la situația de fapt reținută, intervenientele dovedind momentul luării la cunoștință prin probatoriu testimonial legal administrat dat fiind că este vorba de proba unei situații de fapt.
Mai mult decât atât față de împrejurarea că prin constatarea nulității absolute a testamentului olograf recurentul este străin de moștenire acesta nu avea nici interes în sens juridic să invoce o eventuală neacceptare a succesiunii în termenul de opțiune succesorală.
În ceea ce privește reținerea în mod greșit a activului succesoral și nereținerea pasivului Curtea constată că în adevăr, după data decesului decujusului, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1458/10.05.2004 de bunul imobil ce a aparținu lui aaf ost înstrăinat de către și - numitei.
Numai că potrivit dreptului civil român moștenirea se transmite la succesori în puterea legii din în care defunctul a încetat din viață fără a fi nevoie de vreo manifestare de voință din partea moștenitorilor.
Așadar, întrucât bunul imobil se afla în patrimoniul defunctei la momentul decesului acesteia în mod corect instanțele anterioare au reținut că acesta face parte din masa succesorală.
Faptul că ulterior a fost înstrăinat unui terț atrage incidența altor dispoziții legale, iar nu excluderea sa din masă.
Totodată, față de obiectul cererii principale și cel al cererii de intervenție în interes propriu nu se pune problema participării în proces și a cumpărătoarei, de altfel nici una din părți neformulând o cerere de atragere a terțului în litigiu.
Sub aspectul pasivul succesoral Curtea reține că în adevăr potrivit art. 777 Cod civil coroborat cu art. 1060 Cod civil datoriile și sarcinile moștenirii se împart de drept între comoștenitori de la data deschiderii succesiunii proporțional cu partea ereditară a fiecăruia.
Numai că cele două comoștenitoare nu au invocat pretenții reciproce în ceea ce privește pasivul succesoral rămas de pe urma defunctei.
În ceea ce îl privește pe recurent, așa cum s-a demonstrat pe larg mai sus acesta este străin de moștenire, având față de eventualele pretenții ale acestuia cu privire la cheltuieli cu întreținerea defunctei, cu boala acesteia și cu înmormântarea calitatea de creditor al moștenirii.
Astfel, acesta are deschisă calea unei acțiuni civile în pretenții în contradictoriu cu cele două moștenitoare legale, recurentul neformulând nici un moment o astfel de solicitare.
Așa fiind critica recurentului cu privire la modul de reținere în activul succesoral a apartamentului și nereținerea în pasiv a cheltuielilor pretins făcute de este de asemenea nefondată.
Pentru toate considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea motivelor de recurs depuse la data de 23.01.2008.
Respinge formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. - -.3.B.9.74, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 306 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. jud.B, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sector 5 și intervenientele I și, ambele cu domiciliul ales la Cabinet Av., cu sediul în B- bis, -.1.2.12, jud. B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red
2ex/07.04.2008
nr. 1889/2006 Judecătoria Buzău
nr- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
