Reziliere contract. Speta. Decizia 390/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 390
Ședința publică din data de 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 54 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în com., str. -, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar fila 10, lipsind intimata-pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurentul-reclamant o cerere, înregistrată sub nr. 3509 din 25 martie 2008, la care a atașat chitanța nr.- /2008 în valoare de 6,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, conform rezoluției.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nelegală, deoarece a considerat în mod greșit că între părți se poartă un litigiu de natură comercială, în realitate între recurent și intimată intervenind un contract de închiriere a unui spațiu, ce are caracter civil și o valoare de 15 milioane lei vechi, ceea ce automat conduce la competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, având în vedere că tribunalul judecă litigii cu o valoare mai mare de 1 miliard lei.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște care este legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la udecătoria Târgoviște sub nr. 1311/315/27 februarie 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice Târgoviște sub nr. 4487/7 februarie 2007.
A motivat reclamantul că a convenit cu pârâta să încheie un contract de închiriere pentru un teren de 12. pe are se afla amplasat un chioșc metalic proprietatea lui G (cu care nu a încheiat contract de închiriere).
Precizează reclamantul că profitând de buna sa credință pârâta a completat datele din contract, menționând la rubrica "obiectul contractului" suprafața de 30. în loc de 12. (suprafața chioșcului) cum conveniseră, depășind astfel convenția verbală.
În dovedirea acțiunii s-au depus acte, ulterior părțile solicitând proba cu înscrisuri, martori, o cercetare locală și interogatorii.
Cercetarea locală s-a efectuat la fața locului potrivit dispozițiilor art. 215 Cod pr.civilă la data de 14 septembrie 2007.
Pe baza probelor ce s-au administrat, Jude4cătoria Târgoviște a pronunțat sentința nr. 3180 din 18 septembrie 2007, prin care au admis acțiunea reclamantului și a dispus rezilierea contractului de închiriere înregistrat sub nr. 4487/7 februarie 2007 la. Târgoviște, reținând că nu era posibilă închirierea unei suprafețe mai mari de teren de 12. deoarece pe restul terenului ce excede acestei suprafețe (până la 30.) sunt utilități necesare familiei reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SRL care a invocat excepția de necompetență materială, motivând că potrivit art.2 pct.1 lit. a Cod procedură civilă Tribunalul Dâmbovița este competent în cauză și nu Judecătoria Târgoviște.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile și respingerea acțiunii, arătând că respectivul contract s-a încheiat în cunoștință de cauză, reclamantul deplasându-se personal la organul fiscal.
Pronunțând decizia civilă nr. 54 din 4 februarie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul, a admis excepția de necompetență materială invocată de apelanta-pârâtă, a anulat hotărârea atacată și a trimis cauza spre judecare instanței competente - Tribunalul Dâmbovița - secția comercială și de contencios administrativ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând motive de nelegalitate, în sensul că greșit instanța de apel a admis excepția de necompetență materială, deoarece contractul în litigiu este de natură civilă, întrucât acele contracte care au ca obiect un imobil, chiar dacă sunt încheiate între doi comercianți, au un caracter civil, iar nu comercial, chiar dacă sunt încheiate în scopul obținerii de profit.
Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția invocată, aplicând dispozițiile art.2 pct.1 lit. a Cod pr.civilă, text de lege din care rezultă că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială, al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei și cauzele în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani, dar în speța de față valoarea este sub un miliard lei.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond menținerea sentinței pronunțată de judecătorie.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În cauză sunt incidente dispozițiile art.4 din Codul comercial, text de lege ce prevede că se socotesc ca fiind fapte de comerț (în afară de cele prevăzute la art.3 Cod comercial) celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul, iar potrivit art. 56 din Codul comercial, dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși cu privire la acest act, legii comerciale. Acest text de lege se coroborează cu dispozițiile art. 893 Cod comercial care arată că atunci când actul este comercial numai pentru una din părți acțiunile ce derivă sunt de competența jurisdicției comerciale.
Față de obiectul cauzei, Tribunalul Dâmbovițaa făcut o corectă apreciere a actelor normative ce au aplicare în speță, coroborând textele de lege mai sus arătate cu dispozițiile art.2 pct.1 lit. Cod pr.civilă, pronunțând o decizie temeinică și legală.
Criticile formulate de reclamantul-recurent se privesc ca nefondate, cu atât mai mult cu cât în acestea recurentul prezintă trunchiat atât situația de fapt, cât și temeiurile de lege, ce au aplicabilitate în prezenta cauză.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art.312 Cod pr.civilă urmează să îl respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște,-, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 54 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, cu sediul în com., str. -, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.CE
Tehnored. NM
2ex.
7.04.2008
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
