Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 394/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 394/R/2008
Ședința publică din 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător: - -
Grefier:- -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți, toate cu domiciliul în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimații pârâți, ambele domiciliate în B,-, - B,.7,. 7, sector 5, domiciliată în S M,-,. 1, județul S M, domiciliată în C N, str -. -. Gh. nr. 74, județul C, domiciliat în S,-, județul S M împotriva deciziei civile nr. 258/Ap din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare prin care a fost admis apelul civil declarat împotriva sentinței civile nr. 9033/1996 pronunțată de Judecătoria Satu Mare; având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea recurentelor, lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18 din 12 martie 2008 emis de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată conform chitanțelor seria - nr. 72-1-19 și 72-1-20 din 12 martie 2008 ambele emise de Primăria O- Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei; la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 10 martie 2008 întâmpinare formulată de intimata, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii ca tardiv a apelului declarat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanța de apel a respins în mod nefondat excepția de tardivitate a apelului, învederând instanței că apelantelor și li s-a comunicat hotărârea instanței de fond în data de 2 noiembrie 2004, iar apelul a fost declarat la data de 10 august 2005. Apelanta a formulat cerere de comunicare a sentinței în data de 2 noiembrie 2004, la aceeași dată apelanta a semnat taxa de timbru depusă la fila 56 din dosarul de fond.
Reprezentanta recurentelor invocă principiul echipolenței, arătând că apelantele au cunoscut în data de 2 noiembrie 2004, când au semnat actele de la filele 55 și 56 din dosar și când li s-a comunicat hotărârea instanței de fond, conținutul acesteia, astfel încât termenul de recurs curge de la această dată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9033/12.12.1996 pronunțată în dosar nr.-/1995, Judecătoria Satu Marea admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul împotriva pârâților, și și a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate cu titlu juridic cumpărare asupra imobilului înscris în CF 13432 S M, cu nr.top 4928/6 căruia în natură îi corespunde arător în suprafață de 530 mp. Totodată, s-a dispus serviciului CF întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului conform celor de mai sus. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare provizoriu în data de 14.05.1996, prin care reclamantul a cumpărat de la pârâții-proprietari tabulari suprafața de 1.061 mp. teren, situat în S M,-, înscris în CF 13432 S M, cu nr.top 4928/6.
Ulterior, din această suprafață de teren a înstrăinat cota de parte pârâtului, care, de altfel, prin sentința civilă nr.499/1992 pronunțată în dosar nr.5763/1991 și-a dezmembrat suprafața cumpărată, ea fiind înscrisă în CF 36486 S M, cu nr.top 4928/7.
Având în vedere că vinderea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul de vânzare, precum și faptul că vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător de îndată ce părțile au învoit asupra lucrului, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată și în baza art.969, 1294, 1295 cod civil a admis-o conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelantele, născ. și, în calitate de moștenitoare a defunctei, solicitând instanței admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. deciziei civile nr. 258/Ap pronunțată de Tribunalul Satu Mare au fost respinse excepțiile privind tardivitatea apelului și a lipsei calității procesuale active a apelanților, invocate de intimata Melita.
A fost admis apelul declarat de apelantele, împotriva sentinței civile nr.9033/1996 pronunțată în dosar nr.11149/1995 al Judecătoriei Satu Mare, în contradictoriu cu intimații, și în consecință:
A fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Din considerentele hotărârii se reține că prin hotărârea instanței de fond s-a admis acțiunea civilă a defunctului în contradictoriu cu intimatele-pârâte, și, constatând că reclamantul, respectiv def. a dobândit dreptul de proprietate cu titlu juridic cumpărare asupra imobilului înscris în CF 13432 S M, nr.top 4928/6 și s-a dispus întabularea dreptului în favoarea reclamantului, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată în 12.12.1996.
Din extrasul CF nr.13432 S M, rezultă că proprietar tabular al imobilului a fost, căs.cu Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 14.05.1986, care a făcut obiectul dosarului de fond, a fost încheiat între intimatele Melita, în calitate de vânzătoare, pe de o parte și defunctul, pe de altă parte în calitate de cumpărător.
Din certificatul de moștenitor depus la fila 39 eliberat de notariatul de Stat- Sector 4 sub nr.736/1987, rezultă că proprietara tabulară uad ecedat la data de 06.03.1987 și au calitate de moștenitoare ale acesteia, alături de soțul supraviețuitor, cele două fiice, și apelanta. Între timp a decedat și fiica, iar moștenitoarea acesteia fiind, în calitate de nepoată de fiică a proprietarei tabulare.
Raportat la data decesului proprietarei tabulare rezultă că la data promovării acțiunii civile în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, respectiv 12.10.1995, antecesoarea apelantelor a fost decedată, iar moștenitoarele nu au fost introduse în proces, instanța de fond nepronunțându-se față de moștenitoarele proprietarei tabulare, deoarece proprietara tabulară nici nu a fost împrocesuată, fiind citate intimatele Melita, în calitate de moștenitoare a acesteia în realitate ele fiind părți din antecontractul de vânzare-cumpărare din litigiu.
Potrivit disp.art.17 din DL nr.115/1938, sub imperiul căruia a luat naștere antecontractul de vânzare-cumpărare din 14.05.1986, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în CF. La data pronunțării hotărârii a intrat în vigoare Lg.nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, care în art.22 la lit.a prevede că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Față de textele de lege mai sus invocate, instanța de fond în verificarea raporturilor juridice dintre părți determinat de contractul de vânzare-cumpărare trebuia să se pronunțe în contradictoriu și cu proprietarul tabular. Moștenitorii defunctului, în calitate de intimați, au invocat tardivitatea apelului declarat în cadrul întâmpinării formulate de la fila 33, precum și uzucapiunea în condițiile disp.art.27 din DL nr.115/1938.
Raportat la excepția de tardivitate invocată, tribunalul a reținut următoarele:
Din verificarea dosarului de fond rezultă că hotărârea apelată nu a fost comunicată moștenitoarelor proprietarei tabulare. La fila 55 din dosarul de fond, înregistrată la dosar în data 02.11.2004 se află cererea, apelantei prin care a solicitat eliberarea unei copii de pe sentință, existând mențiunea pe cerere "Am primit copia xerox".
La fila 57 din dosarul de fond se află adresa instanței din 02.08.2005 către.Asociate, prin care se restituie cererea privind eliberarea unei copii a sent.civ.nr.9033/1996, arătând că este necesară o taxă de timbru de 2,4 lei.
În cadrul notei de ședință, raportat la această din urmă dată, apelantele consideră că operează de drept instituția repunerii în termenul de declarare a căii de atac, întrucât apelul a fost declarat la data de 29.07.2005 (data expedierii sale prin poștă), astfel că declararea căii de atac, respectiv formularea cererii de repunere în termen au fost înregistrate în termenul de 15 zile prevăzut de disp.art.103 al 2 Cod procedură civilă.
Raportat la aceste termen de 15 zile prevăzut de art.103 Cod procedură civilă, tribunalul consideră că apelul a fost declarat înăuntrul acestui interval luând în considerare adresa din 02.08.2005 emisă de la cabinetul avocațial.
Cu privire la instituția repunerii în termen tribunalul consideră că nu este nevoie de formularea unei astfel de cereri, întrucât suntem în prezența ipotezei în care la moștenitoarele proprietarei tabulare nu s-a efectuat niciodată o comunicare din partea instanței de fond, iar intimatele Melita și nu au calitate de moștenitoare după proprietara tabulară.
Din adresa B (fila 105) rezultă că în prezent este identificată sun numele de zita.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins excepția tardivității ca nelegală și neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a apelantelor, invocată, din rațiunea că acestea nu au avut calitatea de parte la instanța de fond, tribunalul a considerat că și această excepție este nelegală și neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o pentru următoarele considerente:
Capacitatea procesuală de folosință reprezintă o transpunere pe plan procesual a capacității de folosință a drepturilor civile și constituie una dintre condițiile cerute de lege pentru ca o persoană să aibă legitimare procesuală.
Conform disp.art.7 din Decr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.
Având în vedere că la data promovării acțiunii în fața instanței de fond proprietarul tabular, respectiv antecesoarea apelantelor, nu mai avea capacitate de folosință, calitatea procesuală s-a transmis la apelante, în calitate de moștenitoare ale defunctei. Astfel, apelul a fost exercitat sub titlu de moștenitor. moștenitori acționează pentru salvgardarea drepturilor care au aparținut patrimoniului succesoral.
Excepțiile privind uzucapiunea, precum și neacceptarea succesiunii de către moștenitori sunt considerate excepții de fond de către tribunal, urmând ca acestea să fie analizate cu ocazia rejudecării cauzei.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în baza art.297 alin.1 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat, a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe urmând ca cheltuielile de judecată să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
Împotriva deciziei au declarat recurs moștenitorii reclamantului solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului formulat de către și în calitate de moștenitoare ale defunctei ca fiind tardiv formulat.
Prin întâmpinarea depusă cele două intimate apelante au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată moștenitoarelor proprietarei tabulare și că față de 28 iulie 2005 la care au solicitat comunicarea acestei hotărâri declararea apelului făcută la 29 iulie 2005 este în termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, exclusiv din perspectiva excepției, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 octombrie 1995 la Judecătoria Satu Mare, reclamantul a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele Melita și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare pentru parcela cu nr. top 4928 /6 înscrisă în CF 13432 S M în temeiul convenției de vânzare cumpărare încheiate la 14 mai 1986 cu pârâtele.
Pe parcursul procesului a fost introdus în cauză și pârâtul,pârât căruia reclamantul îi înstrăinase deja o suprafață de 531 mp teren din cei 1061 mp cumpărați de la cele două pârâte.
Prin sentința civilă nr. 9033 din 12 decembrie 1996 pronunțată de Tribunalul Satu Mare acțiunea a fost admisă constatându-se dobândirea proprietății de către reclamant și dispunându-se înscrierea acestui drept în cartea funciară.
În extrasul de carte funciară 13432 SM apărea înscris sub B1 și 6 dreptul de proprietatea a lui. Nici părțile și nici instanța nu au pus în discuție necesitatea introducerii acesteia în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamantul, după cum s-a arătat, a dispus deja asupra imobilului cumpărat, înstrăinând cota de parte.
Apelantele au calitatea necontestată de moștenitoare ale proprietarei tabulare și au formulat apelul împotriva hotărârii instanței de fond având un interes legitim și invocând în primul rând faptul că ele nu recunosc nici o eventuală înstrăinare a imobilului din litigiu.
Această mențiune este pertinentă în condițiile în care la dosarul cauzei s-a depus copia unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare din 24 aprilie 1973 prin care antecesoarea pârâtelor din prezentul dosar ar fi cumpărat de la antecesoarea apelantelor imobilul din litigiu, justificând astfel acțiunile în prestație tabulară succesive, cu mențiunea că potrivit practicii instanțelor din raza Curții de Apel Oradea în mod obișnuit trebuia citată și proprietara tabulară, respectiv moștenitoarele acesteia.
Este discutabilă problema dacă apelantele, care nu au avut calitatea de părți în fața instanței de fond aveau sau nu calitatea să declare apel, dar în opinia Curții de Apel Oradea răspunsul la această întrebare este unul afirmativ deoarece în situația dată era chiar și în interesul reclamantului să își reglementeze situația în contradictoriu cu proprietarul tabular.
Curtea opinează că principiului potrivit căruia hotărârile ce se referă la drepturi reale sunt opozabile erga omnes, dar ele nu pot fi opuse proprietarului tabular atâta vreme cât procesul nu a fost purtat în contradictoriu cu acesta, astfel încât și în măsura în care apelantele nu ar fi uzat de calea ordinară de atac ele au deschisă acțiunea în rectificare de carte funciară, acțiune în care pot pune în discuție modalitatea în care reclamantul a obținut titlul care a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară.
Apreciind că au calitatea și interesul de formula apel instanța va trece la verificarea termenului în care moștenitoarele proprietarului tabular au declarat calea de atac. Sub acest aspect se constată că prin întâmpinare apelantele intimate afirmă că au formulat o cerere de comunicare a hotărârii la 28 iulie 2005, afirmație care nu este reală. La dosarul instanței de fond, fila 55, se află cererea formulată de la data de 2 noiembrie 2004 prin care aceasta solicită eliberarea unei copii a sentinței civile nr. 9033 din 12 decembrie 1996, iar pe cerere apare mențiunea că a fost eliberată copia la aceeași dată, aspect confirmat și de semnătura petentei.
La fila 56 se află taxa de timbru achitată la 2 noiembrie 2004 de, taxă atașată cererii,chitanță pe care apare semnătura plătitorului și CNP- ul său.
În aceste condiții, data de 2 noiembrie 2004 este data la care părțile au luat cunoștință de hotărâre, iar față de aceasta apelul din 1 august 2005 este tardiv.
Faptul că la 3 august 2005 Judecătoria Satu Marea comunicat Cabinetelor Asociate că pentru eliberarea unei copii a hotărârii este necesară achitarea unei taxe de timbru de 2,40 lei este irelevantă față de înscrisurile din 2 noiembrie 2004 prin care se face dovada comunicării în favoarea apelantelor a hotărârii atacate.
În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 9 combinat cu 312 alin 1-3 cod procedură civila, instanța va admite recursului și va modifica decizia respingând apelul ca tardiv formulat.
În baza art. 274 cod procedură civilă obligă intimatele apelante să plătească părții recurente suma de 605 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toate cu domiciliul în S M,-, județul S M în contradictoriu cu intimații pârâți, ambele domiciliate în B,-, - B,.7,. 7, sector 5, domiciliată în S M,-,. 1, județul S M, domiciliată în C N, str -. -. Gh. nr. 74, județul C, domiciliat în S,-, județul S M împotriva deciziei civile nr. 258/Ap din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în întregime, în sensul că:
RESPINGE ca tardiv apelul civil declarat de apelantele și împotriva sentinței civile nr.9033 din 12 decembrie 1996 de Judecătoria Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ intimatele apelante să plătească părții recurente suma de 605 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
în concediu medical
semnează
președintele instanței
G
Red dcz
10.04.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/11.04.2008
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
