Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 437
Ședința publică de la 14 Mai 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții, domiciliat în C, str. -. -, - 57,. 2,. 8, jud. D, domiciliată în C, str. -, - 26,.1,. 9, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 23 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6791 din 15 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, jud. D, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, personal și asistată de avocat, recurentul pârât, reprezentat de același avocat, intimatul reclamant, personal și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța a pus în discuție calea de atac ce trebuia exercitată împotriva sentinței civile nr. 6791 din 15 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, raportat la valoarea obiectului cauzei, în cuantum de 3000 dolari, la momentul învestirii instanței de fond.
Avocat, pentru recurenții pârâți, a precizat că valoarea obiectului acțiunii depășește 1 miliard de lei vechi, însă a menționat că lasă la aprecierea instanței.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a precizat că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr.12984 la data de 09 iunie 2005, nr.nou -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare a imobilului situat în C,- (fostă nr.118), compus din parterul clădirii, având 8 încăperi și suprafața de teren de 278,76 mp. și hotărârea să țină loc de act autentic de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că printr-un înscris sub semnătură privată a cumpărat de la autorul pârâtului, la data de 19.07.2001, imobilul menționat, cu prețul de 3000 dolari SUA, pe care l-a achitat și a intrat în posesia imobilului după emiterea dispoziției nr.3836/07.10.2004 de către Primăria
Ulterior, autorul pârâtului a decedat, motiv pentru care nu s-a putut încheia actul în formă autentică.
In drept, au fost invocate prevederile art. 111.pr.civ. art.1073 și art.1077 civ.
La data de 25 octombrie 2005, reclamantul a depus precizare la acțiune, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a numitei, iar pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se constate nulitatea absolută a convenției de vânzare cumpărare a imobilului, pentru neseriozitatea prețului.
S-au întocmit rapoartele de expertiză nr. 1255/2006, de către expert topografic și nr. 2141/2006, de către expert tehnic și expert asistent.
La 5 septembrie 2006, reclamantul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză nr. 1255/2006, la care expertul topografic a răspuns, la 25.09.06, prin suplimentul nr. 1789/2006.
La termenul din 12.12.06, părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză nr. 2141/06, la care expertul tehnic a răspuns, la 4 mai 2007, prin suplimentul nr. 831/2007.
Prin sentința civilă nr. 6791 din 15 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, împotriva pârâților și.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâți.
S-a constatat valabilă convenția încheiată între reclamant și autorul pârâților, având ca obiect imobilul situat în C,- (fostă nr.118), compus din parterul clădirii, având 8 încăperi și suprafața de teren de 259,41 mp, jud. D, prezenta hotărâre ținând loc de act de vânzare-cumpărare.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 159,22 lei fiecare, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții, calea de atac fiind calificată de către instanță ca fiind apel, prin încheierea din data de 18.01.2008.
În motivarea apelului, pârâții au criticat hotărârea instanței de fond pentru faptul că deși s-a invocat faptul că nu a fost îndeplinită formalitatea multiplului exemplar la încheierea chitanței, nu s-a răspuns la această apărare.
De asemenea, apelanții au mai arătat că instanța nu putea soluționa cauza prin administrarea probei cu martori pentru a dovedi existența și conținutul convenției.
În plus, s- menționat prin motivele de apel, că prețul de 3000 dolari SUA nu este serios față de valoarea reală a imobilului, instanța de fond pronunțând hotărârea în baza unei situații de fapt greșit reținute și cu administrarea unor probe inadmisibile.
Prin decizia civilă nr.23 din 25 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Dolja respins apelul formulat de pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
La data de 19 iulie 2001, între reclamant și autorul pârâților s-a încheiat o convenție, consemnată în forma unui înscris sub semnătură privată denumit "chitanță" prin care părțile înțelegeau, să cumpere, respectiv, să vândă, parterul imobilului situat în C,-, și terenul în suprafață de 278,76 mp, pentru prețul de 3.000 dolari, obiectul vânzării urmând a fi revendicat conform Legii 10/2001, întrucât la momentul respectiv se află în proprietatea statului.
În acest scop, la data de 20 iulie 2001, prin procură specială, autentificată sub nr. 3683, reclamantul a fost împuternicit de autorul pârâților, să îl reprezinte în fața Primăriei C, Prefecturii și Judecătoriei Craiova în vederea revendicării imobilului, situat în C, B- - I nr. 118, jud.
La data de 7 oct. 2004, fost emisă de către Primăria Orașului C, Dispoziția nr. 3836 prin care s-a aprobat restituirea în natură a parterului imobilului situat în-, fostă nr. 118.
Întrucât titlul de proprietate pentru imobilul ce a făcut obiectul convenției încheiate la 19 iulie 2001 fost dobândit după decesul vânzătorului, intervenit la data de 4 decembrie 2003, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, în contradictoriu cu succesorii săi în drepturi pârâții și.
O asemenea cerere este justificată de dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea 54/1998 (modificată ulterior potrivit Legii 247/2005) potrivit cărora terenurile, ad validitatem, pot fi înstrăinate prin acte între vii, numai dacă actul este încheiat în formă autentică.
Față de prevederea imperativă a legii, convenția încheiată în forma înscrisului sub semnătură privată reprezintă un antecontract care nu produce efectul strămutării proprietății de la vânzător la cumpărător ci, reprezintă un raport obligațional pentru ambele părți, natura juridică a acestei obligații fiind aceea de "a face", obligație care dacă nu este executată de bună voie poate fi executată direct, dar atipic prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Este evident că pentru a apela la justiție în scopul executării silite a antecontractului trebuie să existe opunerea din partea uneia din părțile contractante la perfectarea contractului în forma cerută de lege.
Instanța a apreciat că, prin atitudinea procesuală a celor doi pârâți (succesori ai promitentului vânzător) reclamantul a făcut dovada refuzului acestora de a se prezenta la notariat în vederea încheierii actului în formă autentică.
A considerat de asemenea instanța că este excesiv să se impună părții care și-a respectat obligația asumată de a face demers de punere în întârziere prin notificare, formularea acțiunii în justiție constituind o energică punere în întârziere.
În ceea ce privește invocarea de către apelanți a faptului că înscrisul sub semnătură privată nu a fost încheiat în mai multe exemplare, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1179 civ. instanța a constatat că, în cazul în care înscrisul sub semnătură privată nu are putere probatorie (nu este semnat, lipsește formalitatea multiplului exemplar, mențiunea bun și aprobat) actul juridic pe care îl constată va putea fi dovedit cu alte mijloace de probă, chiar înscrisul respectiv constituind un început de dovadă scrisă.
În aceste condiții, existând un început de dovadă scrisă, potrivit art. 1197 civ. instanța de fond a apreciat în mod corect că dovedirea convenției poate fi completată cu martori.
În plus, examinând conținutul încheierii din data de 29 noiembrie 2005, instanța a constatat că ambele părți au fost de acord să administreze proba testimonială. În această situație s-a apreciat că pârâții nu mai pot invoca, în apel, neregularitatea actelor de procedură, întrucât au convenit prin atitudinea lor procesuală, asupra admisibilității probei cu martori.
În ceea ce privește motivul de apel ce se referă la neseriozitatea prețului convenit, instanța a reținut:
Conform art. 1303 civ. prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți.
Prin noțiunea de "preț serios", în sensul art. 1303 civ. urmează a se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului.
Pentru a se putea conchide că prețul este serios, trebuie să rezulte existența unor proporții între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a bunului vândut.
Stabilirea caracterului de preț serios are aspectul unei situații de fapt și constituie o problemă de apreciere a instanței, care are îndatorirea să constate din probele administrate elementele necesare acestei aprecieri.
Părțile sunt libere să determine prețul (sub sau peste valoarea lucrului), echivalența valorică fiind relativă, determinându-se și în raport cu subiectivismul acestora.
Din actul de constatare încheiat la 20.10.1994 de către C și reclamantul, adresa nr. 1546/13.06.1995 emisă de către C, devizul întocmit la data de 7 mai 1996, raportul de expertiză efectuat de către ing. precum și raportul de expertiză efectuat în cauză de expert, instanța a reținut că parterul imobilului din- (fost nr. 118), ce formează obiectul convenției, datorită stării avansate de degradare și a gradului de uzură, a necesitat o serie de lucrări de consolidare, reparare și amenajare, care au fost suportate de către SC SRL, al cărei unic asociat era reclamantul.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că între părțile contractante, exista o strânsă relație de prietenie, reclamantul acordând vânzătorului sprijin material și moral.
Față de această situație de fapt reținută și de către instanța de fond, s-a apreciat că disproporția între prețul stabilit și valoarea bunului prezintă o justificare firească ce exclude prețul derizoriu invocat de pârâți.
În plus, instanța a reținut că la momentul încheierii convenției, vânzătorul nu era proprietarul bunului, obiectul contractului fiind un drept de proprietate eventual, incert, ce urma a fi dobândit în urma parcurgerii procedurii prevăzută de Legea 10/2001.
Din examinarea considerentelor hotărârii atacate s-a constatat că instanța de fond a stabilit situația de fapt ce a condus la determinarea prețului de către părțile contractante, fără a reține existența vreunui contract de întreținere, donații deghizate sau simulații, cum se reține prin motivele de apel.
În ceea ce privește invocarea, ca motiv al nulității convenției, prin motivele de apel, a neachitării prețului în timpul vieții autorului, instanța a constatat că și acesta este nefondat.
Dacă nu s-a prevăzut altfel prin contract, conform art. 1361 civ. cumpărătorul este obligat să plătească prețul la locul și în momentul în care i se face predarea lucrului vândut (art. 1362 civ.).
În materie de vânzare, plata prețului se poate cere numai în momentul predării lucrului vândut astfel încât, în lipsă de stipulație expresă contrară, termenul prevăzut pentru redarea lucrului profită și cumpărătorului.
Din răspunsurile părților la interogatorii (întrebarea nr. 7) precum și declarațiile martorilor și, instanța a reținut că prețul stabilit prin convenția încheiată în anul 2001, fost achitat de către reclamant la decesul vânzătorului, prin intermediul surorii acestuia.
Ulterior achitării prețului la data de 7 oct. 2004, s-a aprobat restituirea în natură a parterului imobilului, numai după această dată reclamantul putând intra în posesia bunului în calitate de proprietar.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 296 civ. instanța a respins apelul formulat.
În baza art. 274 civ. apelanții au fost obligați la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva celor două hotărâri, în termen legal au declarat recurs pârâții și, criticând hotărârea pentru nelegalitate, respectiv interpretarea greșită a dispoz.art.1191 civ. precum și confundarea unor elemente specifice contractului de donație și întreținere cu cele specifice contractului de vânzare cumpărare.
Din oficiu, instanța a pus în discuție caracterizarea căii de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței civile pronunțată de Jud. C, raportat la valoarea obiectului cauzei.
Cu privire la această excepție invocată de instanța de recurs se constată următoarele:
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune în constatarea valabilității convenției de vânzare - cumpărare a imobilului situat în C,-, încheiată la 19 iulie 2001 cu autorul pârâtului, (decedat în prezent), pentru suma de 3000 dolari.
Așa cum rezultă din cele expuse, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispoz.art.2821pr.civ. potrivit cărora, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, privind litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1000 lei (RON) inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială.
Calea de atac reprezintă un remediu procesual care are ca finalitate tocmai repararea greșelilor săvârșite cu prilejul unei prime judecăți. de atac sunt strict determinate de lege, ceea ce înseamnă că partea nu poate exercita o altă cale de atac decât cea prevăzută de lege, mențiunea greșită făcută de instanță în dispozitivul hotărârii nefăcând posibilă exercitarea altei căi de atac decât aceea acordată de lege și nici nu poate restrânge acest drept.
Față de dispozițiile legale invocate, se constată că nu intră în competența Curții de Apel, ca instanță de recurs, judecarea unor litigii al căror obiect valoric este până la 100.000 lei RON inclusiv, competența de soluționare a acestui recurs aparținând Tribunalului ca instanță de recurs.
Competența de soluționare se stabilește prin lege, fără ca părțile să aibă în principiu posibilitatea de a opta pentru soluționarea litigiului dintre ele la o instanță sau alta, legea instituind reguli ce permit o dublă delimitare a atribuțiilor organelor judiciare, față de alte organe ale statului și între instanțele judecătorești de același grad sau de grad diferit.
În speța dată, determinantă este competența de soluționare după valoare, deoarece în funcție de aceasta se stabilește și calea de atac potrivit normei procedurale expres formulată și, potrivit acesteia, competența de soluționare ca instanță de recurs, aparține tribunalului.
Faptul că pe parcursul soluționării cauzei, din expertizele efectuate a rezultat că valoarea imobilului ar fi mai mare decât cea prevăzută în antecontractul de vânzare - cumpărare nu estre de natură a schimba competența de soluționare după valoare, deoarece determinant în stabilirea acestei competențe este momentul investirii instanței de judecată, or la acel moment valoarea imobilului supus judecății era de 3000 dolari.
Făcând aplicarea dispoz.art.2821pr.civ. precum și ale dispoz.art.2 alin.3 pr.civ. raportat la art.304 pct.1 pr.civ. urmează a se admite recursul a se casa decizia civilă și a se trimite cauza pentru soluționarea recursului la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții, domiciliat în C, str. -. -, - 57,. 2,. 8, jud. D, domiciliată în C, str. -, - 26,.1,. 9, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 23 din 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6791 din 15 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, jud. D, având ca obiect acțiune în constatare.
Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
29.05.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Costinela Sălan
