Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 448
Ședința publică de la 12 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de "-. de Padova" P, împotriva deciziei civile nr.230 din 02.06.2008 Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru contestatoarea "-. de Padova" P,; lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată.
Contestatoarea "-. de Padova" P, reprezentată prin pr.paroh, precizează că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, deoarece pronunțarea dată prin decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale de interpretare a unui document depus și a unei omisiuni din greșeală din partea instanței de recurs de a cerceta toate motivele de casare invocate și dovedite cu acte. Depunând la dosar și concluzii scrise, solicită admiterea contestației în anulare.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față.
Prin sentința civilă nr. 1056/2003, pronunțată în dosarul nr. 1056/2003 al Judecătoriei Pașcanis -a dispus respingerea excepției lipsei capacității de exercițiu a excepției lipsei capacității de folosință și a excepției lipsei calității procesuale active.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta - "-. de Padova" prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu pârâții, și.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2055 din 11.09.2001, pârâții și au înstrăinat pârâtului - - terenul situat în intravilanul Municipiului P,- cu vecinătățile individualizate în suprafață de 250,50. din totalul de 962. rezervându-și un drept de servitute, teren deținut în coproprietate cu ceilalți moștenitori.
Prin sentința civilă 5020/2000 rămasă irevocabilă prin decizia civilă 1947/2001, reclamanta dobândește proprietatea construcției din-, dar nu și proprietatea terenului.
Într-adevăr, prin actul sub semnătură privată intitulat declarație (fila 5 dosar) pârâtul în deplin acord cu înstrăinează reclamantului un apartament din-, terenul în suprafață de 327,8. și 300. teren grădină ce se învecinează cu cimitirul orașului, iar prin actul intitulat declarație de vânzare (fila 39 dosar) se înstrăinează apartamentul din- și terenul de 327. primind suma de 225.000.000 lei.
Din analiza succintă a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2066/2001 și actele sub semnătură privată, instanța a reținut că nu rezultă o identitate a bunului imobiliar pretins a fi înstrăinat către reclamantă.
Așadar, cum nulitatea absolută este o sancțiune care lovește contractul, dacă acesta a fost încheiat cu eludarea unor norme imperative sau prohibitive și nerespectarea condițiilor de validitate expres prevăzute de art. 948 și următoarele Cod civil, raportat la motivele de nulitate invocate, instanța a constatat inexistența cauzelor de nulitate absolută. Astfel, nu poate fi reținută drept cauză de nulitate absolută vânzarea cotei ideale fără consimțământul coproprietarilor și fără a se dispune ieșirea din indiviziune. Este bine știut că, potrivit principiului unanimității, fiecare coproprietar își poate înstrăina cota sa ideală ca titular exclusiv, situație în care dobânditorul se substituie în drepturile înstrăinătorului.
Nu are corespondent în realitate și nu constituie cauză de nulitate absolută, ci relativă, invocarea erorii asupra calității de proprietar. Chiar și așa fiind, în condițiile în care terenul înstrăinat ar fi proprietatea reclamantei, acesta avea latitudinea de a uza de mijlocul procedural al unei acțiuni în anulabilitate și nu de nulitate absolută.
Nu a fost primită nici susținerea potrivit căreia înstrăinarea s-a realizat fără titlu de proprietate și în baza unor acte false, atât timp cat nu s-a constatat că adeverința de proprietate 4913 din 3.06.1991 constituie un act fals și nu s-a dispus anularea acestuia. Întrucât nu s-au dovedit existența unor cauze de nulitate absolută care să formeze convingerea instanței să decreteze existența nulității absolute, judecătoria a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Reținând cu prioritate excepția lipsei capacității de exercițiu, cu respectarea principiului contradictorialității, instanța a apreciat neincidența în cauză a excepției invocate. Capacitatea de exercițiu costă în aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a-și valorifica și îndeplini drepturile procedurale de a sta în judecată.
În cazul persoanei juridice, aceasta dobândește capacitatea de exercițiu de la data înființării exercitându-și drepturile și îndeplinindu-și obligațiile în limitele puterilor conferite. Ori,probatoriul administrat relevă fără echivoc faptul că reclamanta îndeplinește condițiile legii și, prin consecință, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nu are incidență în cauză excepția lipsei capacității de folosință, care nu este altceva decât un aspect al capacității civile constând în aptitudinea persoanei fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații pe plan procedural. În cazul persoanei juridice, capacitatea de folosință este determinată de finalitatea pentru care a fost autorizată să funcționeze.
Prin consecință și această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nici excepția lipsei calității procesuale active nu este incidentă. Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa în procesul civil. Ori, nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are un interes legitim. Într-adevăr activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de către cel care investește instanța cu soluționarea unei cereri.
Cum reclamanta și-a dovedit interesul legitim, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 476 din 22.04.2004, a admis apelul formulat de reclamanta Româno - "-. de Padova" P și a schimbat în parte sentința judecătoriei.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - "S de Padova" în contradictoriu cu pârâții, și și s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2995/11.09.2001 în ceea ce privește obiectul acestuia respectiv "drepturile ce se cuvin vânzătorilor pentru construirea apartamentului nr. 3, la etajul 2 al construcției" situată pe terenul în suprafață de 240. celelalte dispoziții ale sentinței.
Au fost obligați pârâții să plătească apelantului 2.639.500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2955/11.09.2001 la., pârâții și au înstrăinat pârâtului - cota de din suprafața totală de 962. teren curte și construcții, adică suprafața de 240,50. situat în intravilanul municipiului P,-.
Prin același contract, și au vândut și drepturile ce li se cuveneau pentru construirea apartamentului nr. 3, la etajul II, al construcției situate pe terenul mai sus -menționat, conform statutului, cu încheiere de dată certă nr. 116/25.03.1977 de către fostul notariat de Stat P, județul I, și a autorizației pentru executare de lucrări nr. 92/02.11.1976 eliberată de Consiliul Popular al orașului P, imobil situat în municipiul P,-, județul
Tribunalul a constatat că, la data la care s-a încheiat contractul contestat nr. 2955/11.09.2001, vânzătorii nu mai erau proprietarii vreunui apartament situat în imobilul din-, întrucât prin sentința civilă nr. 5020/5.12.2000 a Judecătoriei Pașcani, pronunțată în dosarul nr. 2372/2000 a fost adjudecat definitiv asupra Parohiei - "-. de Padova" apartamentul nr. 3 situat în P,-, proprietatea debitorului.
Având în vedere această împrejurare, tribunalul a reținut că singurul titular al dreptului de a construi un apartament la etajul II al imobilului din- era apelanta reclamanta, proprietara imobilului.
În ceea ce privește apărarea intimaților referitoare la drepturile conferite de autorizația pentru executare de lucrări nr. 92/3.11.1976 (fila 48 dosar), instanța a constatat că aceasta și-a pierdut valabilitatea întrucât lucrările autorizate nu au fost demarate în decurs de 1 an de la eliberarea ei.
În consecință, s-a reținut cauza ilicită - ca motiv de nulitate absolută parțială a contractului de vânzare -cumpărare (respectiv în ceea ce privește dreptul de a construi un apartament la etajul imobilului) părțile contractante (părinți și fiu) ignorând cu bună știință împrejurarea că bunul asupra căruia au contractat aparține reclamantei, ale cărei interese au fost astfel fraudate. Convenția încheiată de vânzători în frauda drepturilor proprietarului cu complicitatea cumpărătorului, care a cumpărat pe riscul său (potrivit clauzei înscrise în alineatul II al contractului) este lovită de nulitate absolută în temeiul art. 948 Cod civil.
Vânzarea făcută în frauda dreptului proprietarului este un caz de nulitate absolută unanim recunoscut în doctrina și practica judiciară, potrivită cunoscutului latin "frauda corupe totul".
Relativ la terenul înstrăinat, tribunalul a reținut că reclamanta -apelantă este doar beneficiara unei promisiuni de vânzare -cumpărare, în mod corect, prima instanță constatând faptul că nu s-a probat existența vreunei cauze de nulitate absolută.
Deși prin decizia nr. 1947/14,09.2001 a Tribunalului Iași, s-a admis recursul împotriva sentinței civile nr. 5020/5.12.2000 a Judecătoriei Pașcani, adjudecându-se definitiv asupra Parohiei - "-. de Padova", apartamentul nr. 3 din- P și terenul în suprafață de 627m.aferent p. imobilului casă de locuit, ulterior prin decizia civilă nr. 875/26.02.2002 a Tribunalului Iași (fila 44 dosar fond) s-a admis contestația în anulare formulată de și s-a respins recursul declarat de apelanta din prezenta cauză fiind menținută sentința civilă nr. 5020/5.12.2000 prin care apelanta a devenit proprietară doar asupra construcției și nu asupra terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs atât reclamanta "-. de Padova" cât și pârâții, și.
Prin decizia civilă nr. 230/2 iunie 2008 Curții de APEL IAȘI, s-a admis recursul declarat de, și - împotriva deciziei civile nr. 476 din 22.04.2004 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în tot.
S-a respins apelul declarat de - "S de Padova"împotriva sentinței civile nr. 1712 din 2.07.2003 a Judecătoriei Pașcani, sentință pe care o păstrează.
S-a respins recursul declarat de - "S de Padova" împotriva aceleiași decizii.
A fost obligată "S de Padova" să plătească recurenților-intimați suma de 5,45 lei (RON), cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
La termenul de judecată din 30.05.2008, instanța de recurs, din oficiu, a invocat lipsa interesului reclamantei în declararea recursului.
În acest sens, Curtea reține că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, - "-. de Padova" a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2995/11.09.2001 de Biroul Notarului Public, încheiat între și, în calitate de vânzători și -, în calitate de cumpărător.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, la data de 29.11.2000, pârâții i-au vândut suprafața de 627. teren din P,- cu prețul de 9250 dolari USA, însă, ulterior, aceștia au refuzat să perfecteze actele în forma autentică, motiv pentru care i-a acționat în judecată.
A susținut reclamanta că, în timpul derulării procedurii judiciare, pârâții și au vândut terenul fiului lor - -, deși nu aveau titlu de proprietate, declarând în fals că terenul nua mai fost donat sau ipotecat în favoarea altei persoane, că ei nu au mai făcut vreun antecontract sau convenție pentru teren și că nu au litigii cu alte persoane referitor la terenul care se vinde.
Este de principiu că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, interesul reprezentând folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Astfel, părțile trebuie să justifice, prin acțiunile lor, urmărirea unui avantaj legal și apreciabil, iar nu rezolvarea unor dispute teoretice.
Condiția interesului este necesară nu numai în ceea ce privește introducerea acțiunii, ci și pentru orice cerere făcută, în toată desfășurarea procesului civil, cum ar fi exercitarea unei căi de atac.
Interesul reclamantei în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare încheiat între părți a fost dat de calitatea acesteia de beneficiară a promisiunii de vânzare încheiată cu primii doi pârâți pentru același teren, care a constituit și obiectul actului autentic încheiat cu pârâtul -.
Tocmai în virtutea acestei calități, reclamanta inițiase și alte proceduri judiciare de recunoaștere a dreptului său cu privire la terenul vândut de părți fiului lor și folosul practic, imediat din promovarea acțiunii în constatarea nulității actului translativ de proprietate era evident.
Însă, pe parcursul judecării prezentei cauze, "-. de Padova" a vândut imobilul, ce forma obiect atât al promisiunii de vânzare -cumpărare încheiată între aceasta și primii pârâți, cât și al contractului autentic de vânzare -cumpărare încheiat între cei trei pârâți, Mănăstirii - "" prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1477 din 12.03.2005 de Biroul Notarilor Publici Asociați - și.
Prin urmare, raportat la acest act translativ de proprietate, care a intervenit după pronunțarea deciziei recurate, Curtea reține că reclamanta nu mai poate urmări vreun avantaj legal și apreciabil din exercitarea căii de atac a recursului, câtă vreme nu mai are nici un drept asupra imobilului din raportul juridic litigios.
Susținerea reclamantei că a invocat nulitatea contractului de vânzare -cumpărare motivat de faptul că vânzătorii nu ar fi avut act de proprietate asupra imobilului ce forma obiectul vânzării -cumpărării reprezintă o dispută pur teoretică declanșată de aceasta, în lipsa vreunui folos practic, imediat pe care să-l obțină din exercitarea și eventual, admiterea căii de atac.
În consecință, Curtea apreciază că decizia recurată este lipsită de temei legal și că în cauză este operant motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâții, și - și se va modifica în tot decizia atacată.
Se va respinge apelul declarat de - "-. de Padova" și se va păstra sentința instanței de fond.
În conformitate cu dispozițiile alineatului 1 teza a II-a a art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanta "-. de Padova" împotriva deciziei instanței de apel.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta -intimată - "-. de Padova" va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimații -recurenți, și.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare "-. de Padova" P pentru următoarele motive:
- instanța de recurs nu a ținut cont și nu a analizat documentele depuse de recurentă care atestă clar calitatea procesuală activă și interesul în judecarea prezentei acțiuni.
Constată greșit instanța că ar fi vândut terenul pentru care a cerut constatarea nulității actului încheiat între pârâți și ca atare nu ar avea calitate procesuală.
Prin contractul de vânzare -cumpărare invocat de instanță a vândut Mănăstirii doar o parte din bunurile pentru care au devenit proprietari la momentul încheierii actului, respectiv de vânzare -cumpărare, adică 2779,9. teren.
Restul terenului a rămas în proprietate Parohiei.
Actul de vânzare -cumpărare încheiat cu Mănăstirea se arată clar că o parte din teren este în indiviziune cu moștenitorii, adică cu, deținătoarea drepturilor de succesiune pentru bunurile imobile rămase de pe urma defuncților și.
În actul de vânzare -cumpărare încheiat cu Mănăstirea se arată clar că o parte din teren este în indiviziune cu moștenitorii, adică cu, deținătoarea drepturilor de succesiune pentru imobilele rămase de pe urma defuncților și.
Pârâții au promis spre vânzare o suprafață de 627,5. însă la scurt timp după aceea și-au dat seama că au fost înșelați.
Prin urmare, în mod logic și legal instanța de judecată constată că este proprietară pe acest teren de 962. menționat în actul de vânzare cumpărare atacat de noi.
În acest sens este sentința civilă nr. 524/2004 rămasă irevocabilă.
Instanța de judecată constată irevocabil în anul 2008 că sunt proprietari pe terenul de 962. din care soții au vândut prin fals și fără documente de proprietate cota lor imaginară de 1/4.
Este evident că instanța de recurs nu a analizat cu atenție actele depuse de recurenți la dosar și tocmai de aceea a invocat și admis nelegal excepția lipsei de interes.
Deoarece instanța de recurs nu a avut în vedere actele depuse de recurenți, soluția este nelegală.
În drept a invocat disp. art. 317 -321 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare nu este fondată.
Potrivit art. 317 Cod procedură civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită cu cerințele legii.;
- când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Nici unul din aceste motive nu au fost invocate de către contestator astfel că art. 317 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.
În fapt, contestatorii au invocat o eroare materială săvârșită de instanța de recurs atunci când nu a avut în vedere înscrisurile depuse de recurenți și care ar dovedi temeinicia susținerilor acestora.
Or, potrivit art. 318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezvoltarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Or, prin greșeli materiale legiuitorul a înțeles greșeli de ordin procedural de calcul și nu greșeli de judecată.
Cum contestatorii au invocat greșeli de judecată, respectiv greșita apreciere a probatoriului nici disp. art. 318 Cod procedură civilă nu-și găsește aplicabilitatea în speță.
Nici cea de-a doua ipoteză din text, respectiv omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de recurs nu-și găsește aplicarea în speță, pe de o parte pentru că nici nu a fost invocat, iar pe de altă parte instanța de recurs a răspuns la toate motivele de recurs invocate de recurentă.
Drept urmare contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de "-. de Padova" împotriva deciziei civile nr.230/2 iunie 2008 Curții de APEL IAȘI, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
04.12.2008
Curtea de APEL IAȘI:
-
- -
- -
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga, Elena
