Anulare act. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 447
Ședința publică de la 12 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 53/A din 08 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui; cauza având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurenta; și intimatul ; lipsă fiind in timatul G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților.
Av. solicită admiterea cererii de recurs declarată împotriva deciziei Tribunalului Vaslui, modificarea acestei decizii în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți și pe fond admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea cererii. Un prim motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit s-a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune. A apreciat că lipsa elementelor care au fost invocate de către reclamanții-intimați sunt de natură să atragă nulitatea relativă și așa fiind în cauză este cert că a operat prescripția dreptului la acțiune, deoarece termenul în care putea fi promovată o astfel de cerere s-a împlinit. S-a invocat, de asemenea, că pe certificatele de moștenitor a căror nulitate absolută s-a cerut, nu exista semnătura notarului de stat precum și ștampila biroului notariatului de stat. Din copiile depuse la dosar de către recurentă, conforme cu originalele aflate în arhiva Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Vaslui, rezultă faptul că aceste elemente existau, respectiv semnătura notarului de stat, cât și ștampila biroului notariatului de stat. Ceea ce s-a depus până acum la dosar reprezintă duplicate ale acestor acte care au fost eliberate în anul 1989 și care constituie o transcriere; prin faptul că au fost scrise din nou la mașina de scris, conform cu originalul, este evident că aceste acte nu puteau conține semnătura notarului și ștampila biroului notariatului de stat. C de-al doilea motiv de recurs se referă la modul în care instanța de apel a înțeles să soluționeze apelul, raportat la lipsa declarațiilor de renunțare. Este adevărat că acele declarații de renunțare nu au fost găsite în fizic la dosarul cauzei, dar cere a se constata, așa cum rezultă din dosar, faptul că s-au pierdut tomurile cu aceste înscrisuri pe anii 1969, 1970 și 1971 și aceasta este o situație ce nu poate fi imputată recurentei. De asemenea, cere a se avea în vedere că acest răspuns, prin care se constată lipsa acestor tomuri, se coroborează cu faptul că aceste declarații au fost înregistrate în registrele de acceptări și renunțări la succesiune și ele sunt menționate în certificatele de moștenitor cât și în registrul general al Notariatului de Stat De asemenea, a înțeles să atace, așa cum a arătat la punctul trei din motivele de recurs, și încheierea prin care s-a dispus completarea dispozitivului, în sensul admiterii apelului declarat și de reclamantul. a se aprecia că încheierea din 05.08.2008 este dată cu încălcarea evidentă a legii, în condițiile în care s-au încălcat dispozițiilor art.282 al.1 Cod procedură civilă, îndreptându-se o eroare, așa cum a apreciat instanța, dar de fapt s-a îndreptat în mod esențial dispozitivul deciziei în sensul admiterii acelui apel declarat și de apelantul. Pentru toate aspectele invocate, cere admiterea apelului și modificarea hotărârii în sensul arătat, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr.28/21.08.2008 în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Intimatul arată că litigiul are un parcurs de aproximativ 8 ani și se vine cu niște argumente de către recurentă nesincere care reprezintă irealități făcute de cineva; referindu-se la faptul că se prezintă niște certificate de moștenitor cu nr.26 și 463 actualmente, deși personal le deține de 6 ani cu dovada chitanțelor care atestă plata făcută către Notariatul de Stat Apreciază că la dosar au fost depuse niște copii bătute la mașina de scris după xerocopii, originalele neexistând. Se pune întrebarea, de la început, cum a fost posibil să apară aceste certificate de moștenitor, având în vedere că nu s-a respectat legea: în primul rând pentru a se întocmi aceste certificate de moștenitor trebuia să existe o cerere, cerere pentru deschiderea succesiunii. Au avut loc două succesiuni: una într-o comună și cealaltă în altă comună. La fiecare comună trebuia să se facă această deschidere a succesiunii, dar nu s-a făcut. S-a făcut totul la un loc, încât acest certificat să cuprindă tot ce a avut proprietarul. Ca formă, în ce privește aceste certificate, nu a văzut până acum ca un act notarial să fie eliberat cu aplicarea de timbre fiscale, știind că acestea se aplică în cadrul eliberării unor adeverințe de către organele administrației locale. Toate certificatele și toate actele notariale s-au depus, având aplicate timbre judiciare. Aceste certificate nu s-au întocmit la notariat, situație aflată ulterior care nu o poate dovedi pentru că nu a intrat în posesia celei de a doua semnături. Dacă se va ajunge în altă situație, la momentul respectiv va avea prilejul de a se putea verifica dacă susținerile corespund adevărului sau nu. În anul 2003, fostul avocat -. a depus la dosar două cereri: prima din 02.04 și a doua din 16.05.2003, prin care se recunoaște, potrivit consemnărilor, că:"se anexează prezentei cereri copii ale certificatelor de moștenitor nr.26/1971 și nr.463/1971 emise de Notariatul de Stat " Făcând referire la certificatul de moștenitor nr.26/1971 emis pe numele defunctului, susține că acesta nu poartă numele nici unui notar. Pentru a fi valabil acest certificat, trebuia să fie semnat de notar și să aibă aplicată ștampila notariatului. În acest certificat de moștenitor, emis pe numele defunctului, se reține: " cota de parte din casă și din terenul aparținător de 800. situate în satul ". În primul rând, în anul 1971 nimeni nu mai avea teren, totul era trecut în proprietatea statului și atunci cum s-au trecut în acest certificat de moștenitor cei 800. nu se știe. Restul de din aceste bunuri de, cât a avut defunctul, este proprietatea soției supraviețuitoare cuvenită în urma împărțirii comunității, acestea fiind bunuri comune. Deci, o cotă de împărțită în J este 1/4. Și atunci cum poate să apară în certificatul de moștenitor a lui casa și terenul în suprafață de 800.? Cum de a fost proprietatea integrală a defunctei? Certificatul astfel emis este nul. În al doilea rând acest certificat mai are o hibă, el a fost întocmit la cererea unei persoane care nu a cunoscut rudele, dovadă fiind faptul că a fost trecută -vară, ca fiică a lui și. La certificatul de moștenitor emis după defuncta, după ce se reține că deține casa și 800. teren, se reține și că defuncta a dobândit bunurile ca zestre de la părinți, dar care părinți, ce i-au dat aceștia; înseamnă că părinții ei au stat în casa din și i-au dăruit-o fiicei lor. Deține două buletine de identitate, a lui și, și se poate vedea dacă această proprietate putea să-i fie dată soției. Din actul de identitate a lui rezultă că a fost născut în comuna Șișcani de H, iar soția a fost născută în, tot la Or, de la V la sunt 20 km. și nu se putea strămuta locul. Se ascunde adevărul. Recurenta și-a însușit dividende cu acte false după aceste documente. S-a adresat cu o cerere Notariatului V prin care a solicitat copii după certificatele de moștenitor, copii după cererile de deschidere a succesiunii și după cererea prin care tatăl său a renunțat la moștenirea părinților săi. Aceste acte trebuiau să-i vizeze pe ambii defuncți, și. În urma demersurilor, Notariatul V i-a comunicat doar o copie a renunțării la succesiune din dosarul respectiv. S-a adresat și Camerei Notarilor Publici I, ca urmare a scrisorii înregistrată cu nr.1963 prin care i s-a comunicat că pentru a obține copii de pe actele solicitate trebuie să se adreseze acestei instituții. Prin răspunsul primit a fost înștiințat că nu i se poate onora cererea întrucât nu se dețin asemenea acte. În urma demersurilor făcute, a primit o copie după registru, dar pretinde că de la Vis -a schimbat forma, apar alte scrisuri și sunt alte persoane care au renunțat la acceptarea succesiunii. se pune întrebarea cum e posibil așa ceva, pentru că s-au făcut altfel de susțineri, iar în adresa către instanță se arată că declarațiile de renunțare au un termen de păstrare permanent. Ca urmare a verificării documentelor existente la Arhivele Statului a constatat existența declarațiilor. Și potrivit adresei 1933 se arată că declarațiile au termen de păstrare permanent. În condițiile arătate, cere respingerea recursului întrucât recurenta nu deține nici un act. Totodată, cere să se facă și aplicarea disp.art.675 Cod civil, părțile fiind rude, veri. Solicită și cheltuieli de judecată, astfel cum au fost justificate prin deconturile depuse la dosar.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3269/16.10.2007 Judecătoria Vaslui respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții - și G- în contradictoriu cu pârâta. Obligă reclamanții să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 28.04.1971 a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 26/1971 de pe urma defunctului, decedat la 25.10.1970.
Moștenitori acceptanți sunt menționați ca fiind - soție, - fiică și - fiică.
La rubrica renunțător la succesiune este înscris (tatăl reclamanților) cu declarația înregistrată sub nr. 463/1971.
La 10.11.1971 a fost emis certificatul de moștenitor nr. 463/1971 de pe urma defunctei, decedată la 28.08.1971.
Moștenitori acceptanți sunt menționați - fiică și - fiică.
Renunțător la succesiune este înscris - fiu (tatăl reclamanților) cu declarația înregistrată sub nr. 463/1971.
În registrul special de renunțări la succesiune pentru anul 1971 la nr. 463 este menționată declarația din 25.10.1970 dată de în dosarul notarial nr. 26/1971 (fila 76 dosar), iar la nr. 1060 este înscrisă declarația de renunțare tot a lui, datată 28.08.1971 și dată în dosarul succesoral nr. 463/1971 întocmit de pe urma defunctei (fila 89).
Faptul că numărul declarației de renunțare la succesiunea tatălui, respectiv 463 coincide cu numărul dosarului notarial întocmit de pe urma decesului mamei, este doar o întâmplare care nu ridică însă suspiciuni. Este consemnat greșit însă numărul declarației de renunțare la succesiunea mamei (463 în loc de 1060).
Este adevărat că la dosarul cauzei nu au putut fi depuse cu toate diligențele depuse de reclamanți și instanță, cele două declarații de renunțare la succesiunea părinților, date de autorul reclamanților.
Acest lucru nu s-a datorat însă faptului că ele nu au existat ci, faptului că mapele de renunțări la succesiune din anii 1970,1971 și 1972 nu s-au mai aflat în arhiva fostului Notariat de Stat Județean V atunci când aceasta a fost predată Camerei Notarilor Publici (fila 88).
Renunțarea la succesiune este un act juridic solemn, pentru validitatea căruia sunt necesare îndeplinirea anumitor cerințe de formă.
Mai întâi, renunțarea trebuie făcută întotdeauna în mod expres printr-o declarație în fața notarului sau o declarație autentică făcută în altă parte și îl al doilea rând, această declarație trebuie trecută într-un registru special conform art. 2 din Decretul 40/1953.
Cele două condiții sunt cerute de lege cumulativ. Nerespectarea formei scrise prevăzute de lege pentru renunțarea la succesiune este sancționată cu nulitatea absolută a actului de renunțare.
În speța de față, întrucât instanța nu a putut verifica efectiv existența celor două declarații de renunțare deoarece mapa care le conținea nu mai există, instanța va stabili dacă ele au existat sau nu, apelând la prezumțiile simple.
Astfel, în registrul de renunțări la succesiune, cele două declarații de renunțare poartă numere distincte între ele și diferite de numărul dosarului notarial în care au fost date precum și date diferite. Aceasta înseamnă că autorul reclamanților și-a manifestat opțiunea succesorală după decesul fiecăruia dintre pârâți și în formă scrisă astfel declarația nu ar fi purtat număr distinct de cel al dosarului notarial.
Faptul că autorul reclamanților a fost avocat și că până la deces care s-a produs în 1980, deci la 10 ani de la moartea părților (fila 93) nu a înțeles să facă vreun demers juridic pentru a obține moștenirea părinților săi, este un alt aspect ce întărește convingerea instanței că voința lui reală a fost să renunțe la succesiunea părinților săi.
Prin urmare, instanța concluzionează că atât timp cât declarațiile de renunțare au fost date în forma cerută de lege și au fost consemnate în registrul special de renunțări, din acest punct de vedere nu există vreo cauză de nulitate absolută a celor două certificate de moștenitor.
În legătură cu celelalte mențiuni pe care certificatele de moștenitor trebuie să le cuprindă, conform Decretului 40/1953 în vigoare în anul 1971 când actele au fost emise, acestea trebuiau să cuprindă: data eliberării,arătarea organului care îl eliberează, numele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, mențiunea dacă moștenirea este legală sau testamentară, numele, calitatea moștenitorilor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecăruia, taxa de timbru, semnătura notarului de stat, ștampila biroului Notariat de Stat.
Cele două certificate de moștenitor -cuprind toate aceste mențiuni, iar lipsa numelui notarului care a întocmit certificatele nu este o cauză de nulitate întrucât mențiunea nu este cerută de art. 21 din Decretul 40/1953.
Cum toate cauzele de nulitate ale certificatelor de moștenitor invocate de reclamanți sunt cauze de nulitate absolută, excepția invocată de pârâtă privind prescripția dreptului la acțiune apare ca nefondată întrucât ea vizează doar cauzele de nulitate relativă.
Împotriva sentinței civile nr. 3269 din 16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Vaslui au formulat apel reclamanții G- și.
Prin decizia civilă nr. 53/A din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admite apelul declarat de - împotriva sentinței civile nr. 3269 din 16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Vaslui, sentință ce a fost schimbată în parte în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 26 din 28.04.1971 și nr. 463 din 10.11.1971 întocmite de Notariatul de Stat
Prin încheierea de ședință din data de 05.08.2008, Tribunalul Vasluia dispus din oficiu, îndreptarea omisiunilor strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 53/A din 28.04.2008 pronunțată de aceeași instanță, în sensul admiterii apelului declarat și de reclamantul - și păstrării dispozițiilor sentinței civile nr. 3269/16.10.2007 a Judecătoriei Vaslui, privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.
În considerentele deciziei civile nr. 53/A din 08.04.2008, Tribunalul Vasluia reținut următoarele:
Potrivit art. 2 din Decretul 40/1953 în vigoare la data emiterii certificatelor de moștenitor nr. 26/28.04.1971 și nr. 453/10.11.1973, renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului competent și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul Notarului de Stat.
Potrivit art. 2 alin. 2 din același act normativ, renunțarea expresă la succesiune poate fi făcută și prin înregistrarea declarației autentice dată în altă parte.
Potrivit art. 21 din decretul 40/1953 certificatul de moștenitor trebuie să cuprindă data eliberării, arătarea organului care îl eliberează, numele și ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, mențiunea dacă moștenirea este legală sau testamentară, numele, calitatea moștenitorilor și domiciliul lor, bunurile succesorale, cota sau bunurile ce revin fiecărui moștenitor, indicarea sumei percepută ca taxă de timbru, semnătura notarului de stat și ștampila biroului Notarului de Stat mențiunea că inventarul bunurilor nu a fost făcut.
Atât certificatul de moștenitor nr. 26/1971 cât și certificatul de moștenitor nr. 463/1971 prezintă următoarele lipsuri care sunt sancționate cu nulitatea, mențiunea privind natura moștenitorii, indicarea sumei percepută ca taxă de timbru, semnătura notarului de stat și ștampila biroului notarului de stat. Este de observat și eroarea cu privire la calitatea moștenitoarei, care în realitate este nepoata defuncților și nu fiica acestora precum și contradicțiile cu privire la bunurile succesorale, care fie sunt considerate dobândite în timpul căsătoriei, fie ca zestre de la părinți.
Referitor la declarațiile de renunțare la succesiunea defuncților, și în mod greșit prima instanță a stabilit pe baza unor prezumții simple, că au fost date în forma cerută de lege.
Astfel, nu poate fi considerată o simplă coincidență, faptul că declarațiile de renunțare atât la succesiunea defunctului cât și la succesiunea defunctei, poartă același număr, respectiv 463/1971 identic cu numărul certificatului de moștenitor dar și a dosarului notarului pentru succesiunea defunctei.
Conform adresei nr. 913/29.08.2006 emisă de Camera Notarilor Publici I(fila 109 dosar fond), în registrul de acceptări și renunțări la succesiune din anul 1971, declarația de renunțare la succesiunea defunctului, decedat la 25.10.1970, este înregistrată la data de 22 noiembrie 1971, ulterior datei emiterii certificatului de moștenitor cu același număr(10.11.1971) pentru defuncta și în afara termenului legal de opțiune succesorală.
De asemenea declarația de renunțare la succesiunea defunctei este înregistrată în același registru, sub un alt număr decât cel din certificatul de moștenitor, respectiv 1060 din 16.12.1971, ulterior emiterii acestuia.
Faptul că autorul apelanților a fost avocat iar până la decesul său nu a întreprins demersuri pentru a obține moștenirea părinților, nu poate justifica concluzia că acesta și-a exprimat voința de a nu uza de drepturile succesorale dobândite odată cu deschiderea succesiunilor acestora în condițiile cerute de lege.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3269/16.10.2007 a Judecătoriei Vaslui, pe care a schimbat-o în parte și în consecință a constatat nulitatea absolută certificatelor de moștenitor nr. 26 din 28.04.1971 și nr. 463 din 10.11.1971 întocmite de Notariatul de Stat
Împotriva deciziei Tribunalului Vaslui și a încheierii din 05.08.2008 a formulat recurs pârâta. Recurenta critică decizia tribunalului sub aspectul modului de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că motivele invocate de reclamanți fac incidentă în cază sancțiunea nulității relative și nu pe cea a nulității absolute.
Pe fondul cauzei recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor, fără a proceda la verificarea tuturor răspunsurilor și fotocopiilor pe care Camera Notarilor Publici I le-a comunicat atât instanței de fond cât și cele de apel, preluând răspunsul greșit din adresa nr. 913/29.08.2006 a Camerei Notarilor Publici ori din fotocopiile atașate acestuia rezultă fără dubiu că în registrul de acceptări și renunțări la succesiune din anul 1971 declarativ de renunțare dată după este înregistrată la 22.04.1971 și nu la 22.11.1971, deci în termenul legal de opțiune succesorală.
Cât privește faptul că ambele declarații de renunțare la succesiune poartă nr. 463 în ambele certificate, iar în registrul de renunțări la succesiune, cea după defuncta are nr. 1060/16.12.1971, prin adresa nr. 311/22.02.2008 emis de Camera Notarilor Publici I se arată că este vorba de o simplă eroare materială, situație care consideră recurenta nu îi este imputabilă.
Referitor la încheierea din data de 05.08.2008, dispusă de Tribunalul Vaslui în baza dispozițiilor art. 281 alin. 11Cod procedură civilă, se arată că nu ne aflăm în prezența unor erori sau omisiuni de natura celor prevăzute limitativ de anterior menționatul text de lege, prin această încheiere, îndreptându-se de fapt o gravă neglijență imputabilă instanței de judecată.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că în lipsa declarațiilor de renunțare la succesiune nu se poate atesta că acestea au fost date în forma cerută de lege.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Renunțare ala succesiune este un act de voință al succesibilului, prin cre acesta declară că nu înțelege să uzeze de drepturile succesorale conferite de vocația succesorală dată de lege. Renunțarea la succesiune este un act juridic solemn, pentru validitatea căruia sunt necesare îndeplinirea anumitor cerințe de formă, respectiv ea trebuie făcută în mod expres printr-o declarație în fața notarului sau o declarație autentică făcută în altă parte și în al doilea rând, această declarație trebuie trecută într-un registru special conform art. 2 din Decretul nr. 40/1953.
În speță, la data de 28.04.1971 a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 26/1971, de pe urma defunctului, decedat la 25.10.1970, moștenitori acceptanți fiind menționați - soție, - fiică și - fiică. La rubrica renunțător la succesiune este înscris, fiu, tatăl intimaților-reclamanți, cu declarația înregistrată sub nr. 463/1971 în registrul special de renunțări la succesiune pentru anul 1971, declarație dată la 25.10.1970 în dosarul notarial nr. 26/1971 (fila 76 dosar fond), și nu la data de 22.11.1971 cum greșit a constatat Tribunalul Vaslui.
La data de 10.11.1971 a fost emis certificatul de moștenitor nr. 463/1971 de pe urma defunctei, decedată la 28.08.1971, moștenitori acceptanți fiind - fiică și - fiică, iar renunțător la succesiune, este de asemenea înscris, fiu, cu declarația înregistrată sub nr. 463/1971. În registrul special de renunțări această declarație este înscrisă la nr. 1000 din 28.08.1961 (fila 89 dosar fond) și nu din 16.12.1971 cum greșit a constatat instanța de apel.
Faptul că numărul declarației de renunțare la succesiune de pe urma defunctului, respectiv 463 coincide cu cel din dosarul notarial întocmit de pe urma decesului mamei, ar ridica suspiciuni și considerată ca nefiind o simplă coincidență, se poate explica printr-o eroare, chiar dacă la dosarul cauzei nu au fost depuse cele două declarații de renunțare la succesiunea părinților, date de autorul intimaților-reclamanți.
Cu ocazia întocmirii unui înscris autentic, funcționarul chemat să instrumenteze în limitele competenței sale, face, pe de o parte unele constatări personale, iar,pe de altă parte, consemnează, fără a le controla unele declarații ale părților.
Astfel, constatările proprii ale notarului de stat ca agent instrumentator, precum data și locul întocmirii înscrisului, prezența părților, consemnarea corectă a declarațiilor sau constatarea unui fapt petrecut în prezența sa, fac dovada până la înscrierea în fals.
În aceste condiții, consemnările declarațiilor prin care s-a renunțat la succesiune (efectuate în certificatul de moștenitor de către notarul de stat) fac deplină dovada, astfel că nu există vreo cauză de nulitate absolută a celor două certificate de moștenitor, cum greșit a constatat instanța de apel.
În consecință date fiind considerentele expuse și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea, va admite recursul și va modifica în tot decizia Tribunalului Vaslui și încheierea din data de 05.08.2008, în sensul că va respinge apelul reclamanților și va păstra sentința instanței de fond.
Atâta timp, cât acțiunea urmează a fi respinsă pe fond este de prisos examinarea motivelor de recurs referitoare la prescripția și la încheierea de rectificare a erorii materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 53/A din 08 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o modifică în tot în sensul că respinge apelul declarat de G- împotriva sentinței civile nr. 3269 din 16 octombrie 2007 Judecătoriei Vaslui, pe care o păstrează, cât și împotriva încheierii din 05 august 2008 Tribunalului Vaslui, în sensul că respinge și apelul formulat de - împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe reclamanții-intimați să plătească pârâtei suma de 1416 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Judecătoria Vaslui:
Tribunalul Vaslui: ,
--
21.11.2008
2 ex.-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga, Elena
