Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 521/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.4762.-
DECIZIA CIVILĂ NR.521/R
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 3/A/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, iar pentru pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T se prezintă consilier juridic.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de apel și în parte a hotărârii instanței de fond, și, rejudecând cauza, admiterea apelului reclamantei și admiterea acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.719/23.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Statul Român, prin Consiliul Local T, și Primarul Municipiului
A constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 318. teren aferent casei din T,-, înscris în CF nr.12934 T, nr.top.19078, și a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei.
A respins în rest acțiunea.
A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 454, 15 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.14223/26.09.1997, reclamanta a cumpărat de la Statul Român imobilul situat în T,-.
Dreptul de proprietate al reclamantei a fost înscris în CF nr.12934 Asupra terenului în suprafață totală de 758. constând în grădină și curte, înscris în aceeași carte funciară, a rămas titular al dreptului de proprietate Statul Român.
Temeiul de drept în baza căruia reclamanta a cumpărat locuința este art.9 din Legea nr.112/1995.
Art.37 din HG nr.20/1996 republicată precizează că " în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin.ultim din lege".
Pentru a determina suprafața de teren considerată a fi "aferentă" construcției, s-a efectuat expertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, expertul concluzionând că suprafața ocupată de construcții și folosită pentru deservirea lor este de 318.
Impotriva sentinței civile nr.719/23.01.2007 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâții.
Prin decizia civilă nr.3/10.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, în rejudecare după casare, întrucât la prima judecată a apelului a lipsit încheierea de amânare a pronunțării (decizia civilă nr.1105/25.10.2007 a Curții de Apel Timișoara ), Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.719/23.01.2007 a Judecătoriei Timișoara.
A admis apelul declarat de pârâți împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins în întregime acțiunea civilă a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că art. 26 alin.3 din Legea nr.112/1995 atestă că rămân în proprietatea statului doar acele terenuri care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, iar art.37 din Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin HG nr.20/1996 și republicate în temeiul HG nr.11/1997, recunoaște vocația dobânditorilor locuințelor de a deveni titularii unui drept de proprietate asupra terenului aferent, cu respectarea art.26 alin.ultim din lege.
Cu toate acestea, nu s-ar putea constata că aceste texte legale conferă cumpărătorilor locuințelor un drept de proprietate ex lege asupra acestor terenuri; este necesar ca, prin operațiuni de natură administrativă, să fie constituit în favoarea acestora dreptul de proprietate.
Nici unul din textele legale invocate de reclamantă nu definește sensul noțiunii de "teren aferent", înțelesul acesteia neputând fi determinat nici printr- interpretare sistematică, prin coroborarea acestor dispoziții cu prevederile altor acte normative.
Nu s-ar putea susține nici că instanța judecătorească ar fi îndreptățită să dimensioneze suprafața de teren aferentă construcțiilor.
Reclamanta are la dispoziție o cale recunoscută de lege pentru valorificarea dreptului în condițiile art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995, respectiv cea reglementată de art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, în sensul de a solicita ca prin ordin al prefectului, la propunerea primăriei, făcută pe baza verificării situației juridice a terenului, să i se constituie dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției.
Impotriva deciziei civile nr.3/10.01.2008 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal reclamanta.
In motivarea recursului, invocând art.304 pct.9 pr.civ. reclamanta a arătat că deși sunt reținute corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv art.9 alin.1 și art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995 și art.37 din HG nr.20/1996, instanța de apel face o interpretare greșită a acestora.
Din aceste texte legale, a arătat reclamanta, rezultă că terenul aferent construcției cumpărate în baza Legii nr.112/1995 se transmite cumpărătorului o dată cu construcția, iar prin expertiză s-a constatat că acest teren are o suprafață de 758.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamantei, arătând că aceasta a cumpărat numai construcția prin contract, terenul rămânând în proprietatea statului și putând fi dobândit tot prin cumpărare.
Au mai arătat că noțiunea de teren aferent locuințelor cumpărate în baza Legii nr.112/1995 nu a fot reglementată juridic, iar art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 nu se mai aplică în asemenea cazuri, după modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 alin.2 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul reclamantei este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Art.37 din Norme prevede că "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin ultim din lege".
Art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului".
Din interpretarea logică a textelor enunțate rezultă că în virtutea legii, o dată cu dobândirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.112/1995 asupra construcției, se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției.
Nu mai este necesară nici parcurgerea etapei administrative prevăzute de art.36 din Legea nr.18/1991; de altfel, legiuitorul a înlăturat această prevedere din art.33 (actualul art.37) din Norme, care făcea trimitere la art.35 (actualul art.36) din Legea nr.18/1991.
Dacă terenurile care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea Statului, așa cum prevede art.26 din Legea nr.112/1995, per a contrario, cele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcțiilor, se dobândesc în proprietate în virtutea legii de către cei care cumpără construcțiile.
Prin expertiza efectuată în cauză, la judecata în primă instanță, expertul a constatat că, din suprafața totală de 758. înscrisă în CF nr.12934 T, suprafața ocupată de construcții și folosită pentru deservirea acestora este de 318.
De altfel, în CF nr.12934 T sunt înscrise 2 parcele, parcela nr.top.19077, grădină în-, de 440. și parcela nr.top.19078, casă și curte în -, cu teren de 318.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.14223/26.09.1997, reclamanta a cumpărat locuința compusă din bucătărie, hol, alimente, antreu, magazie și cocină (fila 8 din dosarul de fond), iar nu și grădina de sub nr.top.19077.
Prin urmare, terenul aferent locuinței cumpărate de reclamantă este cel de 318. înscris în CF nr.12934 T sub nr.top.19078, iar soluția corectă a fost cea a primei instanțe, nefiind întemeiată pretenția reclamantei la întregul teren înscris în cartea funciară.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.3 pr.civ. a art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 și la art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 3/A/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului T și Statul Român, prin Consiliul Local T, împotriva sentinței civile nr.719 din 23.01.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Va menține hotărârea atacată în ceea ce privește respingerea apelului reclamantei.
In baza art.274 alin.1 și art.277 pr.civ. va obliga pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 14,15 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 3/A/10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului T și Statul Român, prin Consiliul Local T, împotriva sentinței civile nr.719 din 23.01.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Menține hotărârea atacată în ceea ce privește respingerea apelului reclamantei.
Obligă pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 14,15 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.:RR/20.06.2008
Dact. // 2 ex./ 24.06.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. ,
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Maria Petria Martinescu, Marinela
