Restituire metale prețioase. Decizia 519/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.519/
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala T în calitate de reprezentant al B împotriva deciziei civile 1032/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, iar pentru pârâta Banca Națională a României - Sucursala T în calitate de reprezentant al B se prezintă consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar delegația de reprezentare și certificatul nr.2000/A/9.05.3008 emis de tribunalul Timiș, din care rezultă că dosarul cu nr.13165/2005 nu există înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente Banca Națională a României - Sucursala T în calitate de reprezentant al B consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate și pe fond respingerea acțiunii ca introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, conform motivelor invocate în scris la dosar.
Reprezentantul reclamantei intimate avocat, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.11207/2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr.13.161/2005, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - reprezentat de Banca națională a României - Sucursala Municipiului B și - Sucursala T, fiind obligat pârâtul Statul Român - prin Banca Națională a României să-i restituie reclamantei obiectele din metal prețios menționat în următoarele inventare: inventar nr.27206/6 încheiat de Inspectoratul Județean T - Serviciul Economic cu nr.251.300/1976/06.01.1977; inventar nr.27.206/12 încheiat de Inspectoratul Județean T - Serviciul Economic, cu nr.251.141/1976/06.03.1977; inventar nr.27.206/13 încheiat de Inspectoratul Județean T - Serviciul Economic cu nr.251.480/1976/14.03.1977; inventar nr.27.206/9 încheiat de Inspectoratul Județean T - Serviciul Economic cu nr.-/31.01.1977; inventar nr.27206/17 încheiat de Inspectoratul Județean T - Serviciul Economic cu nr.-/01.04.1977, iar în situația în care obiectele au fost valorificate în folosul statului și nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei Municipiului Ba B ăncii Naționale a României a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timișoaraa reținut că potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă și a documentației înaintate instanței de către Banca Națională a României - Sucursala Municipiului B, Serviciul de Metale Prețioase, în perioada august 1976 - martie 1977 ofițeri din cadrul Județene T, Serviciul Economic au încheiat un număr de 5 procese verbale de contravenție prin care s-a dispus confiscarea unor obiecte ( certificate ulterior de către BNR - Sucursala Județeană T ca fiind din, respectiv ) de la cetățeni italieni și iugoslavi.
Prin procesele verbale de contravenție nr. -/11.03.1977, -/26.03.1977, -/04.10.1976, -/28.01.1977 precum și procesul verbal din data de 21.08.1976 s-a dispus măsura confiscării obiectelor deținute de cetățeni italieni, și cetățeni iugoslavi,.
Obiectele au fost ulterior inventariate de către organele de miliție și predate BNR a - Sucursala Județeană T, aceasta instituție expertizându-le.
Din documentația înaintată de BNR Sucursala B lipsește însă procesul verbal și expertiza cu privire la bunurile ce apar în inventarul nr. 27206/13 ca fiind confiscate de la cetățeanul italian.
Potrivit martorilor audiați în cauză ( și G ), ambii având în perioada 1976 - 1977 calitatea de ofițeri în cadrul Județului T - Grupa de Combatere a cu și valută, în cursul anului 1976 aceasta unitate a efectuat 3 descinderi la domiciliul reclamantei ( născută ) situat în localitatea, județul T, împrejurări în care s-a predat de către reclamantă o cantitate de aproximativ 1,4 kg de bijuterii, în principal și o parte mai redusă din. Martorul, în calitate de șef al echipei, i-a pus în vedere reclamantei că refuzul de a preda bijuteriile pe care le deține se sancționează cu închisoare potrivit legislației penale.
În cursul lunilor ianuarie, februarie, martie 1977 aceeași echipă a mai făcut încă 3 descinderi la domiciliul reclamantei, preluându-se o cantitate de aproximativ 1,4 - 2,5 kg și.
prețios confiscat se prezenta sub formă de bijuterii: verighete, inele, lănțișoare, amulete, pandative, precum și sub formă de topitură.
Având în vedere dispozițiile organelor superioare în sensul evitării întocmirii de dosare penale, martorul a precizat că la preluare s-au întocmit procese verbale pe numele unor persoane fictive ( de obicei cetățeni și italieni).
Martorul și-a recunoscut semnătura de pe inventarele depuse la dosar de reclamantă, afirmând că acestea vizează preluările de metal prețios de la.
Martorul G, de asemenea ofițer și membru al grupei specializate, a confirmat faptul că în perioada 1976 ( toamna). 1977 ( primăvara) s-au făcut un număr de 5 - 6 verificări la domiciliul reclamantei, împrejurări în care s-au ridicat obiecte din metal prețios în greutate de 3 sau 4 kg, reclamanta fiind convinsă să le predea sub amenințarea aplicării prevederilor Decretului nr. 210/1960. Este confirmată și modalitatea de întocmire a documentației de preluare în sensul că organele de miliție au încheiat procesele verbale și documentația ulterioară ( inventare) pe numele unor persoane fictive.
În acest context, având în vedere că măsura confiscării a vizat obiectele din metal prețios deținute de reclamantă aceasta justifică calitatea procesuală activă, impunându-se respingerea excepției procesuale invocate de pârâta BNR - Sucursala T prin întâmpinare.
În ce privește fondul litigiului instanța de fond a reținut că potrivit art. 26 alin 1 din OUG nr. 190/2000 ( modificat prin Legea nr. 591/1004) "Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre perțioase de natura celor prevăzute la art 4 au fost preluate abuziv pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2006".
De asemenea, potrivit art. 26 alin 12din același act normativ ( introdus prin Legea nr. 591/2004) " În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative.. e) decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase".
În speță, preluările de metale prețioase de la reclamantă s-a efectuat în temeiul Decretului nr. 210/1960 ( republicat în Buletinul Oficial nr. 56 din 17.05.1972) care în capitolul VIII intitulat " Dispoziții sancționatori și finale" precizează în mod expres faptele de natură penală și contravențională precum și modul de angajare a răspunderii.
În cazul de față, deși preluările au fost efectuate în temeiul Decretului nr. 210/1960 organele de miliție au nesocotit flagrant aceste prevederi legale, întocmind fictiv acte de constatare și sancționare, confiscarea având caracter abuziv și intrând sub incidenta art. 26 alin 1 din OUG nr. 190/2000.
Pentru considerentele expuse instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, obligând Statul Român, prin Banca Națională a României să restituie reclamantei bunurile menționate în cele 6 inventare întocmite de Județeană T, iar în ipoteza în care obiectele au fost valorificate în folosul statului și nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului Ba B ăncii Naționale a României, urmează a se plăti reclamantei contravaloarea metalului prețios fin conținut în respectivele obiecte, calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății ( art. 39 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 190/2000, aprobată prin HG nr. 1344/2003).
Instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Banca Națională a României - Sucursala județului T înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar 2866/17.03.2006, instanță care prin decizia civilă nr. 1204/R/08.11.2006 a admis recursul formulat de recurenta BNR - sucursala județului împotriva sentinței civile nr. 11207/13.12.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 13161/2005 în contradictoriu cu intimata; a modificat în totalitate sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de intimată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut din actele depuse de intimata Banca Națională a României B că metale prețioase a căror restituire o solicită reclamanta - intimată nu au fost confiscate de la acesta, ci de la alte persoane, nefăcându-se dovada că acestea erau fictive, mai ales că la dosar există și procese - verbale de contravenție pe numele acestora.
Martorii audiați în primă instanță nu pot înlătura cele confirmate în procesele verbale încheiate cu ocazia preluării bunurilor și nici nu pot face dovada că obiectele din metale prețioase au fost confiscate de la apelant în condițiile în care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză. Este cel puțin surprinzător cum acești martori, chiar dacă au fost lucrători în cadrul, își amintesc cu precizie, după atâția ani, în mai multe cauze aflate pe rolul Tribunalului Timiș, ce cantități de obiectele din metal prețios au fost confiscate de la diverse persoane în condițiile în care tot ei afirmă că în procesele - verbale încheiate cu ocazia confiscării bunurilor se consemna ori că acestea au fost abandonate, găsite ori că au fost confiscate de la persoane fictive sau plecate de mult timp din țară.
Din moment ce, conform declarațiilor lor, în respectivele procese verbale nu se menționa numele adevăratului proprietar de la care se confiscau bunurile, nu s-a făcut dovada cum acești martori au identificat că anumite cantități de obiecte din metale prețioase au fost confiscate de la reclamanta - intimată, sau de la alți litiganți, în cazul celorlalte dosare aflate pe rolul instanțelor.
Mai mult, din analiza dosarului nr. 13161/2005 al Judecătoriei Timișoara, atașat la prezentul dosar, se constată că unele din bunurile revendicate de reclamanta - intimată, și anume cele din inventarul nr. 27206/18 din data dd 01.04.1977, pe numele și au fost revendicate și de numitul în dosarul mai sus menționat. În respectiva cauză s-au audiat și martori, instanța redeschizând dezbaterile tocmai datorită adresei recurentei Banca Națională a României - B nr. 5302/2006 care învedera că bunurile erau revendicate și de numita ( urmare a redeschiderilor dezbaterilor, reclamantul renunțând la judecată).
Acesta reprezintă un argument în plus în sprijinul celor mai sus, în sensul că se poate ajunge la posibilitatea ca aceleași bunuri confiscate pe numele unui terț să fie revendicate de persoane diferite ( și ), în dosare diferite, cu aceeași motivare ( a consemnării în actele de preluare a unor nume așa - zis fictive).
Prin urmare, constatând că intimata nu a făcut dovada că bunurile revendicate au fost în proprietatea sa, la data preluării de către stat, conform documentelor de la dosar și ca atare. Nici a calității sale procesuale active, tribunalul a admis recursul, a modificat în totalitate sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta intimată.
Instanța de recurs a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 1204/08.11.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2866/2006 a declarat recurs reclamanta înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, instanță care prin decizia civilă nr. 918/27.09.2007 a admis recursul reclamantei împotriva deciziei sus menționate pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că la data sesizării instanței - 23.09.2005, valoarea indicată de reclamantă pentru bunurile a căror restituire s-a solicitat prin acțiune era de 1.599.417.030 lei.
O astfel de afirmație, susținută de datele oficiale ale și necontrazisă de părțile adverse, ar fi trebuit să determine instanța de fond ( judecătoria) să indice ca și cale de atac împotriva sentinței pe care a pronunțat-o, apelul și nu recursul, astfel cum impuneau dispozițiile art. 2821pr.civ. modificate deja la acel moment prin Legea nr. 219/2005.
Pentru că natura și termenele căilor de atac sunt stabilite de lege iar nu prin dispoziția instanței, chiar dacă s-a menționat în sentință recursul ca și cale de atac, și chiar și fără inițiativa părților, instanța de control judiciar ( Tribunalul) era obligată să pună în discuția lor, din oficiu, ca motiv de recurs de ordine publică, necompetența sa de a soluționa acest recurs, recalificarea ca apel a căii de atac și constituirea legală, pe cale de consecință, a completului de judecată.
Neobservând aceste aspecte, instanța a procedat în mod greșit la soluționarea recursului, fapt care a privat-o pe reclamantă de o cale de atac dată de lege.
O altă consecință a acestei proceduri fost și aceea că decizia nu i-a mai fost comunicată reclamantei - deși ea avea dreptul de a fi judecată în apel și de primi decizia -, astfel că, în lipsa unor dovezi contrarii administrate de părțile adverse, această procedură trebuie considerată îndeplinită în chiar ziua declarării recursului, așa încât nu se impune punerea în discuție a excepției sale de tardivitate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin 3 raportat la art 314 pct. 3 pr.civ. Curtea a admis recursul și a casat decizia civilă nr. 1204/08.11.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 2866/2006, cu trimiterea cauzei spre judecarea apelului la aceeași instanță.
Pe rolul Tribunalului Timiș apelul a fost înregistrat sub nr. dosar - la data de 08.10.2007.
Prin decizia civilă nr.1032/A/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul n r- a fost respins apelul formulat de Sucursala T, în calitate de reprezentantă a Băncii Naționale a României, împotriva sentinței civile nr.11207/2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 13.161/2005 în contradictoriu cu reclamanta .
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că Judecătoria Timișoara reținând corect starea de fapt și făcând o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, în sensul că reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală activă, bunurile de metal prețios, ce fac obiectul litigiului, fiind confiscate de la aceasta, de către foștii ofițeri din cadrul județului T, și G care, fiind audiați ca martori, au arătat că, în cursul anului 1976 și în perioada ianuarie - februarie - martie 1977, au ridicat de la reclamantă o cantitate de 1,4 kg de bijuterii, în principal și o parte mai mică din, respectiv o cantitate de aproximativ 2,4 - 2,5 kg și, metalul prețios confiscat prezentându-se sub formă de bijuterii: verighete, inele, lănțișoare, amulete, pandantive, precum și sub formă de topitură, martorul confirmând că, având în vedere dispozițiile organelor superioare, în sensul evitării întocmirii de dosare penale, la preluare, s-au întocmit procese verbale, pe numele unor persoane fictive ( de obicei cetățeni sau italieni), același martori recunoscându-și semnătura de pe inventarele depuse la dosar, afirmând că acestea vizează preluările de metal prețios de la.
Martorul Gac onfirmat că modalitatea de întocmire a documentației de preluare se făcea pe numele unor persoane fictive, de către organele de miliție, reclamanta fiind convinsă să predea cantitățile de, ce fac obiectul litigiului, sub amenințarea aplicării prevederilor Decretului 210/1960.
În acest context, Judecătoria Timișoaraa făcut o corectă aplicare a prev. art. 26 alin 1 din OUG 190/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 591/2004 stabilind că, deși preluările de metal prețios au fost efectuate în temeiul Decretului nr. 210/1960, organele de miliție au nesocotit prevederile legale, întocmind fictiv acte de constatare și sancționare, confiscarea bunurilor respective de la numita având un caracter abuziv și intrând sub incidența art. 26 alin. 1 din OUG 190/2000, iar pârâta neadministrând nici o contra probă pentru a combate depozițiile martorilor, aceștia fiind chiar ofițerii fostei a județului T - Grupa de Combatere a cu și valută, care au efectuat confiscările.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Banca Națională a României - Sucursala T în calitate de reprezentant al B, solicitând în temeiul disp.art.304 pct.9 pr.civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, precum și a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
In motivarea recursului, pârâta a susținut că ambele soluții pronunțate în cauză sunt nelegale, întrucât din probatoriul administrat in cauză nu reiese identitate dintre persoana reclamantei și titularii dreptului dedus judecății, în speță, cetățeni italieni și iugoslavi, pe numele cărora au fost confiscate bunurile solicitate de reclamanta.
Pârâta a precizat că probele testimoniale nu pot face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de preluare a metalelor prețioase, în privința acestui în scris operând prezumția de legalitate și autenticitate în raport cu declarațiile testimoniale ale martorilor audiați în cauză.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot ambelor hotărâri, și pe fond, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și în consecință, respingerea acțiunii civile formulate de aceasta.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâtă, în raport de actele depuse la dosar și disp.art.299, 304 și urm pr.civ. Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000 modificată și completată ulterior prin l 591/2004, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase au fost preluate abuziv, pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul până la data de 31.12.2006.
Art.26 alin.12din același act normativ arată în mod expres că prin preluarea abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative. enumerând la lit.e și Decretul nr.210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalele prețioase și pietrele prețioase.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, coroborate cu prob ele testimoniale administrate în cauză, Curtea apreciază că în mod corect cele două instanțe de judecată au reținut preluarea abuzivă de la reclamanta, născută, a obiectelor din metale prețioase enumerate în cererea introductivă.
Deși se invocă în sprijinul excepției lipsei calității procesuale a reclamantei, faptul că nu se poate administra proba testimonială împotriva celor consemnate în procesele verbale de preluare, considerate acte autentice, Curtea constată că probatoriul testimonial administrat a dovedit fără dubiu împrejurarea ridicării obiectelor din metale prețioase de la reclamanta, în m ai multe rânduri.
De altfel, din cuprinsul inventarelor întocmite la vremea respectivă, rezultă că au fost consemnate numele unor cetățeni italieni, ori persoane de cetățenie iugoslavă, fără nici o altă dată de identificare, respectiv domiciliu, număr de pașaport, etc. nefăcându-se de asemenea, nici o referire cu privire la împrejurările concrete în care au fost descoperite aceste obiecte de. Prin urmare, este evident că înscrierea în cuprinsul inventarelor a unor nume de cetățeni italieni sau iugoslavi a fost pur formală, fictivă, pentru evitarea angajării răspunderii penale a persoanei de la care s-a procedat în realitate, la ridicarea acestor obiecte, respectiv a reclamantei.
Sub aspectul probatoriului testimonial, Curtea apreciază că raportat la disp.art.1191 Cod civil, este admisibilă administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege pentru a se stabili adevărul asupra chestiunilor de fapt, în cauza de față, întreaga probațiune dovedind că adevăratul posesor al bunurilor revendicate este reclamanta, de la care obiectele s-au preluat efectiv.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de pârâta BNR este nefondat și în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala T în calitate de reprezentant al B împotriva deciziei civile 1032/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
- cu opinie separată-
GREFIER
Red./8.07.2008
Dact.GK/2 ex./8.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
OPINIE SEPARATĂ:
Consider că recursul declarat de pârâta Banca Națională a României, prin - Sucursala T, este întemeiat în raport cu motivele invocate și cu probatoriul administrat în cauză și se impunea a fi admis în baza art.304 pct.9 pr.civ. raportat la art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000 modificată.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Banca Națională a României, prin - Sucursala T, să-i restituie obiectele din metale prețioase, în greutate totală de 3.656,27 gr. și 205,41 gr., menționate în inventarul nr.27206/6, încheiat de Inspectoratul Județean T la 6.01.1977, inventarul nr.27206/12 din 6.03.1977, inventarul nr.27206/13 din 14.03.1977, inventarul nr.27206/9 din 31.01.1977, inventarul nr.27206/17 din 31.03.1977 și în inventarul nr.27206/18 din 1.04.1977.
In subsidiar, în cazul în care obiectele nu se mai regăsesc în materialitatea lor, a solicitat plata contravalorii acestora.
Reclamanta a susținut că aceste obiecte din materiale prețioase, proprietatea sa, s-au confiscat în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 1976 și luna martie 1977 de la locuința din, nr.1285, jud.T, unde locuia la vremea aceea în concubinaj cu.
de la judecata cauzei în primă instanță, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, excepție pe care a reiterat-o prin motivele de apel și apoi prin cele de recurs.
In conformitate cu art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000, modificată și nepublicată, pot solicita restituirea obiectelor din metale prețioase care au fost preluate abuziv de stat, persoanele fizice și juridice de la care au fost preluate aceste obiecte.
Reclamanta nu a făcut dovada clară a faptului că bijuteriile din și revendicate prin acțiune i-au aparținut și au fost preluate de la ea în mod abuziv.
Nici unul din cele 6 inventare indicate în acțiune și depuse la dosar nu dovedește că obiectele din metale prețioase au fost confiscate de la reclamanta.
Din aceste înscrisuri rezultă că bijuteriile au fost confiscate de la (inventarul nr.27206/6/6.01.1977), de la, și (inventarul nr.27206/12/6.03.1977, de la (inventarul nr.27206/13/14.03.1977), de la (inventarul nr.27206/9/31.01.1977), de la (inventarul nr.27206/17/30.03.1977) și de și (inventarul nr.27206/18/1.04.1977).
De altfel, la dosarul de fond s-au depus (filele 30-34), în copie, și procesele- verbale de contravenție prin care persoanele menționate anterior, de la care s-au confiscat bijuteriile, au fost sancționate contravențional cu avertisment sau cu amendă.
Aceste înscrisuri, al căror conținut este contestat de reclamantă, sunt acte autentice și provin de la instituții ale statului, iar în conformitate cu art. 1171 și 1173 alin.1 civ. au deplină forță probantă în raport cu orice persoană în ceea ce privește constatările și dispozițiile pe care le cuprind.
Reclamanta nu s-a înscris în fals împotriva acestor înscrisuri în condițiile art.180-184.pr.civ. ceea ce i-ar fi permis orice mijloc de probă pentru a le combate.
Cu toate acestea, deși era inadmisibilă în baza art.1191 alin.1 și 2.civ. instanța a admis proba testimonială și au fost audiați martorii G și.
Cei doi martori sunt foști lucrători ai miliției comuniste și afirmă că au participat la aceste confiscări, toate efectuându-se de la domiciliul reclamantei, căreia îi aparțineau bijuteriile, iar persoanele indicate în acte erau fictive pentru a se evita dosarul penal și a se limita procentul de infracțiuni.
Declarațiile acestora nu se coroborează însă cu celelalte probe din dosar și nu pot înlătura constatările din procesele-verbale de contravenție și din inventarele depuse la dosar.
Martorii de fapt încearcă să își infirme propriile constatări.
Pot exista dubii în privința modalității în care acești martori au reușit să identifice, din multitudinea de asemenea confiscări din perioada respectivă, care s-au făcut de la domiciliul reclamantei și nu de la alte persoane, cu atât mai mult cu cât bunurile indicate în inventarul nr.27206/18/1.04.1977 au fost revendicate și de o altă persoană, în dosarul nr.1301/2006 al Judecătoriei Timișoara.
In consecință, reclamanta nu a dovedit cu certitudine că bijuteriile revendicate i-au aparținut și că de la ea au fost preluate în mod abuziv, ea nejustificând astfel calitatea procesuală activă necesară pentru a beneficia de prevederile OUG nr.190/2000 modificată.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.3 pr.civ. și a art.304 pct.9 pr.civ. rap. la art.26 alin.1 din OUG nr.190/2000 modificată, consider că soluția legală este aceea de admitere a recursului declarat de pârâta Banca Națională a României împotriva deciziei civile nr.1032/7.12.2007 a Tribunalului Timiș.
Având în vedere și art.296 pr.civ. se impune modificarea în totalitate a deciziei recurate, admiterea apelului pârâtei Banca Națională a României împotriva sentinței civile nr.11207/13.12.2005 a Judecătoriei Timișoara și schimbarea acesteia în totalitate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru lipsa calității procesuale active.
JUDECĂTOR,
- -
Red./6.06.2008
Dact./2 ex./11.06.2008
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Maria Petria Martinescu, Marinela
