Obligația de a face. Decizia 520/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.520 /
Ședința publică din 19 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantele și și de pârâți, și împotriva deciziei civile nr.1043/A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ghida și Asociația de proprietari T,-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantele recurente și avocat, pentru pârâtul recurent se prezintă avocat, pentru pârâții recurenți, și se prezintă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen legal și au fost legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantelor recurente, avocat solicită admiterea recursului, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată, dovedită cu chitanța aflată la fila 31 dosar recurs. Față de celelalte recursuri declarate în cauză solicită respingerea acestora.
Reprezentantul pârâtului recurent, avocat solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor, cu cheltuieli de judecată. Față de recursul declarate de reclamante solicită respingerea acestuia. Față de recursul declarat de pârâți solicită admiterea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți avocat solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată. Față de recursul declarat de pârâtul solicită admiterea acestuia și față de recursul declarat de reclamante, solicită respingerea recursului declarat de acestea.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civila nr. 4042/19.04.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr- a fost admisa acțiunea civila formulata de către reclamantele si, împotriva paraților, -, și ASOCIAȚIA DE LOCATARI, T,-,si in consecința parații au fost obligați sa demoleze garajele edificate pe terenul proprietatea reclamanților, înscris in CF nr. 5256 T, nr. top 11757, in termen de doua luni de la rămânerea irevocabila a hotărârii judecătorești. Parații au fost obligați sa plătească reclamanților suma de 3450 RON cu titlu de cheltuieli de judecata (cate 706 RON fiecare).
Pentru a pronunța aceasta hotărâre s-a reținut in esența ca parații locuiesc in blocul situat in T, str. - - (fosta G) nr. 15, iar in spatele blocului au construit o baterie de garaje. Parații au depus o autorizație de construire a garajelor, nr. 49/G, prin care li se permitea construirea unei baterii de 6 garaje din zidărie de cărămida si porți metalice, insa in autorizație exista o clauza potrivit căreia in cazul in care terenul va fi revendicat, amplasamentul va fi eliberat necondiționat. Parcelele cu nr. top 11757 si 11758 T aparțin reclamantelor iar din expertiza efectuata s-a constatat ca pe parcela cu nr. top 11757 sa afla edificate un număr de 10 garaje, toate fiind construite fără autorizație de construire. In drept s-a constatat ca au fost încălcate dispozițiile art. 480 cod civil in ceea ce le privește pe reclamante, parații edificând garajele si ocupând astfel o parte din terenul proprietatea reclamantelor.
Chiar daca s-ar presupune ca garajele au fost edificate cu respectarea documentației tehnice întocmite, nu poate fi ignorata clauza potrivit căreia in cazul in care terenul va fi revendicat, amplasamentul va fi eliberat necondiționat, care reprezintă a veritabila condiție rezolutorie.
In ce-l privește pe paratul. Astfel, acest parat susține ca a avut o autorizație pentru construirea unui garaj provizoriu, depunând in acest sens un memoriu in vederea construirii unui garaj cu stâlpi de susținere.
Paratul nu a depus insa nici o autorizație de construire, considerându-se astfel de către instanța de fond ca o construcție provizorie nu conferă paratului nici un drept opozabil reclamantelor, proprietare tabulare ale terenului.
De asemenea, instanța nu a luat in considerare nici susținerea paratului, potrivit căreia garajul deținut de către el ar fi făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1840/03.07.1975 întrucât acest aspect nu rezulta din examinarea componentei apartamentului.
S-a mai apreciat si asupra excepției de fond privitoare la prescripția achizitiva a suprafeței de teren pe care este edificat garajul, întrucât in condițiile regimului juridical proprietarii socialiste înainte de 1989 dobândirea prin prescripție achizitiva a unui bun declarat imprescriptibil era exclusa. In concluzie, s-a apreciat ca prin edificarea garajelor pe terenul proprietatea reclamantelor, parații au încălcat dreptul de proprietate al acestora, iar instanța va înlătura aceasta încălcare, prin obligarea paraților sa le demoleze.
In situația in care parații nu vor îndeplinii obligația, instanța va face aplicarea art. 1077 Cod civil, reclamantele fiind autorizate sa aducă la îndeplinire aceasta obligație.
Împotriva sentinței astfel pronunțata au formulat recurs, recurenții, -, ASOCIAȚIA DE LOCATARI,-.
Văzând obiectul acțiunii depuse de reclamante si constatând ca nu există situația vreunui caz din cele prevăzute la art. 282 ind. 1 Cod procedura civila, instanța a recalificat calea de atac înaintata din recurs in apel.
Apelanții solicita trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara iar in subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare cu respingerea acțiunii reclamantelor.
Se apreciază ca instanța de fond a încălcat prevederile art. 129 alin. 2 Cod procedura civila si art. 130 Cod procedura civila privind rolul activ al judecatorului, întrucât nu a stăruit ca parcela de teren sa fie dezmembrata, invocând convențiile aflate la filele 6 si 26 dosar.
Prin decizia civilă nr.1043/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost respins apelul formulat de către parații apelanți, -, ASOCIAȚIA DE LOCATARI, din T-, împotriva sentinței civile nr. 4042/19.04.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr-, in contradictoriu cu reclamantele intimate si, si parații intimați, si.
A fost respinsă cererea de aderare la apel formulata de reclamantele si.
Au fost obligați apelanții parați la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimatele reclamante, in cuantum de 1600 RON reprezentând onorariu avocat.
Instanța de apel a reținut cu privire la acest prim motiv de recurs, la dosar se afla o convenție încheiata in iulie 1995, prin care coproprietarele reclamante ale imobilului din T, str. -. -, nr. 48, consimțeau la dezmembrarea unei parți din gradina lor, in vederea vânzării proprietarilor de garaje. Nu a urmat insa nici o formalitate de dezmembrare, constând in lucrare de specialitate avizata de expertul cadastral si evidențiata in cartea funciara. In aceste condiții nu s-a încheiat nici actul de transmitere a proprietarii.
La 17.06.2006, prin introducerea acțiunii, reclamantele si-au exprimat intenția de demolare a garajelor construite ilegal.
Anterior, reclamantele au notificat parații, solicitând eliberarea necondiționata a terenului. In aceste condiții apreciem ca in cauza nu este vorba de nici o incălcare a dispozițiilor art. 129 si 130 Cod procedura civila.
In al doilea rând, apelanții invoca faptul ca instanța de fond dispune obligația instanței de a arata in cadrul hotărârii motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si motivele pentru care au fost înlăturate cererile si apărările paraților. In context, paratul arata ca odată cu apartamentul a achiziționat si garajul, context in care este constructor de buna credința.
Motivul astfel invocat nu este întemeiat, întrucât așa cum se poate constata si din expunerea pe scurt considerentelor instanței de fond, aceasta a analizat toate aparerile formulate. In plus, in ce-l privește pe apelantul, au fost combătute toate argumentele acestuia din întâmpinarea formulata, arătându-se ca din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu T nu rezulta ca s-ar fi achiziționat si garajul la care se face referire in acțiune. In plus, convenția la care se face referire nu poate fi luata in considerare, de vreme ce nu a mai avut loc înstrăinarea imobilului. Tot referitor la buna credința, invocata in motivarea caii de atac, apreciem ca apelanții nu pot face referire la ea câta vreme exista clauza vizând eliberarea necondiționata a amplasamentului in situația in care terenul ca fi revendicat, condiție care odată împlinita a condus la desființarea retroactiva a autorizației. Motivând in acest fel, nu se poate susține ca hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal ori odată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
Solicitarea vizând efectuarea unui supliment de expertiza nu se impune in cauza, întrucât concluziile expertizei administrate de către instanța de fond sunt foarte clare, rezultând ca garajele nr. 1-10 sunt construite pe parcela nr. top 11757-proprietatea reclamantelor.
Reclamantele au aderat la apelul paraților in termenul legal solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat si schimbarea in parte a hotărârii primei instanțe in partea privind cheltuielile de judecata de 3450 lei, in sensul ca trebuiau acordate 3840 lei, deoarece au depus la dosar dovada plătii unui avans suplimentar la expertiza întocmita, de 300 Ron.
Cererea a fost respinsă întrucât instanța de fond nu a fost in posesia acestei dovezi a plații sumei de 300 Ron reprezentând supliment onorariu de expert, astfel ca in temeiul art. 274 Cod procedura civila, parații au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata dovedite de către reclamante. Nimic nu exclude insa ca pe cale separat reclamantele sa solicite nulitatea acestei taxe.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele și, prin prisma prev.art.304 pct.9 pr.civ. arătând că instanța de judecat a aplicat greșit legea atunci când a respins cererea sa de aderare la apelul pârâților și nu a acordat integral cheltuielile de judecată solicitate la prima instanță.
Solicită modificarea hotărârii pronunțate în cauză și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamante în primă uinstanță.
Pârâtul a declarat recurs împotriva aceleiași decizii, solicitând modificarea deciziei recurate și respingerea acțiunii reclamantelor, arătând că a devenit proprietarul terenului pe care se află construit garajul său printr-un înscris denumit "Consimțământ" semnat de reclamante în anul 1995 și depus la fila 6 de la dosar, înscris ce nu a fost pus în valoare de instanța de fond și de apel, consideră că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantelor și a fost dispusă evacuarea sa.
In drept, invocă prev.art.304 pct.8,9 și 10.pr.civ.
Și pârâții, și au declarat recurs împotriva aceleiași decizii, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a fi încuviințată efectuarea unui supliment de expertiză tehnico-topografică, probă solicitată și în apel și respinsă de această instanță pe nedrept. Apreciază recurentele că administrarea acestei probe ar fi lămurit raporturile juridice cu privire la terenul ce face obiectul procesului.
In subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
In drept, recurentele pârâte invocă prev.art.304 pct.5 pr.civ., considerând că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea formelor de procedură prev. sub sancțiunea nulității absolute prevederilor art.105 alin.2 pr.civ. în sensul că deși au solicitat în apel efectuarea unui supliment de expertiză topografică, această probă a fost respinsă, astfel că, în baza art.304 pct.5 pr.civ. decizia pronunțată de tribunal este susceptibilă de casare.
Cu privire la motivele de recurs prev. de art.304 pct.7 și 9 pr.civ. recurentele arată că în mod nejustificat tribunalul a respins cererea pe care acestea au formulat-o cu privire la efectuarea unui supliment de expertiză topografică, expertiză ce ar fi lămurit situația reală a imobilului și ar fi condus la convingerea instanței că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată.
Se mai arată că instanța de apel nu a avut în vedere dreptul de superficie pe care recurenții îl au asupra terenului, drept ce decurge dintr-un în scris sub semnătură privată depus la fila 6 din dosarul de fond, prin care reclamantele recunosc pârâților dreptul de construi garaje pe terenul lor.
După termenul de recurs, aceleași reclamante au depus la dosar precizări ale motivelor de recurs și întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului reclamantelor.
Cu privire la completarea motivelor de recurs, acestea fiind depuse peste termenul legal, urmează a fi privite ca și concluzii scrise.
Față de recursul pârâților, reclamantele recurente au depus întâmpin are solicitând respingerea recursului lor și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind temeinice și legale.
Analizând recursurile declarate în cauză, Curtea îl găsește întemeiat recursul declarat de reclamante cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță în sumă de 300 lei, ce reprezintă onorariu de expert pentru expertul.
Verificân d cheltuielile de judecată suportate de reclamante se constată că la prima instanță pârâții au fost obligați față de reclamante la plata sumei de 3540 lei cheltuieli de judecată.
In această sumă, deși reclamantele au solicitat, instanța de fond nu a inclus și suma de 300 lei reprezentând onorariu plătit expertului.
Cererea de aderare formulate de reclamantă la apelul pârâților, ce a avut ca motiv neobligarea pârâților și la plata acestor cheltuieli de judecată, a fost respinsă de către tribunal, deși, apelantele reclamante au făcut dovada plății acestui onorar cu chiranța aflată la fila 54 din dosarul tribunalului.
In prezentul recurs ce are ca motiv nemulțumirea reclamantelor legatgă de neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată de către primele două instanțe, Curtea găsește că acest motiv este întemeiat și în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. urmează a-l admite, astfel că, în baza art.274, 276.pr.civ. pârâții intimați vor fi obligați și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în primă instanță.
Totalul cheltuielilor de judecată suportate de reclamante la instanța de fond se ridică astfel la suma de 3840 lei, motiv pentru care, ambele hotărâri pronunțate în cauză vor fi modificate în acest sens.
In ceea ce privește recursurile pârâților, acestea urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Din expertiza topografică efectuată în cauză la instanța de fond s-a stabilit cu certitudine că un număr de 10 garaje sunt construite pe parcele cu nr.top.11757 înscris în CF 5256 T, printre care se află și garajele pârâților.
Pentru acest considerent, tribunalul a respins cererea formulată de pârâți în apel, în sensul de a se suplimenta raportul de expertiză topografică cu obiective care nu aveau legătură cu cauza.
Faptul că la fila 6 din dosarul de fond a fost depus un înscris intitulat "consimțământ" prin care coproprietarii imobilului din CF 5256 T, nr.top.11757, sunt de acord cu dezmembrarea unei porțiuni din acest teren, care este proprietatea lor și vânzarea acestuia către posesorii garajelor pentru reconstruirea acelor garaje, nu are relevanță în cauză, deoarece pârâții, nu au formulat acțiune prin care să solicite obligarea reclamantelor la respectarea convenției pe care au încheiat-
Față de aceste considerente, recursul pârâților urmează a fi respins, în baza art.312 alin.1 pr.civ. și în baza art.274 pr.civ. urmează a obliga intimații, și la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, în recurs, pentru recurenta reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr.1043/A/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-:
Modifică ambele hotărâri în parte, în sensul că obligă pârâții să achite reclamantelor în primă instanță suma de 3840 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pârâții, și la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs reclamantei.
Respinge recursurile declarate de pârâții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.mmp/2.07.2008
Dact.GK/2 ex./2.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Maria Petria Martinescu, Marinela
