Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 536/
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și, domiciliați în Târgu M,-,.A,.2, județul M, împotriva deciziei civile nr. 305 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 16 aprilie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 23 aprilie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1635/17 martie 2008, Judecătoria Târgu Mureșa respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamanții și împotriva pârâților și, pentru constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 556/29 martie 2006, prin care defuncta Irma i-a instituit legatari universali pe pârâți, revocând, totodată, testamentul anterior, întocmit în favoarea reclamanților (nr.1282/27 iunie 2002).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că testamentul atacat este valabil, nefăcându-se dovada captației și sugestiei, forme sub care se prezintă dolul în materie testamentară. De asemenea, s-a apreciat că nici cel de-al doilea motiv de anulare invocat - neîndeplinirea sarcinilor testamentare - nu este întemeiat, în cauză nefiind vorba despre un testament cu sarcini și că, oricum, neîndeplinirea sarcinii conduce la revocarea testamentului, ceea ce nu s-a solicitat.
Prin decizia civilă nr. 305/24 octombrie 2008, Tribunalul Mureșa admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în tot hotărârea primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii și, drept consecință:
- a anulat testamentul autentificat sub nr. 556/29.03.2006 de către notarul public, lăsat de defuncta Irma, decedată la data de 26 martie 2007 precum și certificatul de moștenitor nr. 66/26.03.2007 emis de notarul public, cu privire la defuncta Irma;
- a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 530 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- a obligat intimații la plata către apelanți a sumei de 1.009 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru adoptarea unei atare soluții, tribunalul a reținut că, în urma unei greșite aprecieri a probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit o stare de fapt neconformă adevărului, în contextul în care s-a dovedit că testatoarea, în vârstă de 86 de ani și suferindă de "neoplasm de colon descendent, operat în aprilie 2002, cu anus contra naturii definitiv", era ușor influențabilă, situație în care, cu voința slăbită de bătrânețe și boală, a fost determinată de sora sa - bunica pârâților, să încheie un nou testament în favoarea acestora, după ce, în anul 2002, la o zi după intervenția chirurgicală (perioadă în care reclamanții îi prestau întreținere zilnică), a fost determinată, tot la sugestia surorii sale, să încheie în favoarea fiului și nurorii acesteia un contract de vânzare - cumpărare a propriei locuințe (prin aplicarea amprentei digitale, întrucât nu putea ține pixul în mână pentru a semna), act care a fost ulterior anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
S-a mai reținut că, din probele administrate în cauză a reieșit că defuncta era o persoană care a acționat logic în cursul vieții, era asigurată material - în sensul că avea locuință, beneficia de pensie și avea economii bănești, astfel că întocmirea unui nou testament în favoarea pârâților, care nu se preocupau de soarta ei, nu poate fi justificată decât prin vicierea voinței, cu atât mai mult cu cât, din declarațiile martorilor audiați nu a reieșit că aceasta ar fi fost nemulțumită de îngrijirile acordate de către reclamanți de mai mulți ani. Prin urmare, defuncta nu avea un motiv plauzibil pentru a revoca testamentul lăsat în favoarea reclamanților care, neavând cunoștință de noul testament, au continuat să-i presteze întreținere, astfel că, privit din acest punct de vedere, noul testament apare ca fiind lipsit de cauză, în sensul de cauză impulsivă și determinantă.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat că voința defunctei - în momentul întocmirii testamentului prin care i-a desemnat legatari universali pe pârâți - nu a fost liberă, consimțământul acesteia fiind viciat prin dol. Drept consecință, a dispus anularea testamentului, precum și a certificatului de moștenitor eliberat în favoarea pârâților, în baza testamentului anulat.
Pârâții au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, apreciind-o ca fiind lipsită de temei legal pentru următoarele motive:
1. Aprecierea instanței de apel, conform căreia testatoarea era ușor influențabilă din cauza vârstei și bolilor de care suferea, este eronată, întrucât aceasta a fost operată în anul 2002, iar testamentul din litigiu a fost întocmit în anul 2006; pe de altă parte, expertiza medico-legală psihiatrică depusă la dosar nu poate să aibă relevanță în prezenta cauză, deoarece se referă la starea imediat următoare intervenției chirurgicale, neprezentând importanță, de asemenea, nici evenimentele generate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare din anul 2002, evenimente în care au fost implicate alte persoane.
2. Nu corespunde adevărului faptul că reclamanții nu aveau cunoștință despre intenția defunctei de a revoca testamentul întocmit în favoarea lor, deoarece printr-o notificare expediată acesteia prin intermediul executorului judecătoresc, la data de 30 ianuarie 2006, i-au solicitat rezolvarea unui "conflict" intervenit între dânșii, iar în cazul în care ar modifica testamentul, să le plătească suma de 100.000.000 lei (ROL), reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute și munca depusă în sprijinul ei; în acest context, este evident că revocarea testamentului nu s-a datorat vreunui viciu de consimțământ, cum în mod greșit a stabilit instanța de apel.
3. În cazul testamentului, cauza este reprezentată de motivul impulsiv și determinant pentru dispunător de a face liberalitatea, iar în speță aceasta este reprezentată de testatoarei că pârâții o vor îngriji, sarcină pe care, în opinia lor, și-au îndeplinit-o în mod corespunzător; în plus, din probele administrate în cauză nu rezultă că defuncta ar fi fost influențată de bunica pârâților prin fapte dolosive, întrucât declarațiile martorilor se bazează pe simple suspiciuni, care nu au forță convingătoare și nici suport din punct de vedere juridic.
Reclamanții au formulat întâmpinare la recurs, prin care au solicitat respingerea acestuia ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii atacate.
Examinând calea de atac dedusă judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În mod greșit se susține de către pârâți că în cauză nu s-a făcut dovada captației și sugestiei exercitate asupra testatoarei, precum și a faptului că aceasta a fost influențată în demersul de revocare a testamentului anterior de către sora sa, în contextul în care în anul 2002 fost determinată să încheie un contract de vânzare-cumpărare a propriei locuințe cu fiul și nora acesteia, în chiar ziua în care a fost supusă intervenției chirurgicale pentru neoplasm de colon, act la încheierea căruia a consimțit - din cauza stării de inconștiență postoperatorie - doar prin amprentare digitală, neputând ține pixul în mână ( conform declarației notarului care a instrumentat cazul - filele 74, 75, dosar nr. 6510/2002 al Judecătoriei Târgu Mureș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1722/2 aprilie 2003, definitivă prin decizia civilă nr. 165/20 mai 2004 Tribunalului Mureș, hotărâre prin care respectivul contract a fost anulat pentru lipsa consimțământului valabil exprimat ).
Evenimentele petrecute în cursul anului 2002 nu pot fi ignorate în prezenta cauză, deoarece testamentul din litigiu a fost întocmit tot în favoarea unor descendenți ai surorii defunctei - pârâții fiind copiii fiicei acesteia (fila 76 dosar fond). Prin urmare, este corectă reținerea de către instanța de apel a influenței exercitate asupra defunctei de către sora, pentru aod etermina să testeze în favoarea nepoților ei, în contextul în care, conform declarațiilor martorilor audiați în primă instanță, reclamanții erau cei care îi prestau în mod regulat întreținere defunctei, de mai mulți ani, fără ca aceasta să-și fi manifestat vreodată nemulțumirea față de îngrijirile acordate.
Notificarea invocată de către pârâții - recurenți, în susținerea ideii că defuncta ar fi revocat testamentul anterior datorită unor neînțelegeri intervenite între aceasta și reclamanți, nu este de natură a contura o altă stare de fapt decât cea reținută prin hotărârea atacată, deoarece actul menționat a fost depus doar în fața instanței de apel și nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar, pârâții nesolicitând administrarea unor dovezi suplimentare.
Nu subzistă nici critica vizând cauza determinantă a întocmirii testamentului în favoarea pârâților - constând, în opinia lor, în testatoarei de a fi îngrijită de către aceștia - în contextul în care nici nu au participat la funeraliile defunctei, de organizarea cărora s-au ocupat reclamanții (fapt recunoscut la interogatoriu). De asemenea, martorii audiați în cauză au arătat că i-au văzut pe pârâți pentru prima dată, la câteva luni după decesul testatoarei, când au spart ușa apartamentului proprietatea acesteia, prevalându-se de calitatea lor de moștenitori. În schimb, potrivit acelorași martori, defuncta era foarte influențabilă în ultima perioadă a vieții, un rol determinant în captarea voinței acesteia având sora sa, care a început să o viziteze cu câteva luni înainte de deces, în special înainte de masă, când reclamanții erau la serviciu, tot ea fiind aceea care a determinat-o pe defunctă să încheie actul de vânzare-cumpărare din anul 2002, anulat ulterior prin hotărâre judecătorească.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanța de apel a făcut în mod corect aplicarea în cauză a prevederilor art. 960 Cod civil, constatând că voința defunctei nu a fost liberă în momentul întocmirii testamentului prin care i-a desemnat ca legatari universali pe pârâți, consimțământul acesteia fiind viciat prin dol, sub forma captației și sugestiei. Prin urmare, neidentificând în cauză motive de nelegalitate, va respinge ca nefondat recursul și va obliga pârâții la cheltuieli de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 274 alin. 1 Cod procedură civilă (onorariu avocațial - fila 23).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în Târgu M,-,.A,. 2, județul M, împotriva deciziei civile nr. 305/24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./22.05.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
